Transgaz percepe tarife nejustificat de mari. Banii merg spre actionarii companiei si nu spre investitiile necesare in infrastructura imbatranita

2016/05/18

Hotnews

Transgaz, companie care detine monopolul in transportul gazelor, se lauda de cativa ani cu rate foarte mari de profit, care ar justifica si bonusurile uriase, de milioane de lei, pe care le primesc sefii companiei. Mai putin se pune problema ca aceste profituri sunt obtinute din tarifele mari la gaze, intreaga activitate de transport fiind reglementata de catre ANRE. Pe scurt, este o companie fara concurenta, ale carei venituri sunt garantate prin tarifele reglementate.

Informatii pe scurt

  • Tarifele de transport practicate de Transgaz si aprobate de autoritatea de reglementare au crescut constant, an de an, regasindu-se in facturile la consumatorul final. Acestea ar trebui sa justifice investitiile Transgaz.
  • Transgaz nu realizeaza investitii, fiind mult sub cele prevazute in programul anual, reteaua de transport ajungand intr-o stare de dregradare avansata
  • Conform ordinelor ANRE, profitul ar trebui limitat la 7,72% din valoarea capitalului investit, in conditiile in care activitatea Transgaz este reglementata. Insa, rata profitului Transgaz este mult peste aceasta limita.
  • Mai departe, profitul este distribuit in mare parte actionarilor, statul roman detinand prin Ministerul Economiei 58% din participatii.
  • Invocand profitul mare, conducerea Transgaz primeste bonusuri de performanta foarte mari. Doar directorul general a primit in 2015 un bonus de aproape 1,5 milioane de lei.
  • Transgaz nu a reusit nici pana acum sa faca lucrarile de interconectare, conform proiectelor vechi de multi ani, precum conducta dintre Giurgiu si Ruse (Bulgaria)
 documente
(17 Mai 2016) PDF, 14MB

Transgaz nu reuseste sa termine conductele de interconectare cu tarile vecine si nici sa faca investitii in infrastructura imbatranita, iar profitul (mult peste limitele impuse de ANRE) merge ca dividende la actionari.

Pe de alta parte, nici compania nu investeste cat isi programeaza. E ca un cerc vicios, insa bine controlat de catre autoritati, lucrurile fiind relativ simple. ANRE (arbitrul pietei de energie) stabileste tarife mari de transport, care ar trebui sa justifice investitiile Transgaz. Tarifele se regasesc mai departe in facturile la gaze. Compania obtine profituri uriase din tarife reglementate, iar investitii nu face. Actionarii profita, si cei privati, si cel de stat, si isi distribuie dividende mari. Pentru ei este convenabil. Fara prea mari eforturi, sume mari de bani ajung in conturile actionarilor privati, iar dividendele cuvenite Ministerului Economiei se fac venituri la bugetul de stat. La bugetul de stat este mare nevoie de bani, mai ales in conditiile in care trebuie gasite resurse pentru punerea in aplicare a unor legi votate in Parlament, precum majorarea alocatiilor pentru cresterea copiilor.

Din profitul net de 488,7 milioane de lei obtinut in 2015, Adunarea Generala a Actionarilor a aprobat la sfarsitul lui aprilie a.c. distribuirea de dividende in valoare de 325 milioane de lei (reprezentand 65%), in urma unei propuneri semnate de ministrul economiei Costin Grigore Borc. Anterior, conform convocatorului AGA transmis de Consiliul de Administratie pentru sedinta din 29 aprilie s-a propus distribuirea de dividende de 250 de milioane de lei, cam jumatate din profit. Practic, ministrul Economiei a cerut mai mult decat s-a propus initial.

  • Investitii mult sub program

In 2015, a fost indeplinit doar 41% din programul de investitii si doar 16,4% din cele de reparatii si reabilitari. Motivele lipsei investitiilor sunt reluate de companie de la an la an. Sunt cam aceleasi in fiecare raport al administratorilor.

Investitii sub program au fost si in 2015, si in 2014, si in 2013. Si situatia continua. In primele trei luni din 2016, cheltuielile totale de investitii au fost de 12 milioane de lei, adica 30% din program, arata raportul pe primul trimestru.

