revista presei pe energie 23 septembrie

2010/09/23

Adevarul: Au venit primele gaze care nu sunt ruseşti

Importurile de gaze ale României nu mai sunt dependente de Rusia. Conducta care leagă ţara noastră de restul Europei a devenit funcţională. Petrom şi Romgaz au început deja să aducă gaze prin conducta Szeged-Arad, acestea fiind primele importuri care nu provin din Rusia.

Mult aşteptata conductă Szeged-Arad, care leagă sistemul de gaze din România cu cel din Ungaria, a devenit în sfârşit funcţională. OMV Petrom Gas, subsidiară a Petrom, şi compania de stat Romgaz sunt primele care utilizează noua conductă pentru a aduce gaze din Vest. Acestea sunt primele volume de gaze importate de România care nu provin din Federaţia Rusă.

„Punerea în funcţiune a conductei Szeged-Arad este un pas important pentru conectarea României la piaţa europeană a gazelor, ceea ce înseamnă mai multă siguranţă în alimentarea cu gaze a României şi este conformă cu strategia europeană în acest domeniu”, au declarat, pentru „Adevărul”, reprezentanţii Petrom.

Deocamdată, cantitatea importată de Petrom este de 10 milioane de metri cubi pe lună. Volumul nu este mare, reprezintă puţin peste 1% din consumul naţional dintr-o lună din sezonul cald. În acelaşi timp, reprezentanţii Romgaz spun că au adus volume mici de gaze, de probă, prin noul gazoduct. Extrem de important este însă faptul că, la capitolul importuri de gaze, România nu mai depinde în exclusivitate de conductele care vin din Rusia prin Ucraina.

Pentru restul anului şi pe viitor, oficialii Petrom au arătat că volumele importate vor depinde de cererea de pe piaţa internă. „Dat fiind că importurile sunt realizate de pe piaţa internaţională, preţul este cel stabilit de piaţă”, au adăugat ei. Pe de altă parte, preţul importurilor din Rusia are o importantă componentă politică.

Gaze de la Viena

Totodată, Romgaz intenţionează ca, de anul viitor, să cumpere gaze de la bursa de profil de la Viena. Pe această piaţă, în ultimul an, preţul gazelor a fost mai mic decât cel la care importăm din Rusia.

„Am făcut diligenţele necesare ca, de la anul, să fim activi pe bursa de gaze ori de la Viena ori din zona germană. Suntem în discuţii destul de avansate. Va fi vorba de un pionierat să cumpărăm gaze la bursă”, a declarat directorul general adjunct al Romgaz, Francisc Toth, citat de Agerpres.

Exportul mai aşteaptă

Într-o primă etapă, conducta permite doar importul de gaze în România din Ungaria, însă, pentru următorii ani, este prevăzută continuarea proiectului, astfel încât fluxul de gaze să fie în ambele sensuri.

„Noi preferăm să vindem produsul nostru pe piaţa din România. Dar, în prezent preţul gazelor din producţia internă reprezintă numai 40% din preţul gazelor importate din Rusia. În acest context evaluăm oportunităţile de export direct”, au mai spus oficialii Petrom. Conducta are o lungime de 109 kilometri, din care 62 pe teritoriul României. Lucrările au început în 2006, iar costurile totale se ridică la 70 de milioane de euro.

31 de ani de import din Rusia

România a început importurile de gaze ruseşti în anul 1979, prin conductele care tranzitează Ucraina. În prezent, circa 20-25% din consumul naţional de gaze provine din Rusia.

EVZ: România vrea să importe gaze naturale din Egipt

România vrea să importe gaze naturale din Egipt, iar companii autohtone ar putea fi invitate să participe la licitaţiile de concesionare a unor perimetre gazeifere în ţara nord-africană, potrivit unui comunicat trimis de Ministerul Economiei.

Cooperare în Orientul Mijlociu

“Totodată, au fost abordate aspecte referitoare la posibilităţile de colaborare româno-egipteană în programe de reabilitare a industriei petroliere în ţări din zona Orientului Mijlociu în domeniile extracţiei, transportului, depozitării, procesării, unde există atât potenţial, cât şi interes de ambele părţi. În acest context, au fost identificate noi oportunităţi de cooperare în domeniu, care vizează atât invitarea firmelor româneşti la runda de concesionare de perimetre gazeifere în noi regiuni ale Egiptului (zona mediteraneană) programata pentru viitorul apropiat, cât şi livrarea de către firmele româneşti de echipamente pentru industria petrolului”, se arată în comunicat.

