Videanu a remarcat o stabilizare a consumului de gaze si energie

2009/07/10

Ministrul Economiei, Adriean Videanu, a declarat joi ca primul semnal al functionarii economiei il primeste ministerul pe care il conduce, prin scaderea sau cresterea consumului de gaze si de energie electrica si spune ca in ultima perioada a remarcat o stabilizare a consumului.

“Daca in prima parte a anului am avut o scadere continua a consumului de gaze si de energie, deja lucrurile s-au stabilizat si, in ceea ce inseamna gazul, incepem sa avem o usoara crestere a consumului.

Si pe energie sper ca, in perioada umratoare, sa inceapa o usoara crestere a consumului. Cu alte cuvinte, scaderile s-au stabilizat din punctul meu de vedere si nu cred ca vom avea probleme din aceasta perspectiva”, a declarat Videanu aflat in vizita la Sibiu. sursa: Ziare.com

Seful OMV: Azerbaijanul, Irakul si Egiptul vor deveni principalii furnizori de gaze pentru Nabucco

Proiectul european Nabucco, menit sa elimine parte din influenta ruseasca pe piata europeana de gaze, va fi alimentat cu resurse din Azerbaijan, Irak si Egipt, iar, incepand cu 2015, gazoductul ar urma sa livreze 15 miliarde de metri cubi de gaze, scrie, joi, Reuters, citand declaratiile sefului OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, publicate de cotidianul rus Kommersant, transmite NewsIn.

Ruttenstorfer a precizat pentru cotidianul rusesc de business ca Europa va avea nevoie de Nabucco, insa si de conducta ruso-italiana South Stream, precum si de Nord Stream pentru a importa in urmatorii 10 ani alte 150 de miliarde de metri cubi. “Cred ca nu exista riscuri ca Rusia sa-si piarda pozitia pe piata europeana din cauza proiectului Nabucco. Toate aceste proiecte au modele diferite de afaceri si vor avea resurse si clienti diferiti”, noteaza Kommersant. De asemenea, seful OMV a mai precizat ca “spera” ca Azerbaijanul si Irakul sa furnizeze fiecare intre 7 si 9 miliarde metri cubi de gaze naturale anual, in timp ce Egiptul ar contribui cu inca 1-2 miliarde metri cubi de gaze naturale.

Nabucco, fentat de pretul platit de rusi pentru gazele din Azerbaidjan

Pe 1 iulie, Kommersant scria ca proiectul european de transport de gaze Nabucco ar putea fi incurcat si mai mult in conditiile in care Rusia va oferi un pret de 350 de dolari pe mia de metri cubi de gaz azer, in timp ce in Belarus, recent somat de Gazprom sa isi plateasca integral facturile, gazul costa 210 dolari. Anterior publicarii informatiilor cu privire la acest pret, agentia France Presse nota ca acordul semnat intre Rusia si Azerbaidjan pune intr-o pozitie dificila proiectul Nabucco, in conditiile in care compania nationala azera de petrol si gaze Socar a batut palma cu Gazprom pentru furnizarea de gaze incepand cu 2010. Vineri, Miller declara ca, initial, Gazprom ar urma sa cumpere 500 milioane de metri cubi de gaz, insa acordul permite cresterea volumului. Presedintele rus a precizat ca gazul va fi folosit pentru piata interna din Rusia. “Cred ca vom putea continua aceasta activitate, gandindu-ne la uriasele posibilitati si cantitati care vor exista”, a adaugat Medvedev. Din consortiul Nabucco detin cate 16,67% OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (Romania), Botas (Turcia) si RWE (Germania). Nabucco are scopul de a conecta si valorifica rezervele promitatoare de gaze naturale din Zona Mării Caspice si Orientul Mijlociu, cu pietele europene. sursa: ZIUA

Care sunt implicaţiile semnării acordului pentru Nabucco?

Luni vor fi semnate la Ankara o serie de acorduri de tranzit între participanţii la Nabucco, demers ce va duce la conturarea mai clară a proiectului de gazoduct, îngreunat de unele conflcte interne.

Reuters, preluat de NewsIn, prezintă o serie de întrebări şi răspunsuri despre reuniunea de la Ankara.

O serie de critici ai proiectului în valoare de 7,9 miliarde de euro, care va avea o capacitate de 31 de miliarde de metri cubi până în 2014, susţin că reuniunea de la Ankara va avea un efect redus în a opri dezvoltarea conductei susţinute de Rusia, South Stream, în detrimentul proiectului european.

Ce va conţine acordul?

