revista presei pe energie 31 august

2010/08/31

Romania Libera: Moscova driblează interdependenţa energetică Rusia-UE

Rusia a inaugurat duminică un nou oleoduct care va lega Siberia de piaţa energofagă a Asiei. Este primul pas către ruperea dependenţei Rusiei de Europa, cel mai mare client energetic al său. Până azi, UE nu a găsit căile de a scăpa de dependenţa sa de vânzătorul rus.

Tronsonul conductei de petrol în lungime de 67 de kilometri, care leagă centrul de distribuţie din oraşul Skovorodino, în Siberia de est, de frontiera nord-estică a Chinei, este, de fapt, o ramură a oleoductului Siberia-Pacific (localităţile Taişet, Irkutsk-Nahodka, Vladivostok). Conducta spre Pacific este ruta prin care Rusia intenţionează să intre ca actor principal pe piaţa energetică a Asiei, unde „setea energetică” a Japoniei a fost depăşită de cea a Chinei, ţară în care expansiunea economică generează un consum de petrol aflat într-o creştere ultrarapidă şi continuă.

Deocamdată, oleoductul către Pacific, planificat a avea o lungime de 2.750 kilometri şi o capacitate de cca 350.000 tone/zi, nu a ajuns la malul Mării Japoniei. Proiectul, care ar trebui să fie gata în 2012, este finalizat în proporţie de circa 50% între Taişet şi Skovorodino, dar, chiar şi aşa, este de natură să schimbe arhitectura strategică de export energetic a Rusiei şi, mai ales, paradigma relaţiei economice şi politice cu Europa – marele cumpărător din prezent, cu care Rusia se află într-o relaţie de interdependenţă.

Împreună cu ramura „chineză” inaugurată duminică, tronsonul Taişet-Skovorodino deschide regiunea Irkutsk, una dintre ultimele zone petrolifere încă neexploatate, către imensa economie a Chinei, care până acum importă petrol rusesc, în cantităţi modeste, pe căi feroviare. Consecinţa: noua cale de transport marchează primul pas ce concretizează deschiderea de pieţe alternative pentru energia rusească – o strategie care, dincolo de raţiunile economice, s-a coagulat şi ca răspuns la încercările, mai mult declarative, ale UE de a elimina dependenţa de importurile energetice ruseşti.

Legătura spre China a fost convenită în 2008, înaintea reapropierii ruso-occidentale iniţiate de Administraţia Obama. Conform acordului, China a plătit 20 de miliarde euro pentru livrării viitoare de petrol, programate să înceapă în 2011.

„Pentru noi este un proiect important, pentru că vom începe să ne diversificăm livrările de petrol”, a declarat premierul rus, Vladimir Putin, care în alocuţiunea de la Skovorodino nu a uitat să puncteze  comparaţia cu piaţa europeană şi concurenţa cu care aceasta se va confrunta de acum înainte. „Până în prezent, principalele livrări mergeau către partenerii noştri europeni, care primesc 120-130 milioane de tone de petrol rus (anual – n.n.)… După lansarea acestui tronson vom livra 30 milioane de tone în regiunea Asia-Pacific, iar după extindere, 50 de milioane. Va fi o concurenţă importantă pentru itinerariul european”, a adăugat Putin, declarându-se convins că ţiţeiul rusesc va curge spre China până la finele anului. (Pentru a prelua petrolul în centrul de rafinare de la Daqing, compania chineză de transport petrolier trebuie să finalizeze partea sa de oleoduct, în lungime de 930 km.)

Chiar dacă în prezent Rosneft, Gazprom şi Transneft dau asigurări că producţia rusească este suficient de mare pentru a alimenta arterele energetice atât spre vest, cât şi spre est, experţi citaţi de Financial Times avertizează că, din cauza investiţiilor insuficiente în infrastructura de extracţie şi a scăderii naturale a producţiei în câmpurile deja exploatate, producţia zilnică a Rusiei,  aflată la nivelul-record de cca 600.000tone/zi, urmează să scadă anul viitor. O eventuală criză a producţiei va determina creşterea preţului, dar şi o alegere a Rusiei cu privire la care dintre cei doi mari parteneri – Europa sau Asia – este prioritar.

money.ro: Grupul industrial italian CIR vrea să construiască în România mai multe turbine eoliene

Compania Sorgenia, din grupul industrial italian Compagnie Industriali Riunite (CIR), intenţionează să construiască în România mai multe turbine eoliene, în judeţul Vaslui.