Cele două părţi ar putea coopera, de asemenea, în domeniul energiilor regenerabile, precum şi în transferul de tehnologii pentru producţia de echipamente energetice.

Printre proiectele analizate împreună cu mediul de afaceri egiptean s-au regăsit realizarea în Egipt a unei uzine de pompe, pe baza componentelor livrate din Romania, înfiinţarea unei societăţi mixte româno-egiptene în sectorul construcţiilor pentru piaţa egipteană, cât şi pentru alte pieţe din Africa, implicarea unor grupuri industrial-financiare egiptene în programul de reabilitare şi modernizare a unor capacităţi energetice şi petrochimice din România.

Bursa: Nabucco începe goana după furnizorii de gaze

Decizia finală de investiţie va fi luată după asigurarea aprovizionării

Decizia finală de investiţie pentru proiectul gazoductului Nabucco va fi luată de către cei şase acţionari după ce aceştia vor contracta gaze naturale pentru aprovizionarea conductei şi vor fi negociate contractele de trans-port cu traderii.
Reinhard Mitschek, directorul general al “Nabucco Gas Pipeline International” GmbH (compania de proiect), ne-a declarat: “Procesul de open season (n.r. licitaţii) pentru rezervarea de capacităţi poate fi organizat oricând de către compania de proiect dar, mai întâi, acţionarii Nabucco trebuie să contracteze gazul natural. Negocierile dintre acţionari şi furnizorii de gaze încep în a doua jumătate a acestui an, acesta fiind un pas pozitiv pentru demararea proiectului”.
Domnia sa ne-a explicat că Nabucco în sine este o companie de infrastructură care oferă servicii de transport gaze naturale. Nabucco nu va face trading şi nici nu va vinde gaze naturale. Aceste operaţiuni vor fi realizate de către furnizori.
Prima fază a primului proces de rezervare a capacităţilor va fi destinată acţionarilor Nabucco, ne-a precizat Reinhard Mitschek. Jumătate din capacitatea de transport a conductei le va fi oferită acţionarilor, aşa cum este agreat şi în Acordul Interguvernamental. În faza a doua a licitaţiilor, restul de 50% din capacitatea de transport a Nabucco va fi oferită terţilor. Acest demers va creşte competiţia şi va face ca multe companii să beneficieze de proiect, mai spune oficialul companiei de proiect pentru Nabucco.
“Nabucco Gas Pipeline International” GmbH a lansat, în aprilie, procesul de calificare pentru componentele speciale necesare construcţiei. Acest proces a marcat începutul achiziţiei componentelor menţionate, necesare realizării conductei. Răs-punsurile primite au fost foarte numeroase, iar furnizorii potenţiali sunt încă evaluaţi, ne-a mai declarat Reinhard Mitschek. Prima licitaţie pentru componente va fi lansată în lunile următoare, a completat domnia sa.
Recenta semnare a scrisorii de mandat cu trei instituţii financiare (BEI, BERD şi IFC) marchează începutul procesului de evaluare. Implicarea financiară a BERD, BEI şi IFC va fi de până la 4 miliarde euro.
De asemenea, agenţii importante de asigurare a creditelor de export precum Euler Hermes, Coface etc, sunt foarte interesate de finanţarea acestui proiect, ne-a mai spus oficialul Nabucco. Compania de proiect este deja în discuţii cu ele dar este prea devreme pentru a oferi informaţii referitoare la sume, a subliniat Reinhard Mitschek. “Aşteptăm, de asemenea, băncile comerciale să ofere finanţare într-o fază mai avansată a procesului de evaluare realizat de către cele trei instituţii financiare internaţionale”, a conchis domnia sa.
Gazoductul Nabucco va conecta, în mod direct, regiunile cele mai bogate în gaze naturale – regiunea Cas-pică şi Orientul Mijlociu, cu pieţele de consum din Europa. Gazoductul va face legătura între graniţa estică a Turciei şi Baumgarten în Austria – unul dintre cele mai importante terminale din Europa Centrală – trecând prin Bulgaria, România şi Ungaria. Acţionarii Nabucco sunt Botas (Turcia), Bulgarian Energy Holding (Bulgaria), MOL (Ungaria), OMV (Austria), RWE (Germania),Transgaz (România). Fiecare asociat deţine o participaţie egală de 16,67% din “Nabucco Gas Pipeline International” GmbH. Valoarea investiţiei în Nabucco totalizează 7,9 miliarde euro.

