Revista Presei Pe Energie – 4 martie 2012

2012/03/05

Capital: De ce Gazprom seamănă cu un sindicat al crimei

Gazprom, cea mai mare companie producătoare de gaze naturale din lume, a fost principala preocupare a prim-ministrului rus Vladimir Putin încă din 2001, dar s-a dovedit a fi un eşec total. Deşi dispune de resurse naturale imense, Gazprom este extrem de ineficient, din cauza managementului defectuos şi a corupţiei masive. În plus, duce o politică externă agresivă, care dăunează atât companiei, cât şi Rusiei. Pe scurt, modul în care Gazprom este condus reprezintă un model exact al modului în care Putin conduce Rusia, comentează The Moscow Times.

Din 2001, managementul Gazprom a fost dominat de trei grupuri: două strâns legate de Putin şi un al treilea format din oficiali vechi ai Gazprom. Putin însuşi a arbitrat aceste grupuri pentru a preveni deţinerea controlului de unul dintre ele, păstrându-şi astfel responsabilitatea finală pentru companie.

Ca rezultat al managementului defectuos şi al corupţiei, producţia Gazprom a stagnat în ultimele două decenii, iar cota sa din producţia de gaz a Rusiei a scăzut la 76 la sută. Deşi se bucură de un monopol asupra exporturilor de gaze, acestea au scăzut în ultimul deceniu.

Strategia companiei este problematică, atrage atenţia The Moscow Times. În esenţă, Gazprom pur şi simplu stă pe domeniile sale gigantice, care cuprind un sfert din rezervele mondiale de gaz tradiţional şi transportă gazul prin conducte, din vestul Siberiei, către Europa. Îşi menţine strategia veche şi nu răspunde noilor oportunităţi sau provocări.

Între timp, industria gazelor trece printr-o revoluţie, cu o nouă ofertă imensă de gaz natural lichefiat (GNL) şi din şisturi, dar Gazprom abia dacă participă pe această piaţă. Preţul gazelor naturale a scăzut brusc în Statele Unite, decuplându-se de preţurile ridicate la petrol, în timp ce Gazprom insistă să continue cu politica preţurilor ridicate, legate de cele la petrol. De asemenea, rămâne fidel contractelor pe termen lung, drept urmare volumul exporturilor în Europa a scăzut şi este de aşteptat să continue acelaşi trend.

În schimb, cea mai mare preocupare pentru Gazprom este de a construi conducte care nu sunt necesare. Este implicat atât în construirea gazoductului Nord Stream (55 de miliarde de metri cubi), cât şi South Stream (63 miliarde de metri cubi). Cel din urmă va costa cel puţin 30 de miliarde de dolari, în timp ce Nord Stream ar putea costa cam la jumătate. Această investiţie nu este necesară, susţine publicaţia citată, iar asta deoarece sistemul de conducte ucrainean poate tranzita cel puţin 120 de miliarde de metri cubi de gaze în Europa şi are nevoie de reparaţii de numai 3,5 miliarde dolari. De ce aruncă 45 de miliarde de dolari?, se întreabă The Moscow Times.  Motivul nu este eficienţa costurilor. Pentru a fi construite, conductele Gazprom costă de două-trei ori pe kilometru mai mult decât proiectele similare.

Şi nu este vorba doar de management defectuos, ci şi de o politică externă dezastruoasă. Cu excepţia câtorva prieteni pe care Gazprom îi are în rândul unor companii gigant din energie, cum ar fi germanii Ruhrgas şi BASF, italienii ENI şi Gaz de France, în rest compania rusă şi-a făcut duşmani peste tot. Dar cele mai rele relaţii ale Gazprom sunt cu Ucraina.

Uniunea Europeană urmăreşte să spargă monopolul pe care Gazprom îl deţine în Europa de Est, motiv pentru care, alături de Statele Unite, sprijină construirea Nabucco şi conducta de gaze trans-caspica, ce conectează Turkmenistanul de Azerbaidjan şi care concurează cu South Stream.