In 2015, pentru programul de reparatii, reabilitate si servicii de mentenanta s-au alocat 129,1 milioane de lei, din care s-au cheltuit doar 28,8 milioane de lei (22.3%). Pe partea de reparatii si reabilitari s-a realizat doar 16,4% din program. Cum explica reprezentantii companiei situatia, potrivit raportului administratorilor pe 2015? Spun ca valorile modeste inregistrate la lucrarile de reparatii/reabilitari sunt cauzate in unele cazuri de insolventa sau falimentul unor constructori. In alte cazuri, lucrarile sunt in procedura de achizitie sau proiectare. Pe partea de servicii de mentenanta, nerealizarile reprezinta economii la buget, in opinia administratorilor. (Vezi documentul atasat)

Nici programul de investitii nu a fost indeplinit. Fata de valoarea totala a programului de 525,3 milioane de lei, realizarile au fost de 214,4 milioane de lei, ceea ce reprezinta un grad de realizare de 40,8%. Cauzele invocate de administratori, cam aceleasi ca si in ceilalti ani, constau in principal in probleme de natura juridica privind accesul la teren, autorizatii neobtinute in timp util si schimbarea de care ANRMAP a procedurile de validare a licitatiilor. Nici in alti ani nu a fost respectat programul de investitii. In 2014, totalul cheltuielilor cu investitiile a fost de 151,7 milioane de lei (40% din program), cu 51,9 milioane mai scazut decat in 2013.

  • Retele de transport gaze: defecte, deteriorari

Raportul administratorilor pe 2015 arata o situatie ingrijoratoare in privinta infrastructurii companiei. “Verificarile efectuate pentru circa 3.310 kilometri (din 13.306 kilometri in total) pun in evidenta niveluri destul de ridicate ale defectelor materialului tubular, cauzate in principal de durata mare de functionare a conductelor coroborat cu starea tehnica a izolatiei active, realizata pentru aproximativ 79,5% din conducte dintr-un sistem pe baza de bitum, actualmente imbatranita si deteriorata, ceea ce conduce si la cresterea consumului de energie electrica inregistrat la cele 1.039 statii de protectie catodica a conductelor. Aproximativ 96% din conductele si racordurile aflate in exploatare sunt protejate catodic”.

Statiile de comprimare de la Silistea si Vintu sunt dotate cu echipamente si instalatii realizate in anii ’70, depasite moral si trebuie avute in vedere strategii de modernizare/reabilitare.

“Dispecerizarea gazelor in Sistemul National de Transport se realizeaza prin manevre in nodurile de interconectare al principalelor conducte. Majoritatea nodurilor sunt dotate in special cu robinete de manevra cu actionare manuala si echipamente pentru urmarirea parametrilor, cele mai multe fiind depasite din punct de vedere al performantelor si al sigurantei in exploatare. Din nodurile tehnologice existente, doar 20% sunt noi sau reabilitate”.

Cu toate acestea, administratorii introduc o fraza mai linistitoare: “Desi infrastructura este destul de invechita, starea tehnica a sistemului se mentine la un nivel corespunzator ca urmare a faptului ca exploatarea se desfasoara pe baza unui sistem de mentenanta preponderent preventiv planificat si corectiv si pe baza unor programe de modernizare”. Programe nerespectate, de altfel.

  • Tarifele si profitul

Conform unui ordin al ANRE, profitul reglementat ar trebui limitat la 7,72% din valoarea capitalului investit in aceasta activitate si de 9,12% pentru investitiile puse in functiune dupa data de 1 iulie 2012. Avand in vedere limitele, daca in anul anterior s-a obtinut un venit reglementat mai mare decat cel aprobat, diferenta se scade din venitul reglementat al anului urmator. Daca in anul anterior s-a obtinut un venit reglementat mai mic decat cel aprobat, diferenta se adauga la venitul reglementat al anului anterior.

Insa, sunt greu de explicat tarifele mari practicate de Transgaz si aprobate de ANRE. Rata profitului brut a fost de 38,39% in 2015, iar rata rentabilitatii capitalului a fost de 13,7%. Cam aceleasi valori au fost inregistrate si in 2014. Reamintim ca profitul net a fost 488,7 milioane de lei, venituri din exploatare ajungand la 1,66 miliarde lei in 2015.

Tarifele de transport au tot crescut. La fel si cele de rezervari de capacitate. De exemplu, in perioada 2009-2014, tariful de transport a crescut cu 43%, potrivit Economica.net. Mai departe, acesta s-a regasit in facturile catre clientii finali.

Anul trecut, nu au mai crescut tarifele de transport, insa au fost majorate tarifele de rezervare anuala de capacitate pentru importul de gaze realizat prin interconectarea cu sistemul de transport din Ungaria de la Csanadpalota, cu 122%, de la 1,35 la 3 lei/MWh/h, si cele pentru rezervarea capacitatii de export catre Republica Moldova, prin interconectarea de la Ungheni, cu 113%, de la 0,38 la 0,81 lei/MWh/h, potrivit Focus Energetic. A fost majorat semnificativ si tariful de rezervare anuala de capacitate pentru gazele extrase din perimetrele de productie si introduse in sistemul national de transport al Transgaz de catre producatorii romani de gaze, respectiv cu 86%, de la 0,50 la 0,93 lei/MWh/h. Cu 20% a fost majorat tariful de rezervare anuala de capacitate pentru gazele care ies din sistemul national de transport al Transgaz catre sistemele de distributie, conductele din amonte, precum si catre clientii finali racordati direct la reteaua de conducte a Transgaz, mai arata Focus Energetic.