Din cauza contextului politic, Nabucco Gas Pipeline International nu are în vedere o a treia linie de alimentare către graniţa turco-iraniană. Vor exista conducte de alimentare doar către graniţa turco-georgiană şi către graniţa turco-irakiană. Ruta planificată oferă o gamă largă de surse de aprovizionare pentru gazoductul Nabucco, care va primi gaz din Azerbaijan, Turkmenistan şi Irak.

Bursa: România, Azerbaidjan, Georgia şi Ungaria vor deţine cote egale din AGRI

România, Azerbaidjan şi Georgia vor deţine câte 33% din compania care va realiza proiectul AGRI, urmând să se alăture şi Ungaria, iar cele patru părţi să deţină fiecare 25% din capitalul social al companiei, potrivit unui comunicat al Ministerului Economiei, citat de Agerpres. Societatea ce se va înfiinţa în România va fi formată din companiile Romgaz, Georgian Oil and Gas Corporation (GOGC) şi State Oil Company of Azerbaijan Republic (SOCAR).
Societatea AGRI LNG Project Company va fi înregis-trată, în perioada următoare, la Registrul Comerţului, ca societate autohtonă, va avea sediul la Bucureşti şi va funcţiona în conformitate cu legislaţia română. Scopul principal al acestei societăţi este întocmirea studiului de fezabilitate pentru proiectul AGRI.
După finalizarea acestui studiu, în cazul în care concluziile acestuia vor fi favorabile, va putea fi demarată etapa de atragere a investiţiilor străine în vederea implementării acestui proiect.
În perioada 12-14 septembrie 2010 la Baku, Republica Azerbaidjan, cu ocazia Summit-ului Preşedinţilor din statele partenere ale proiectului AGRI, la care a participat şi premierul Republicii Ungare, Viktor Orban, au fost semnate Actul constitutiv al AGRI LNG Company, între companiile Romgaz, Georgian Oil and Gas Corporation ( GOGC) şi State Oil Company of Azerbaidjan Republic (SOCAR) precum şi Memorandumul de Înţelegere între companiile Romgaz, GOGC şi SOCAR, privind structura proiectului AGRI şi a principiilor de implementare a acestuia. De asemenea, s-a semnat Declaraţia de la Baku a preşedinţilor Republicii Azerbaidjan, Georgiei, României şi a primului ministru al Republicii Ungare, privind sprijinul pentru implementarea proiectului.