“Putin şi corupţia care-l înconjoară” au costat Rusia enorm în ultimul deceniu. Dacă Putin era sincer în dorinţa lui de a reduce corupţia, trebuia să înceapă cu concedierea managerilor Gazprom pe care i-a numit”, încheie publicaţia rusă.

manager.ro: Un analist explica cum Putin conduce Gazprom ca pe un sindicat al crimei

Gazprom a fost principala preocupare a premierului Vladimir Putin din 2004 incoace, dar pentru Rusia acest lucru a fost un esec spectaculos, scrie Anders Aslund, de la Peterson Institute, in publicatia The Moscow Times.

Compania beneficiaza de resurse naturale uriase, insa este “extrem de ineficienta” din cauza managementului defectuos si a coruptiei masive care o capuseaza.

Potrivit lui Aslund, politica externa agresiva, a “bocancului”, dusa de Putin pe plan energetic afecteaza grav atat Rusia, cat si Gazprom. In realitate, gigantul energetic este mai important in politica externa a Rusiei decat ministerele de Externe si cel al Apararii.
“Modul in care Gazprom este condusa este similar cu cel in care Putin conduce Rusia”, scrie Andres Aslund. Desi a incercat sa restructureze compania, singurul lucru pe care l-a reusit Putin a fost liberalizarea preturilor la actiuni in 2006. In continuare, multe active ale Gazprom sunt trecute de managerii bine inradacinati pe firme private.
Incepand cu 2001, batalia pentru influenta in Gazprom se da intre trei grupuri: cel al directorului executiv al companiei, Alexei Miller, cel al fostilor agenti KGB – apropiati ai lui Putin – si cel al vechilor oficiali din companie. Deseori premierul a trebuit sa intervina personal in feudele dintre aceste trei factiuni. Folosind o strategie clasica “imparte si stapaneste”, Putin este cu adevarat seful Gazprom.
Ca rezultat al coruptiei, productia Gazprom a stagnat in ultimii 20 de ani, iar ponderea companiei in productia de gaze a scazut la 76% in Rusia. Gigantul se bucura in continuare de un monopol la exporturile de gaze, insa exporturile nete au inregistrat un declin in ultimii zece ani.
Strategie problematica
Gazprom sta pe un sfert din rezervele globale de gaze naturale si are conducte care ajung din Siberia pana in vestul Europei. Compania nu inoveaza insa aproape deloc. Tot mai multe grupuri energetice participa la asa numita revolutie a gazului natural lichefiat. Gazprom nu face insa aproape nimic in acest domeniu.
Intre timp, pretul gazelor naturale s-a decuplat de cel al petrolului in SUA si scade accelerat. Gazprom insista insa sa ceara preturi mari motivand ca petrolul este scump. De asemenea, compania este interesata doar de contracte pe termen lung, pentru a nu fi afectata de scaderile de preturi. Drept rezultat, exporturile Gazprom catre Europa au scazut si vor continua sa scada.
Politica bocancului
In 2009, Gazprom a oprit brusc conductele care aduceau gaz ieftin din Turkmenistan. Dupa ce una dintre conducte a explodat, Turkmenistan a reorientat mare parte din gaz pe o noua conducta spre China si spre Iran. Livrarile catre Rusia ocupa acum locul trei ca prioritate.
O alta politica a Gazprom este aceea de a sufoca producatorii privati si rivalii. In 2007 a obtinut o victorie cand a reusit sa scoata consortiul TNK-BP de pe gampul gazifer Kovykta din Siberia. Insa problema gigantului cu picioare de lut sunt rivalele Novatek si Rosneft. Novatek nu poate fi eliminata, deoarece managerii sai sunt de asemenea apropiati ai lui Putin, considerat a fi, de unele voci, adevaratul cel mai bogat om al planetei. De cealalta parte, Rosneft este tot companie de stat si cel mai important jucator de pe piata petrolului din Rusia.
Mai mult, una dintre preocuparile principale ale Gazprom este sa construiasca conducte pe care nimeni nu le foloseste. Este oarecum lesne de inteles de ce face asta. Oamenii din management pot astfel sa mai scoata bani din companie. Gazprom construieste atat North Stream cat si South Stream, care costa, impreuna, circa 45 miliarde de dolari. De obicei un kilometru de conducta construit de Gazprom costa de trei ori mai mult decat un kilometru de conducta construit de orice alta companie.
Aceste doua proiecte nu sunt necesare, deoarece sistemul ucrainean de conducte face fata la fluxul de gaz necesar in Europa. Are nevoie doar de reparatii care ar costa circa 3,5 miliarde de dolari.
In rapoartele lor private, bancile de investitii spun ca 70% din investitiile Gazprom sunt “risipa”. Anul trecut, compania a “pierdut” 35 miliarde de dolari, bani care apartin statului rus si actionarilor. Unde s-au dus acesti bani putem doar banui…
Inamici in toate directiile
Cu exceptia catorva companii europene cu care are o colaborare buna, precum Ruhrgas, BASF, ENI si Gaz de France, Gazprom are doar inamici in industrie si nu numai.
Uniunea Europeana, sustinuta de SUA, promoveaza proiectul conductei Nabucco (rivala South Stream), care sa sparga monopolul rus in Europa Centrala si de Est. Insa, de departe, cele mai proaste relatii le are Gazprom cu Ucraina.
Ca sa rezumam, pentru Putin Gazprom este o unealta de politica externa si interna si o sursa, deocamdata bogata, de bani.