  • 1,5 milioane lei, bonus pentru directorul general

In cursul anului 2015 s-au platit remuneratii fixe de 216.598 lei pentru directorul general Petru Vaduva, de 32.650 de lei pentru presedintele Consiiului de Administratie si de 102.271 lei pentru trei membri din Consiliul de Administratie. Insa, acestia primesc si bonusuri, care – potrivit unor opinii din piata – sunt nejustificat de mari in conditiile in care administreaza o companie a carei activitate se bazeaza pe reglementarile ANRE. Pentru directorul general Petru Vaduva au fost aprobate bonusuri de aproape 1,5 milioane lei, iar pentru presedintele CA Ion Sterian 610 mii lei. Trei membri ai CA au primit cate 239 mii lei.

Pana in 2012 cand a ajuns director general al Transgaz, Petru Vaduva lucrat cativa ani la Moscova, in functii de conducere la doua companii financiare. Intre 2001 si 2002 a fost strategist global si managing director la compania financiara rusa Uralsib. Intre 1995 si 1997 a lucrat la Renaissance Capital, cea mai mare banca de investitii din Rusia, in calitate de Managing Director al Grupului de Analiza a Investitiilor de Capital in Piete Emergente.

  • Proiecte de investitii sunt, deocamdata doar pe hartie, trebuie doar puse in aplicare

Exista un plan de dezvoltare al sistemului de transport gaze naturale pe 10 ani (2014-2023), aprobat de ANRE la sfarsitul lui 2014. Romania ar putea juca un rol definitoriu in regiune, se arata in raportul administratorilor, avand in vedere pozitia geostrategica favorabila si descoperirile din Marea Neagra. In acest context, Transgaz ar vrea sa implementeze un plan de dezvoltare al infrastructurii de transport de 1,5 miliarde de euro. Mai exact, a planificat dezvoltarea pe teritoriul Romaniei a doua culoare de transport (unul sudic Danubian, intr-o prima etapa, si unul central, intr-o a doua etapa, in caz ca exploatarea din Marea Neagra excede estimarile actuale) care vor asigura legatura intre rezervele de gaze din zona Marii Negre si pietele central-vest europene.

Un proiect ar fi coridorul Bulgaria-Romania-Ungaria-Austria (BRUA), estimat la 547,4 milioane de euro, termenul de finalizare fiind estimat la 2020. In acest caz ar fi necesara constructia unei conducte de 528 km pe traseul Podisor-Corbu-Hateg-Horia si a trei statii noi de comprimare. In septembrie 2015, Transgaz a semnat cu Agentia pentru Dezvoltare si Comert a Statelor Unite (USTDA) un acord de finantare de 956.000 dolari pentru elaborarea studiilor de fezabilitate. Acest proiect ar urma sa beneficieze de finantare europeana de 179 de milioane de euro, prin programul “Connecting Europe Facility”.

Un alt proiect este dezvoltarea coridorului sudic pentru preluarea gazelor din Marea Neagra (conducta Tuzla-Podisor). Ar urma sa faca legatura intre gazele disponibile la tarmul Marii Negre si coridorul BRUA, asigurandu-se posibilitatea dirijarii gazelor spre Bulgaria si Ungaria prin interconectarile Giurgiu-Ruse (cu Bulgaria) si Nadlac-Szeged (cu Ungaria). Costul proiectului ar fi de 278,3 milioane de euro, iar termenul de finalizare 2020.

Deocamdata, Romania nu inregistreaza prea mari progrese in ce priveste interconectarile, cu toate ca despre acestea se discuta de cativa ani. Pentru Giurgiu-Ruse se tot poarta discutii, proiectul fiind in curs de realizare de peste cinci ani, iar pe Nadlac-Szeged se pot face doar importuri.

Inca un proiect ar fi coridorul central Isaccea-Onesti-Coroi-Hateg-Horia, in ipoteza in care capacitatile de transport necesare valorificarii gazelor din Marea Neagra pe pietele central-vest europene depasesc potentialul de transport al coridorului sudic. Proiectul consta in reabilitarea si inlocuirea unor tronsoane si construirea unei statii sau doua de comprimare, valoarea investitiei fiind estimata la 544 milioane de euro.

Un alt proiect ar mai fi cresterea capacitatii de transport in regiunea de nord-est a tarii si pe interconectorul Romania-Republica Moldova, valoarea investitiei fiind estimata la 119,1 milioane de euro. Este un proiect greu de explicat in conditiile in care interconectorul Iasi-Ungheni sta nefolosit, nefiind realizate exporturi. Cata vreme nu este realizata o conducta de transport intre Ungheni si Chisinau, interconectorul este doar o investitie inutila. Trebuie spus ca responsabilitatea conductei Ungheni – Chisinau o are guvernul Republicii Moldova.

Tags:

Comments are closed.

June 2017
M T W T F S S
« May    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Site Metter