Acordul va fi semnat de cinci dintre ţările de tranzit, membre ale consorţiului Nabucco, alcătuit din şase ţări. Cele cinci ţări sunt: Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. Cea de a şasea ţară, Germania, nu are un rol de tranzit. Cele cinci ţări se vor pune de acord în privinţa unor prevederi şi obligaţii legale în ceea ce priveşte tranzitul şi în ceea ce priveşte punctul de unde va începe Nabucco. Turcia a cerut ca Nabucco să înceapă undeva de lângă Ankara, dar alte posibilităţi se referă la Georgia şi Azerbaidjan.

Acordul se va referi şi la chestiunea securităţii conductei, o condiţie importantă pentru cel mai estic membru în consorţiul Nabucco, Turcia, care va fi responsabilă pentru a preveni atacurile asupra conductei. Anul trecut, grupul etnic separatist Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) a comis un atac asupra oleoductului Baku-Tblisi-Ceyhan, întrerupând furnizările.

Ce NU va include acordul?

Unul dintre cele mai spinoase aspecte, care încă nu a fost rezolvat, este solicitarea Turciei de a avea dreptul să folosească 15% din gaz pentru uz intern sau pentru export. Această chestiune nu va fi cu siguranţă rezolvată în cadrul acestui acord, ci, probabil, va fi abordată separat. Ministrul pentru energie al Turciei, Taner Yildiz, a declarat că Turcia nu va renunţa la această cerinţă. Pe de altă parte, Comisia Europeană pentru Energie a afirmat că această pretenţie este inacceptabilă. Analiştii consideră că cerinţa Turciei face ca Nabucco să fie nefezabil din punct de vedere comercial, din moment ce ţările furnizoare nu vor fi dispuse să vândă gaz cu preţ redus către Turcia.

Care sunt avantajele pentru securitatea energetică europeană?

Nabucco a fost gândit ca un mod de a reduce dependenţa Europei de gazul natural rusesc, după ce Moscova a oprit livările de gaz către Ucraina în 2006, în cadrul unei dispute ce părea de natură politică. Teama că viitorii furnizori ar putea folosi energia drept o armă politică a întărit pledoaria pentru Nabucco. Acordurile de luni, chiar dacă nu vor aborda problemele controversate, vor creşte sentimentul de încredere al investitorilor în proiect, acesta suferind de pe urma crizei economice globale şi a lipsei de ţări furnizoare de gaz.

Nabucco ar putea părea, de asemenea, mai serios în ochii furnizorilor de gaz. “Ar putea fi un semn pozitiv pentru potenţialele ţări furnizoare, dându-le un semnal că Nabucco este un proiect mai serios decât ar putea ei crede”, a declarat Ana Jelenkovici de la Eurasia Group.

Dacă s-ar rezolva chestiunea privind cerinţa Turciei de a folosi 15% din gazul tranzitat, acest lucru ar contribui la devansarea proiectului rusesc South Stream, prin faptul că s-ar putea începe vânzarea unor porţiuni din capacitatea conductei către anumite companii. South Stream, care şi-a sporit capacitatea la 63 de miliarde de metri cubi, s-a distanţat faţă de Nabucco luna trecută, când Azerbaidjan, un producător de gaz, a declarat că va acorda Rusiei prioritate în ceea ce priveşte achiziţionarea de gaz, când a început  faza a doua a proiectului de producţie de gaz Shakh-Deniz.

Care sunt resursele?

Nu a fost semnat, concret, niciun acord de furnizare pentru Nabucco, şi nici nu este întrevăzut un asemenea acord, până când nu vor fi puse la punct toate detaliile privind tranzitul între membrii consorţiului. Analiştii susţin că lipsa acestor acorduri de furnizare au înfrânat finanţarea şi voinţa politică.

Consorţiul Nabucco a menţinoat, până în prezent, Egipt, Azerbaidjan şi posibil Rusia şi Turkmenistan ca sursă de gaz. Iranul ar putea să participe la proiect dacă Washingtonul îşi va normaliza relaţiile cu Teheranul, potrivit reprezentantului special al secretarului de stat american pentru probleme energetice eurasiatice. sursa: MoneyLine

Problemele pentru Nabucco persistă, în ciuda apropiatei semnări a acordului interguvernamental

Acordurile de tranzit pentru Nabucco, ce urmează să fie semnate săptămâna viitoare, sunt o veste bună pentru politicieni, dar problemele cruciale privind finanţarea şi aprovizionarea gazoductului persistă, în timp ce proiectul South Stream, susţinut de Rusia, avansează, relatează Reuters, preluat de NewsIn.

Consorţiul Nabucco vizează să reducă dependenţa energetică a Europei de Rusia, transportând gaz din zona Mării Caspice şi din Orientul Mijlociu începând din 2014. Unii analişti sunt de părere că Nabucco are şanse mai bune decât South Stream pe termen lung, dar în prezent, din cauza intereselor divergente ale companiilor membre, din şase state, nu are credibilitatea necesară pentru a atrage furnizori.