Bursa: UE discută cu Turkmenistan şi Azerbaidjan pentru aprovizionarea Nabucco

Comisarul european pentru energie, Gunther Oettinger, a apreciat că pentru asigurarea aprovizionării cu gaz a Uniunii Europene (UE) sunt esenţiale atât existenţa unui cadru european eficient, cât şi diversificarea căilor de import. Referitor la pers-pectivele proiectului Nabucco, Oettinger a anunţat că, în luna noiembrie, vor avea loc discuţii cu autorităţile din Turkmenistan şi Azerbaidjan privind posibilele surse de aprovizionare a gazoductului, estimând că proiectul este pe calea cea bună.
Potrivit Agerpres, diversificarea furnizorilor de gaze în vederea asigurării aprovizionării Uniunii Europene este esenţială pentru securitatea energetică europeană, a declarat, ieri, eurodeputatul spaniol Alejo Vidal-Quadras, raportor în acest dosar, într-o dezbatere organizată în plenul Parlamentului European, reunit la Strasbourg. Vidal-Quadras a subliniat că un punct esenţial al raportului său este obligaţia fiecărui stat membru de a elabora planurile de prevenire, de a se consulta cu alte state membre în acest sens şi apoi de a le transmite Comisiei Europene. Regulamentul propus de raportul elaborat de eurodeputatul spaniol prevede că statele membre trebuie să se asigure că întreprinderile din domeniul gazelor vor garanta aprovizionarea clienţilor (inclusiv locuinţele) timp de cel puţin 30 de zile în cazul izbucnirii unei crize.
Din partea grupului Socialiştilor şi Democraţilor (S&D) din PE, vicepreşedintele Hannes Swoboda a accentuat că la nivel european este nevoie de crearea unei adevărate comunităţi energetice. Simultan, se impune extinderea actualei infrastructuri energetice în UE, fără a neglija însă promovarea surselor de energie regenerabilă, cum sunt energia eoliană sau cea solară.
Eurodeputatul Adina Vălean, vicepreşedinte al grupului liberal din PE (ALDE), a apreciat că regulamentul propus de raportul Vidal-Quadras constituie un pas pozitiv în direcţia reducerii dependenţei UE de furnizorii externi. Un punct pe care a insistat Vălean a fost nevoia ca executivul UE să “pună capăt atitudinilor şi politicilor protecţionis-te” ale unor ţări în domeniul furnizării de gaz natural.
Norica Nicolai (ALDE), raportor PE pentru relaţia cu Turkmenistanul, a apreciat că această ţară este un furnizor vital de gaz, toate proiectele europene, inclusiv Nabucco, depinzând de relaţiile cu Turkmenistanul, dar şi cu alte state din regiunea Caspică ce deţin resurse energetice substanţiale.
Eurodeputatul Ioan Mircea Paşcu a estimat că securitatea energetică este nu doar un subiect economic, ci şi unul politic. În opinia lui Paşcu, Uniunea Europeană nu reuşeşte să-şi reducă dependenţa de gazul rusesc mai ales ca urmare a faptului că unele ţările membre încearcă să se protejeze prin relaţii bilaterale cu furnizorii.

Adevarul: CEZ îşi vinde participaţia la reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă celorlalţi şase investitori

Grupul CEZ a semnat, ieri, un act adiţional la contractul privind realizarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, document care îi permite să vândă celorlalţi investitori participaţia de 9,12% din compania de proiect EnergoNuclear, se arată într-un comunicat al CEZ.

„Decizia a fost luată în concordanţă cu planul anunţat deja al grupului CEZ de a-şi concentra investiţiile în Republica Cehă şi de a-şi consolida şi dezvolta actualul portofoliu internaţional”, precizează oficialii companiei.

Potrivit acestora, pentru moment, compania nu va face publice detalii suplimentare, însă va reveni cu informaţii asupra derulării acestei acţiuni.

Aseară, directorul de afaceri corporatiste în cadrul CEZ România, Adrian Borotea, a declarat, pentru „Adevărul”, că CEZ a decis să se retragă din proiectul reactoarelor 3 şi 4.

“I-am anunţat deja pe ceilalţi acţionari”, a precizat Borotea.

Potrivit acestuia, CEZ vrea sa caute în regiune proiecte cu un risc mai mic şi care să asigure o recuperare mai rapidă a investiţiei.

CEZ s-a retras recent şi din proiectul realizării unei termocentrale la Galaţi, în parteneriat cu Termoelectrica, o investiţie de 400 de milioane de euro.

Cea mai mare investiţie din România

Proiectul reactoarelor 3 şi 4, cea mai mare investiţie din România, este evaluat la patru miliarde de euro.

EnergoNuclear, compania care dezvoltă proiectul, are şapte acţionari. Nuclearelectrica, din partea statului român, deţine 51%.

Ceilalţi acţionari sunt CEZ (Cehia), RWE (Germania), Enel (Italia) şi GDF Suez (Franţa), fiecare având câte 9,15% din titluri, în timp ce ArcelorMittal România şi Iberdrola deţin câte 6,2% din acţiuni.

În această toamnă se va lua o decizie privind micşorarea participaţiei statului în acest proiect, întrucât, la actuala pondere de 51% din acţiuni, Nuclearelectrica ar trebui să investească două miliarde de euro, bani pe care statul nu îi poate asigura.

Construcţia celor două unităţi nucleare, care vor cumula aproximativ 1.400 MW, va dubla puterea instalată în centrala de la Cernavodă, operată de compania de stat Nuclearelectrica. Reactoarele 1 şi 2 asigură aproximativ 20% din producţia de electricitate la nivel naţional.