“În acest moment, Sorgenia are autorizaţii pentru construcţia de turbine eoliene cu o capacitate totală de 106 MW”, a declarat pentru MEDIAFAX directorul de comunicare al grupului CIR, Salvatore Ricco.

Autorizaţiile, obţinute de Sorgenia în decembrie 2009 şi aprilie 2010, sunt emise pentru comuna Fălciu, judeţul Vaslui.

Grupul CIR, înfiinţat în 1976, are activităţi în sectoarele energetic, media, componente auto, sănătate şi servicii financiare. CIR este cotrolat, la rândul său, de Compagnia Finanziaria De Benedetti, un holding financiar deţinut de familia De Benedetti. mai mult

inforusia.ro: Rusia va cumpara rafinarii din Germania

Compania de stat Rosneft, cel mai mare producator de petrol al Rusiei, este pe cale sa cumpere 50 % din actiunile companiei Ruhr Oel, care detine un sfert din rafinariile din Germania.

Potrivit publicatiei „Wall Street Journal”, citata de ziarul „Adevarul”,  negocierile sunt intr-un stadiu avansat. Daca se va finaliza, tranzactia reprezinta cea mai mare achizitie in Vestul Europei facuta de o companie ruseasca.

Dorinta Rusiei de a prelua controlul apsupra pietei energetice occidentale nu mai este un secret. In ultimele luni au tot existat zvonuri in presa internationala despre intentia gigantului energetic Gazprom de a cumpara actiuni la compania germana RWE.

Informatiile nu au primit pana acum nicio confirmare oficiala. Jurnalistii de la „Wall Street” sustin ca Rosneft, cotata la bursa, dar cu capital majoritar de stat, vrea sa preia 50 la suta din actiunile Ruhr Oel. Actiunile Ruhr Oel care sunt de vanzare apartin in prezent companiei de stat venezuelene „Petroleos de Venezuela”. Surse citate de „Wall Street Journal ” sustin ca pretul actiunilor spre vanzare se ridica la aproximativ doua miliarde de euro.

Cumpararea a jumatate din actiunile concernului Ruhr implica acordul British Petroleum, care detine participatii la compania germana si are intaietate la cumpararea actiunilor venezuelene. Rosneft ar fi facut BP o oferta tentanta sa renunte la acest drept in favoarea Rusiei, si anume sa exploateze impreuna rezervele de petrol din Arctica.

inforusia.ro: Gazprom a inceput explorarea de petrol si gaze naturale in Tadjikistan

Compania rusa “Gazprom” va incepe explorarea de noi zacaminte de petrol si gaze naturale in Tadjikistan. Operatiunile de foraj vor incepe in noiembrie- decembrie, pe domeniul “Sarykamysh”, care se afla la 50 de km de Dusambe, relateaza Interfax.

Expertii spun ca rezervele acestui camp ar putea constitui 40 de miliarde de metri cubi de hidrocarburi. “Sonda, cea mai adanca din Tadjikistan, va ajunge la 6 km si 300 de metri adancime. In plus, forajul va avea loc intr-o zona cu topografie complexa, muntoasa. Chiar si transportul echipamentelor in aceasta zona este complicat”, a marturisit un reprezentant  al companie Gazprom in Tadjikistan, Igor Shatalov.

In cazul in care se vor descoperi cantitati mari de gaze naturale, analistii prognozeaza o crestere a investitiilor Gazprom, precum si a altor companii straine, care au interese economice in Tadjikistan.

inforusia.ro: Gaze rusesti in schimbul conductei

Presedintele Gazprom a declarat ca Ucraina va putea obtine din partea Moscovei pretul redus al gazelor rusesti si garantia livrarilor stabile in schimbul utilizarii sistemului ucrainean de transport al gazelor, scrie Vedomosti. Populatia din Ucraina poate avea posibilitatea de a consuma gazul rusesc cu 30$ mai ieftin, adica 60$ pe 1000 m.c.in urma unirii companiei ruse Gazprom cu compania ucraineana Naftogaz, idee lansata in aprilie a.c. de premierul Putin si concluzie la care s-a ajuns in urma tratativelor bilaterale in aceasta problema. Pentru inceput, se preconzeaza sa se formeze o intreprindere comuna pe o baza comuna de resurse-extractie . Pe langa aceasta se mai studiaza si alte variante, care vor fi in folosul celor doua companii si al populatiei.