“Principalele obstacole din calea Nabucco sunt în continuare în picioare, iar aprovizonarea este numărul unu”, a subliniat analista Ana Jelenkovici, de la Eurasia Group. “Fără asigurarea aprovizionării, nu poate exista conducta, dar fără conductă, nu poţi asigura aprovizionarea. De fapt nu au semnat nimic” în acest sens, a adăugat ea.

Ţările de tranzit Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria vor semna în 13 iulie, la Ankara, un acord care, deşi va ajuta finanţarea şi va da asigurări posibililor furnizori, nu va reprezenta un salt important înainte pentru un proiect care a înregistrat deja întârzieri.

O decizie finală privind finanţarea, care urmează să fie luată anul viitor, ae reprezenta un pas clar, dar şi acesta depinde de problema aprovizionării.

Nabucco ar urma să transporte 31 de miliarde de metri cubi de gaz către Europa anual, pentru a acoperi circa 5% din cererea europeană. Ar putea fi aprovizionat cu gaz din Irak, Egipt, Iran, Azerbaidjan şi chiar din Rusia sau Turkmenistan.

În luna mai, Kurdistanul irakian a prezentat un plan pentru exportul de gaz din regiunea semiautonomă prin Nabucco, dar Guvernul central a respins posibilitatea.

Proiectul South Stream a avansat la începutul lunii, când Azerbaidjanul a promis grupului rus Gazprom prioritate în cumpărarea de gaz din faza a doua a proiectului Shakh Deniz. Strategia mai practică a Gazprom – de a semna acorduri de bază pentru cooperea cu ţările furnizoare – asigură competitivitatea proiectului, prin construirea de relaţii între companii, a spus Jelenkovici.

“Nu sunt un acord interguvernamental, dar reprezintă paşi politici importanţi către construirea unei conducte”, a spus ea, adăugând că, deşi disputa din 2006 dintre Rusia şi Ucraina a dat un impuls puternici procesului de diversificare a surselor de aprovizionare, unele ţări din Europa de Sud-Est, în special cele care depind aproape în totalitate de gazul rusesc, sunt mai precaute după o criză similară din această iarnă. “Este nerealist să spui că aveste ţări vor putea fi independente de gazul rusesc, cu sau fără Nabucco (…) (Securitatea energetică – n.red.) este importantă pentru ele”. a adăugat ea.

Turcia, ţară importantă şi pentru Nabucco şi pentru South Stream, care deţine rezerve mici de hidrocarburi, îşi păstrează opţiunile deschise. A obţinut deja ceva în plus de la Nabucco, cerând ca 15% din capacitatea conductei să îi revină pentru uz intern sau pentru export.

“În prezent lucrăm la Nabucco, dar vom evalua şi South Stream cu ruşii”, a declarat o sursă turcă. “Important este să asigurăm aprovizionarea pentru Turcia”, a spus un alt oficial de la Ankara. “Acesta este motivul pentru care nu considerăm South Stream şi Nabucco rivali”, a adăugat sursa

Şi România a sugerat în luna mai că orizonturile sale depăşesc Nabucco, anunţând că va lua în considerare şi alte proiecte dacă discuţiile nu vor progresa. În plus, Rusia a anunţat că este aproape de a coopta şi Austria pentru South Stream.

Analiştii consideră că, deşi proiectele încurajează declaraţiile şi poziţiile competitive din partea ţărilor şi companiilor, acest lucru nu înseamnă neapărat o luptă pentru surse de aprovizionare. “Într-un fel este o competiţie dacă se vrea evitarea Rusiei (…), dar obiectivul principal pentru Rusia nu este să concureze cu Nabucco, ci să scoată gazul din sistemul ucrainean de conducte pentru a-l băga în South Stream”, consideră Susanne Nies, de la centrul de reflecţie francez IFRI.

Experţii subliniază, însă, că nu pot reuşi ambele proiecte în forma lor actuală. “Piaţa nu poate susţine mai mult de o conductă”, a subliniat Mihail Korcemkin, de la East European Gas Analysis.

Nabucco se confruntă cu o serie de ţări care nu îşi pot lăsa interesele la o parte pentru a permite progresarea propiectului, motiv pentru care Gazprom, grup controlat de stat, are încă un avantaj. Dar deşi problemele Nabucco sunt considerabile, inclusiv modul în care va transporta gaz dintr-o parte în alta a Măcrii Caspice, analiştii cred că Gazprom are probleme în găsirea de fonduri pentru South Stream.