Unităţile 3 şi 4 ar trebui să fie funcţionale în 2016, respectiv 2017.

Etalonul Guvernelor Tăriceanu şi Boc în reorganizarea sectorului energetic

Compania de stat CEZ din Cehia a devenit un nume sonor pe scena energetică românească din 2005, când a cumpărat fosta filială de distribuţie şi furnizare a energiei Electrica Oltenia.

Compania cehă a reprezentat un etalon pentru guvernele României din ultimii trei ani, în planurile lor de reoganizare a sectorului energetic de stat în una sau două companii-gigant, ale căror activităţi şi investiţii să depăşească graniţele ţării.

Cel mai mare parc eolian din Europa

Totodată, cehii de la CEZ construiesc în România cel mai mare parc eolian pe uscat din Europa, în comunele Fântânele şi Cogealac din Constanţa, proiect care se ridică la 1,1 miliarde de euro.

Prima parte, cea de la Fântânele, va fi gata până la finele acestui an, iar a doua etapă este estimată a fi finalizată anul viitor.

Ferma eoliană va avea o putere instalată totală de 600 de MW şi va produce energie suficientă pentru alimentarea a 650.000 de locuinţe.

money.ro: Ministrul Economiei, Ion Ariton, a schimbat conducerea Transgaz

Ministrul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ion Ariton, l-a numit în funcţia de director general al transportatorului naţional de gaze Transgaz pe Florin Cosma, care până în prezent era directorul Dispeceratul naţional de gaze naturale.

Ordinul de numire în funcţie a lui Florin Cosma a fost emis în 15 septembrie 2010. Cosma îl înlocuieşte astfel în funcţie pe Florin Muntean, care fusese numit director general alTransgaz Mediaş în 4 octombrie 2009. Totodată, Muntean a mai ocupat această funcţie si între anii 2005-2007.

Transportatorul naţional de gaze Transgaz este deţinut de statul român, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri având 73,5% din capitalul social, Fondul Proprietatea aproximativ 15%, iar restul de 11,5% reprezintă acţiunile libere (free-float), care se tranzacţionează laBVB. Compania Transgazeste listată la categoria I a Bursei de Valori Bucureşti, cu simbolul TGN.

Compania a avut anul trecut un profit net de 298,63 milioane lei şi o cifră de afaceri netă de 1,187 miliarde lei.

money.ro: Mihai David neagă negocierile cu Alro privind suplimentarea cantităţii de energie

Mihai David, directorul general Hidroelectrica neagă că ar fi în discuţii cu Alro pentru majorarea cantităţii de energie furnizată. Invitat la Business Box, directorul Hidroelectrica spune că înţelegerea parafată cu producătorul de aluminiu este una profitabilă pentru compania producătoare de energie. Calculele The Money Channel arată însă contrariul.

La 2 aprilie 2010, Alro şi Hidroelectrica au prelungit contractul prin care compania va furniza energie electrică către producătorul de aluminiu. Frank Mueller, directorul general executiv al companiei a declarat în presă că doreşte suplimentarea cantităţii de energie cu un terawatt, lucru pe care directorul Hidroelectrica îl contestă.

“Contractul este pe 3 terawaţi pe an. Nu a discutat nimeni de 4 terawaţi. Cum susţine domnul director şi nici nu există un contract pe patru terawaţi”, a spus David.

Cantitatea de energie pe care Hidroelectrica trebuie să o furnizeze este de trei terawaţi iar conform contractului valabil până în 2018 preţul energiei electrice este calculat în funcţie de cotaţia aluminiului la Bursa Metalelor de la Londra (London Metal Exchange). Directorul Hidroelectrica susţine că acest acord încheiat pe o durata de 10 ani este unul profitabil pentru companie. Calculele pe primele şase luni indică însă altceva.

“Pe formula minimă de 122 lei, la 2350 la 122 de lei pe mwh dvs aveti raportat la medie practic o pierdere deci ati vândut la 109 lei fata de 122 cat era la 2350 USD.  109 lei nu e la 2350, e mai mult de 109 lei. Nu 109 e la 2100. Perfect. E corect. probabil că aţi folosit formula bună.