Gazprom a prezentat partii ucrainene lista zacamintelor care pot face parte din intreprinderea comuna, printre care se numara zacaminte mari din Siberia Apuseana si sudul Rusiei, precum si zacamintele din Astrahan, mai apropiate de Ucraina. In schimb, Gazprom doreste sa detina controlul conductei ucrainene.

Dupa lege, sistemul de transport al gazelor urmeaza sa ramana proprietatea Ucrainei, scrie Kommersant.

Moscova joaca pe cea mai tare carte – pretul la gaze, populatia Ucrainei urmand sa plateasca de trei ori mai putin decat pretul real de import, pret la care s-a ajuns in prezent, iar din aprilie anul viitor acesta urmeaza sa mai creasca cu 50%.

O a doua carte pe care se mizeaza o constituie stabilitatea livrarilor, avand in vedere ca cele doua conducte Nord Stream si South Stream ameninta sa lase Kievul in afara fluxurilor de transport al gazelor rusesti, desi pana in prezent nu s-au  primit garantii de folosire la intreaga capacitate a conductei ucrainene.

Un impediment in urma unirii celor doua companii il constituie faptul ca Ucraina poate sa obtina numai 5% din compania unita, dar varianta  de compromis ofera Moscovei posibilitatea participarii la administrarea conductei ucrainene, iar Kievul va avea acces la zacamintele rusesti si la folosirea intregii capacitati a conductei.

Conform Kommersant,in perspectiva medie, propunerea de unire a celor doua companii nu este prea atragatoare, deoarece incepand cu anul 2014 Rusia va trece la pretul european al gazelor si pentru populatia indigena. Pe langa aceasta, Ucraina va putea conta pe unele facilitati din partea Rusiei numai dupa ce Naftogaz va returna companiei ruse 12,1 miliarde m.c. de gaze primite in anul 2009, diferend solutionat prin hotararea Arbitrajului de la Stokholm si aprobat de instanta ucraineana, in prezent asteptandu-se sentinta Tribunalului Suprem al Ucrainei.

RIA Novosti: Kazakh, Ukrainian presidents to discuss gas cooperation in Kiev

Kazakh President Nursultan Nazarbayev will visit Kiev on September 14-15 to discuss possible gas supplies from Kazakhstan to Ukraine with his counterpart Viktor Yanukovych, the Kazakh ambassador to Ukraine said on Monday.

The two leaders may sign an accord on the issue, but this will depend on existing Russian-Ukrainian agreements, Amangeldy Zhumabayev told reporters in Kiev.

“New relations between Russia and Ukraine are being shaped, and this gives us hope that we can implement new projects. We are very interested in supplying oil and gas to Ukraine,” he said.

During a meeting in Kiev in March, Ukrainian Prime Minister Mykola Azarov told Kazakh Foreign Minister Kanat Saudabayev that his country was interested in buying natural gas from Kazakhstan. In April, Yanukovych said Ukraine was ready to take part in developing gas deposits in Kazakhstan.

Kazakhstan’s Caspian shelf has an estimated 3.3 trillion cubic meters of gas reserves, and the country’s gas production is expected to grow to approximately 45 billion cubic meters in 2010.

Yanukovych and Russian President Dmitry Medvedev agreed during their meeting in April in the eastern Ukrainian city of Kharkov that Russia would grant Ukraine a 30 percent discount on the gas price of $330 per 1,000 cu m over the next 10 years.

Gazprom and Ukrainian state oil and gas company Naftogaz are currently discussing a possible joint venture. Gazprom CEO Alexei Miller said the joint venture would enable Ukrainians to buy Russian gas at the price of about $60 per 1,000 cu m.

Current prices for Ukrainian consumers now vary from 725.4 hryvnas ($91.9) per 1,000 cu m to 2,954.1 hryvnas ($374.5) per 1,000 cu m.

centralasianewswire.com: Western oil companies begin paying Kazakh export tax

This month, Britain’s BG Group and US oil giant Chevron faced a case of Hobson’s choice – either start paying Kazakhstan more than $1 million a day in new export duties, or see their oil and gas exports stopped dead at the border. There are no prizes for guessing which option they took.

“They paid it, while reserving the right to contest it in court afterwards,” said Dominic Lewenz, Director of Oil Research at Visor Capital in Almaty. “They are not likely to want to upset the government until they have a better idea of the level, and for how long this tax might remain.”