“Gazprom şi ţările din proiect se pot mişca mai repede decât un proiect comercial. Dar un proiect care pierde bani nu va putea funcţiona o veşnicie”, a subliniat Korcemkin. Nabucco va costa, potrivit estimărilor, 7,9 miliarde de euro, iar finanţarea ar trebui să fie uşor de găsit, ţinând cont de susţinera europeană largă de care se bucură, afirmă experţii.

Gazprom este compania rusă cu cele mai mari datorii – peste 40 de miliarde de dolari – fără a luat în calcul ramura sa din sectorul bancar, Gazprombank. Grupul vrea să investească 10 miliarde de euro în South Stream, dar preţurile în scădere pentru hidrocarburi, precum şi o reducere a exporturilor, au îngreunat situaţia.

În plus, pentru mai multe ţări care analizează ambele proiecte, Nabucco va aduce mai multe beneficii, potrivit lui Korcemkin. “Turcia nu poate lua gaz din South Stream, aşa că va avea de câştigat mai mult din  Nabucco”, a adăugat el.

Nabucco le-ar conveni mai mult şi unor posibile ţări furnizoare. “Este foarte clar că Nabucco va deschide întreaga Europă pentru Turkmenistan”, a spus el. sursa: moneyLine

Nabucco are nevoie de gaze naturale din Azerbaijan, Irak şi Egipt până în 2015

Azerbaijanul, Irakul şi Egiptul vor devenit principalii furnizori ai gazoductului Nabucco, urmând să livreze 15 miliarde metri cubi de gaze naturale pe an, începând cu 2015, a declarat Wolfgang Ruttenstorfer, şeful companiei petroliere austriece OMV, informează Reuters.

Ruttenstorfer a declarat pentru cotidianul financiar Kommersant că Europa va avea nevoie atât de gazoductul Nabucco cât şi de conductele ruseşti rivale South Stream şi Nord Stream, pentru a importa suplimentar alte 150 de miliarde de metri cubi până la finalul următorilor zece ani.

“Cred că nu există riscuri ca Rusia să-şi piardă poziţia pe piaţa europeană din cauza proiectului Nabucco. Toate aceste proiecte au modele diferite de afaceri şi vor avea resurse şi clienţi diferiţi”, a declarat Kommersant.

Monopolul rusesc al gazelor naturale, Gazprom, a încercat din greu să întreacă Nabucco în ultimul an, după ce a convins multe state din Europa de Est să se alăture proiectului South Stream.

Proiectul Nabucco va înainta săptămâna viitoare, urmând să fie susţinut de oficiali din Bulgaria, România, Ungaria, Austria, Germania, Uniunea Europeană (UE), Egipt, Siria, Azerbaijan şi Georgia.

Resursele de gaze naturale folosite de Nabucco sunt, totuşi, departe de a fi certe, în contextul în care Gazprom poartă discuţii cu Azerbaijanul pentru cumpărarea a întregii producţii de gaze naturale începând cu anul viitor, în timp ce guvernul irakian de centru se opune ideii ca Nabucco să importe gaze naturale din Kurdistan.

Şeful OMV a declarat că speră ca Azerbaijanul şi Irakul să furnizeze fiecare între 7 şi 9 miliarde metri cubi de gaze naturale anual, în timp ce Egiptul ar contribui cu încă 1-2 miliarde metri cubi de gaze naturale.

Din consorţiul Nabucco fac parte, în prezent, cu câte o parte egală de 16,67%, OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (România), Botaş (Turcia) şi RWE (Germania). Nabucco are scopul de a conecta şi valorifica rezervele promiţătoare de gaze naturale din Zona Mării Caspice şi Orientul Mijlociu, cu pieţele europene.

Proiectul concurent Nabucco este gazoductul South Stream. Acest gazoduct ar urma să treacă pe sub Marea Neagră, legând Rusia de Bulgaria, de unde se va împărţi într-o aripă Nord-Vest spre Austria şi una sudică, spre Grecia şi Italia. sursa: MoneyLine

Romgaz are de recuperat 360 mil. lei

Romgaz, producătorul de gaze deţinut de stat, are de recuperat creanţe restante de 360 mil. lei, acumulate până în mai 2009, dintre care 85,5 mil. lei reprezintă creanţele acumulate de la începutul acestui an, potrivit datelor companiei. “La finele lui 2007, creanţele restante se ridicau la 220,45 mil. lei, iar la sfârşitul lui 2008, acestea au crescut până la 274,49 mil. lei”, spun reprezentanţii Romgaz. Creanţele se pot recupera pe cale legală. Este vorba despre societăţile cu care Romgaz are contract şi care datorează bani companiei.

Tags: , ,

Comments are closed.

September 2017
M T W T F S S
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Site Metter