Directorul Hidrolectrica spune însă că ne se pune problema de pierderi în acest contract pentru că în formula de calcul a profitului cotaţia Aluminiului asigură costul de producţie.

“Calculul nostru nu e facut la 2300 euro , formula noastră şi ne iese bine suntem ok plecand de la 1950”, a adăugat David.

ziare.com: Petrom a scos la vanzare ultimul petrolier romanesc

Petrolierul Histria Topaz, una dintre ultimele sase nave de transport maritim sub pavilion romanesc, va fi scos la vanzare de Petrom, pentru cel putin 3,5 milioane de dolari.

Anuntul facut de OMV Petrom si Navexim a aparut la rubrica de mica publicitate dintr-un ziar central, cu specificarea ca vanzarea se va face, in 10 octombrie, prin licitatie cu strigare la sediul Petrom din portul Constanta, conform Money.ro.

Cei care vor sa participe la licitatie trebuie sa achite o taxa de 500 de dolari, iar documentele de participare trebuie depuse la sediul companiei din port.

Histria Topaz este una dintre ultimele nave de transport maritim care se mai afla sub pavilion romanesc din cele peste 300 care compuneau flota Romaniei inainte de Revolutie.

Pe langa petrolier, Romania mai are si feriboturile Eforie si Mangalia, RO-RO-urile(nave de transport autovehicule) Sammarina A si M, precum si cargoul Albatros.

Histria Topaz are o capacitate de transport de 40.000 tdw (tone deadweight) si o lungime de 190 de metri, fiind construita in 1987 la Santierul Naval Constanta.

Bursa: Rusia ar putea opta pentru un “mini-South Stream”

Rusia nu va renunţa la construcţia gazoductului South Stream, chiar dacă vor fi create condiţii atractive pentru participarea sa la sistemul de transport al gazului din Ucraina, a declarat minis-trul Energeticii al Federaţiei Ruse, Serghei Şmatko. Totuşi, relativ recent, vicepreşedintele Dumei de Stat, Valeri Iazev, declara că Moscova şi-ar putea schimba planurile iniţiale privind construcţia South Stream, ca un fel de compromis în schimbul unirii Naftogaz cu Gazprom, informează Agerpres.
În opinia unor experţi ruşi, noile declaraţii ale lui Şmatko nu înseamnă deloc renunţarea la negocieri, iar Mos-cova ar putea opta pentru varianta “mini-South Stream”, reducând capacitatea gazoductului în schimbul controlului asupra sistemului ucrainean de transport al gazului, notează cotidianul rus Nezavisimaia Gazeta.”Cred că ucrainenii ar trebui să se obişnuiască să trăiască în condiţii de concurenţă, într-un permanent mediu de piaţă”, a declarat Şmatko. Potrivit ministrului rus, critica la adresa South Stream şi a costurilor sale mari de realizare nu va influenţa negativ proiectul, deoarece “acţionarii au decis deja”.

Bursa: Wintershall negociază cu Gazprom intrarea în South Stream

Compania germană Wintershall, implicată în intermedierea importurilor de gaze ale României din Rusia, negociază cu grupul Gazprom intrarea în proiectul South Stream, au afirmat mai multe surse apropiate, potrivit agenţiei Interfax, citată de cotidianul ucrainean Kiiv Post. Gazprom şi Wintershall, divizia de petrol şi gaze a grupului german BASF, nu au comentat, informează Mediafax.
Acţionarii South Stream, Gazprom şi concernul italian Eni, au început anul acesta discuţii cu EDF Franţa pentru cooptarea în proiectul de construcţie a gazoductului, existând, de asemenea, consultări cu RWE. South Stream, dezvoltat de Gazprom şi grupul italian Eni, vizează transportul de gaze spre Europa pe sub Marea Neagră şi prin intermediul Bulgariei.
Gazoductul rusesc concurează proiectul european Nabucco, inves-tiţie evaluată la 7,9 miliarde euro, care va alimenta pieţele din Europa cu gaze naturale din regiunea Caspică şi Orientul Mijlociu.
România importă gaze ruseşti prin intermediul firmelor WIEE şi Imex Oil. WIEE este deţinută de WIEE Elveţia, societate mixtă înfiinţată în 1993 de Wintershall şi grupul rus Gazprom pentru a furniza gaze naturale ruseşti ţărilor sud-est europene. Imex Oil este controlată de firma Conef, din grupul Vimetco, acţionarul majoritar al producătorului de aluminiu Alro Slatina.

ziare.com: Parteneriat Rusia-China in domeniul petrolului

Rusia si China au semnat un acord privind constructia unei rafinarii de petrol cu o capacitate zilnica de 260.000 de barili, in orasul Tianjin.