The new export duty of $2.7 per barrel of oil, which started August 15, ignored the tax stability clauses in the agreements BG Group and Chevron signed in the late 1990s, which exempts them from export duties. Now, the two companies are about to make a much grander concession.

Paolo Scaroni, chief executive of Italian oil company ENI, said on Wednesday that the expected deal to cede a stake in the BG Group led-consortium which is developing the world’s largest gas liquids field, Karachaganak, to Kazakh state oil giant KazMunaiGas (KMG) could happen “in the next few weeks.”

Senior state oil officials have said that Kazakhstan wants a stake of up to 10 percent in Karachaganak Petroleum Operating Group (KPO).

The companies have already reached a framework agreement for the deal, but are still wrangling over details.

The Kazakh authorities prepared the ground with a multi-pronged attack on Tengizchevroil, half owned by Chevron, and KPO, a third owned by BG Group, which are the two biggest-producing fields operated by Western companies.

Kazakh police in July launched a criminal probe into whether Tengizchevroil, which has a 20 percent stake in KPO, illegally produced $1.4 billion worth of oil by drilling below the agreed depth. And in May it began a criminal probe against BG Group. Both are frequently hit with environmental fines.

The Central Asian nation’s toughening stance towards international oil companies shows, more than that of any other country, that the phenomenon of resource nationalism has returned with the $80 oil price, up from lows of $35 at the start of 2009.

“One reason is very simple,” says John Roberts, global energy security analyst at energy information service Platts. “They believe in resource nationalism: they do not accept the principle that because they signed agreements in the 1990s, when investing in Kazakhstan was risky, that the agreements should stay the same throughout the life of the contract.”

At the peak of the resource nationalism boom, Russia nationalized its leading private companies, and forced foreign companies to hand over large stakes in their projects to the state, while Venezuela forced punitive deals on all foreign companies, prompting US oil firms Exxon Mobil and Conoco-Phillips to abandon their assets. Even Western governments, such as the UK and the U.S., pushed through tax rises.

This time, the Kazakh government clearly expects a fight. Shortly after it announced the export-duty increase, the justice ministry announced that it planned to set up an in-house team of international lawyers, sending bright young Kazakhs to international law schools, and bringing in foreign experts. It probably won’t be ready for any law suits springing from this month’s rise, but it will save on hefty law fees in the battles ahead.

Kazakhstan’s behavior is, in part, driven by fiscal necessity. The government expects the new tax to bring in an extra $410 million this year, and $1.2 billion next year, when it will extend it to mining companies, helping to trim a deficit that is set to rise this year to $5.5 billion from $3.3 billion last year.

So far, no one expects Kazakhstan to be as heavy handed as Vladimir Putin or Hugo Chavez.

Although Kazakhstan is no longer the investment-hungry, pro-western country it was in the 1990s, it does still have a relatively favorable investment climate compared to Russia, ratings agency Fitch argued in a report last month. In July, Russia set its crude export duty at $248.80 a ton, more than $30 a barrel.

“I don’t think Kazakhstan has had a predator position towards the investors,” said Arman Argingazin, head of energy and resources at RBS in Almaty. “It’s a much more attractive regime than Russia and I still have a lot of potential investors ringing to ask how to get into Kazakhstan.”

But while Russia’s oil comes mostly from mature fields, Kazakhstan is a young oil producer with huge investments still required. And there are signs these are being delayed.

Inseparable from the negotiations over KMG’s stake in Karachaganak, and arguably more important, are talks over investing at least $15 billion in expanding the field’s production. Chevron’s plans to add another million barrels per day capacity at the Tengiz production plant have also been on hold, partly as a result of government disputes. Kashagan field, the world’s largest oil discovery in 40 years, still requires more than $100 billion in further investment to reach its peak production.

Disputes with government may already have slowed development. Kazakhstan’s President Nursultan Nazarbayev said in 2005 that he wanted the country to produce 2 million barrels of oil per day in 2010. According to BP’s statistical review of world energy, in 2009, it managed just 1.6 million.

And that is the dilemma of the resource nationalist – do you squeeze every possible cent out of your national resources as they are produced, even if, by tearing up contracts, you deter future investors and so slow development? Or do you treat investors fairly?

If bad news over the terms of KMG’s entry in the field, is balanced by good news on the next phase of Karachaganak, which seems likely, it will show that, even with its growing resource nationalism, Kazakhstan can still pull in investors.

Tags: , , , , ,

Comments are closed.

October 2017
M T W T F S S
« Sep    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Site Metter