eco.md: Pachetul Energetic III vs Monopolul Gazprom-lui

În octombrie 2011, Guvernul Republicii Moldova a semnat acordul pentru transpunerea Directivelor şi Regulamentelor care formează Pachetul III Legislativ Energetic, care presupune divizarea companiilor de furnizare si distribuţie în entităţi diferite. Implimentarea acordului, va fi realizată până în anul 2015. Totuşi acest acord creează disensiuni cu compania Gazprom, care consideră că va fi defavorizată în drepturile patrimoniale şi interesele sale comerciale.

Dacă vorbim despre partea legislativă, în Moldova prima etapă a Pachetul Energetic III va fi implimentată în 2013 iar finisarea aplicării va fi în 2015. Scopul principal este de a asigura securitea energetică a ţării prin diversificarea surselor de energie şi asigurarea unui cost mai mic pentru utilizatorii finali.

Implementarea Pachetului Energetic III, stopată din interese geopolitice şi comerciale
Guvernul şi-a luat angajamentul de a implementa Pachetul Energetic III pentru a se integra în sistemul energetic european. Totuşi, pe moment, acordul a creat mai multe probleme decât au existat anterior. În primul rând, apar presiuni din partea Gazpromului care îşi foloseşte pârghiile oferite de statutul de monopolist. Reprezentanţii de la Ministerul Economiei şi Comerţului recunosc că negocierile cu Gazprom sunt complicate una dintre preocupările gigantului rusesc fiind soarta proprietăţii pe care o au ei în Moldova. Atunci când va fi utilizat principiul de divizare patrimonial prezent în Pachetul 3 energetic, Republica Moldova va fi obligată să răscumpere unele dintre investiţiile Gazprom. Care va  fi impactul asupra Republici Moldova dacă mai luăm în consideraţie datoria care se ridică la 3,6 mld. dolari (3,2 mil. datoria Transnistriei) odată cu implimentarea acestui scenariu?.

Este evident că Moldova nu deţine controlul asupra consumului de gaze din Transnistria şi nici nu a autorizat acest consum. Această datorie pune presiune asupra întregului sistem energetic. În situaţia dată ne lovim de interesele geopolitice ale Rusiei care a creat o situaţie când Moldova practic nu are nici o influenţă asupra situaţiei date. Litigiile sunt soluţionate doar prin intermediul Curţii de Arbitraj de la Mosova, care trec toate datoriile şi penalităţile transnistrene în contul Moldovei.
Pentru a rezolva aceste probleme într-un termen scurt statul va trebui să stingă toate datoriile, lucru imposibil deoarece este pusă în pericol stabilitatea economică a ţării.

Importul de gaze la vecinii noştri 
Dacă e să privim perspectiva diversificării surselor de energie trebuie să analizăm situaţia vecinilor noştri cât şi cea din regiune.

Ucraina se confruntă cu o mare criză a eficienţei consumului de gaze şi, probabil, ţara vecină va face investiţii importante pentru a eficientiza consumul în corespundere cu sfaturile experţilor internaţionali. De asemenea, ucrainenii urmează să exploateze unele zăcăminte de gaz de pe teritoriul ţării. Dacă vorbim de gazul de şist, rezerve ale căruia au fost descoperite în apropierea hotarului moldo-ucrainean şi despre care autorităţile ucrainene au spus că ar putea fi exploatate de comun acord cu ţara noastră, dintr-un comunicat al companiei Naftogaz aflăm că exploatarea la nivel industrial a gazului de şist va începe abia în 2015. Totodată, unii experţi consideră că ponderea acestui gaz nu va acoperi nici 20-30% din consumul intern şi este puţin probabil că Ucraina,  cu problemele sale financiare va vinde Moldovei gaz mai ieftin decât cel rusesc.

România are o sitaţie mai bună fiindcă importă, doar 20% din consumul intern de gaze. De asemenea, lângă Insula Şerpilor au fost descoperite zăcăminte de gaze evaluate la circa 42-84 miliarde metri cubi. Rezervele sigure de gaze naturale ale României sunt estimate să acopere consumul pentru următorii 15 ani, dar ar putea creşte după ce companiile care deţin concesiuni de explorare vor începe lucrările în Marea Neagră, potrivit oficialilor Agenţiei Naţionale pntru Resurse Minerale (ANRM). Rezervele sigure de gaze naturale sunt de 109 miliarde metri cubi, iar rezervele potenţiale sunt de 660 miliarde metri cubi. În prezent România produce anual circa 11 miliarde metri cubi de gaze naturale.

Însă exportul de gaze din Romania este interzis fapt ce afectează intenţiile companiei Petrom de a exporta gazele extrase din regiunea Insulei Şerpilor. Preţul a o mie de metri cubi de gaze româneşti este de 160 de dolari, pe când preţul celor pe care România le importă, a fost, în noiembrie 2011, de 483 dolari/1.000 mc.

Construcţia gazoductului Ungheni-Iaşi ne poate oferi o perspectivă clară, cel puţin de diversificare a resurselor de energie, în cazul când România va liberaliza piaţa de gaze. De asemenea, în viitor, prin intermediul reţelei din Romania va fi posibilă conectarea la gazoductele transnaţionale, cum ar fi Nabucco construcţia căruia va începe în 2013.

Planurile de expansiune ale Gazpromului pe piaţa europeană cât şi pe cea mondială sunt foarte ambiţioase şi influenţează multe ţări. Totuşi Europa, în viitorul apropiat va continua să cumpere gazul rusesc, făcând însă aluzie la preţul gazelor de şist americane care costă între 200 şi 250 dolari mia de metri cubi.

Dorinţa Gazpromul-ui nu e lege pentru toată Europa
Al treilea pachet energetic presupune formarea unei pieţe unice de gaz şi energie electrică în UE pe baza divizării companiilor de furnizare şi distribuţie, precum şi restricţii privind activitatea companiilor integrate în plan vertical în sectorul energetic. La 3 martie 2012 companiile de furnizare vor mai putea să fie acţionari la companiile de distribuţie şi să ofere operatorului de sistem independenţă în decizii şi gestiunea infrastructurii. Din 2014 gazul şi electricitatea trebuie să circule liber pe tot spaţiul UE.

Totuşi, în cadrul acestui proiect nu s-a ajuns la un consens cu autorităţile naţionale, asupra principiilor generale ale pieţei. Astfel că responsabilitatea în ce priveşte procesul de implimentare a rămas pe seama organelor de reglementare la nivel naţional.

Gazprom este de părere că aceste noi norme înrăutăţesc condiţiile pentru desfăşurarea businessului său în calitate de principal furnizor de gaz natural pentru Europa. Din acest motiv, Moscova s-a pronunţat în repetate rânduri împotriva celui de-al treilea pachet energetic, însă Comisia Europeană nu intenţionează deocamdată să facă unele concesii.

”Practic, Rusia insistă ca legile UE să nu se aplice în relaţia cu Gazprom”, subliniază analistul rus Mihail Krutihin, exprimându-şi îndoiala că o asemenea solicitare ar putea avea sorţi de izbândă.

În Moldova consumul de gaze scade din cauza preţului exagerat
Gazprom este cel mai mare exportator de gaz pe piaţa europeană, asigurând aproximativ un sfert  din consumul de gaz din Uniunea Europeană. În 2010 această cifră a atins 23%. Moldova depinde în totalitate de importurile de gaze ruseşti care sunt totuşi în continuă scădere. Astfel de la 1,42 miliarde  metri cubi împortaţi în 2005, am ajuns la 1,15 miliarde de metri cubi în 2011. Pe de altă parte, a crescut esenţial numărul consumatorilor. În 2011, numărului consumatorilor moldoveni de gaze a crescut cu circa 2,5 %. În continuare trendul consumului de gaze de la noi va fi în scădere datorită proiectelor de valorificare a energiei regenerabile şi a eficienţei energetice, care devin rentabile în condiţiile preţurilui înalt la gazele ruseşti.

Pachetul trei energetic nu e soluţia perfectă dar ceva mai bun nu s-a inventat
Mulţi experţi sunt sceptici în privinţa implementării Pachetului energetic III în Republica Moldova. Mai mult, ei nu-i văd rostul deoarece nu există, deocamdată, alternativă gazelor ruseşti.

Însă, chiar dacă reformele prevăzute în pachet nu vor reuşi, să diversifice resursele de gaz natural, vor crea condiţii favorabile pentru liberalizarea pieţii şi atragerea în viitor investiţiilor, inclusiv în producerea energiei alternative.

Implementarea acestor reforme scoate la suprafaţă, pe de altă parte, problemele legate de funcţionarea defectuoasă a întregului sistem energetic şi impune o administrare mai eficientă a domeniului.

Fin.ro: Gazprom a redus cu 10% pretul la gaze pentru Ucraina

Dupa mai bine de un an si jumatate de discutii, Ucraina a obtinut o reducere cu 10% a pretului la gazele naturale importate din Rusia. Neogicierile continua pentru a stabili volumul livrarilor. Ramane de vazut ce va cere Moscova in schimbul acestei concesii facuta Kievului.

Pe pagina sa de Facebook, premierul Ucrainei, Nikolai Azarov, a anuntat ca Rusia a acceptat sa scada cu 10% pretul la gazelefurnizate de Gazprom. Kievul beneficiaza deja de o reducere de 100 dolari acordata de Rusia pentru prelungirea contractului de inchirierea portului Sevastopol pentru Flota sa din Marea Neagra.

„Conducerea societatii ucrainene Naftogaz finalizeaza detaliile in aceasta chestiune, care presupune, in egala masura, stabilirea volumului de gaze importante din Rusia”, a mentionat Azarov pe Facebook.

De mai bine de un an si jumatate Rusia si Ucraina incearca sa ajunga la un acord privind pretul la gaze naturale. Actualul contract a fost semnat de premierii Iulia Timosenko si Vladimir Putin in primele zile ale anului 2009 , cand, din cauza neintelgerile dintre Kiev si Moscova legate de o factura neachitata de Ucraina, Gazprom a inchis robinetul si o Europa intreaga a tremurat cateva zile de frig pe un ger naprasnic. Contractul conditioneaza evolutia pretului la gaze pentru Ucraina de pretul la produse petroliere cu orientare spre piataitaliana, una dintre cele mai scumpe din Europa .

Noul pret este cel de la granita cu Rusia, la care se vor adauga tot felul de taxe. Astfel ca, potrivit datelor oficiale, in februarie marile intreprinderi industriale au platit pentru 1000 mc de gaze 560 de dolari, fata de 416 dolari pretul fixat in contract.

Gazeta de Sud: Gazprom ar putea cumpăra compania greacă de gaz DEPA

Compania rusă Gazprom ar putea cumpăra acţiuni ale companiei elene de gaz DEPA şi ale filialei sale de transport, DESFA, pentru a le asigura livrări directe consumatorilor europene, scrie azi cotidianul Vedomosti, citat de NewsIn.
Guvernul grec intenţiona să vândă 55% din DEPA şi 31% din DESFA în al patrulea trimestru al anului 2011, dar procesul de privatizare a fost încetinit din cauza că normele UE cer separarea producţiei, transportului şi vânzării de energie.
Gazprom şi DEPA au refuzat să comenteze informaţiile.
Analistul Denis Borisov, de la Nomos Bank, consideră că cele două companii elene ar costa între 1,5 şi 2 miliarde de dolari, dar preţul de achiziţie va fi, probabil, mai mic, din cauza problemelor economice cu care se confruntă în prezent Atena.
Purtătorul de cuvânt al premierului rus a spus că Gazprom va cumpăra active în Grecia numai dacă este profitabil pentru companie.

Tags: , , ,

Comments are closed.

November 2017
M T W T F S S
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Site Metter