Potrivit Wall Street Journal, compania mixta va fi detinuta in proportie de 51% de partea chineza si de 49% de catre partea rusa, situatie comuna pentru investitiile straine din China.

Acest acord reprezinta un pas inainte in directia dezvoltarii colaboararii energetice intre cele doua tari.

Anterior, Rusia a mai semnat acorduri de colaborare cu China, prin care in schimbul unui credit de 25 miliarde de dolari, Rusia se obliga sa livreze carbune pentru termocentralele chineze pana in anul 2025.

De asemenea, anul trecut China a semnat acorduri comerciale cu Rusia prin care si-a asigurat furnizarea a 300.000 de barili de petrol pe baza zilnica, pentru urmatorii 20 de ani.

Nodul gordian al colborarii energetice intre cele doua tari ramane exportul de gaz rusesc catre China, in privinta caruia partile nu au ajuns inca la un acord in privinta pretului.

Rusia este foarte interesata sa-si diversifice pietele de export ale gazului, dupa ce in Uniunea Europeana se confrunta cu o combinatie de reducere a cotei de piata, pe fondul eforturilor tarilor membre de a reduce dependenta de gazul rusesc si o scadere a consumului motivata de incetinirea cresterii economice din spatiul comunitar.

Si pe relatia cu China, Rusia nu este lipsita de concurenta din partea fostelor state membre ale URSS, Turkmenistanul exportand deja gaze naturale catre China.

Analistii estimeaza ca China si Rusia vor ajunge la o intelegere in privinta exportului unei cantitati anuale de 70 miliarde metri cubi pana la jumatatea anului viitor.

Sa speram ca intrarea Rusiei pe piata chineza a gazelor naturale nu se va traduce printr-o volatilitate mai mare a ofertei in spatiul comunitar, tratamentul diferentiat aplicat tarilor cliente la gazele rusesti fiind deja o practica des intalnita in ultimii ani.

Bursa: “Gazprom” atacă piaţa certificatelor de emisii de gaze

Ruşii se luptă cu japonezii şi elveţienii ca să ne intermedieze o afacere de peste un miliard de euro
Unii specialişti susţin că n-ar trebui să ne vindem actualul surplus de certificate cu mai puţin de două miliarde de euro, alţii spun, însă, că nu ar trebui să le vindem deloc
Gigantul rus “Gazprom” se luptă cu mai mulţi grei ai industriei energetice, ca să ne intermedieze vânzarea surplusului de certificate de emisii de gaze pe care îl avem, o afacere estimată la peste un miliard de euro.
Surse guvernamentale susţin că, în ultimele luni, reprezentanţii “Gazprom” au purtat mai multe negocieri cu oficialii Ministerului nostru de Economie, pentru a convinge Guvernul să devină intermediarul oficial al ţării noastre în afacerea certificatelor. Deocamdată, rezultatul palpabil este că Guvernul a promovat o ordonanţă de urgenţă tocmai ca să permită vânzarea acestor certificate.
Recenta remaniere guvernamentală a blocat, pentru moment, comisia special constituită de Guvern ca să negocieze contractul de intermediere. Din comiste făceau parte şi miniştrii economiei şi finanţelor, ambii schimbaţi de curând de premierul Boc.
Prin protocolul de la Kyoto, Româ-nia s-a angajat să diminueze emisiile de gaz de seră, în perioada 2008-2012, cu 8%, faţă de nivelul anului 1989.
Cum restructurările şi unele privatizări dubioase au închis multe din capacităţile noastre de producţie, majoritatea lor poluante, România este printre ţările care înregistrează surplus de certificate de emisii de gaze.
Statele au dreptul, conform protocolului de la Kyoto, să emită o anumită cantitate de carbon. Dacă poluează mai puţin decât cota aloca-tă, un stat poate vinde din drep-turile de emisie altor ţări care îşi depăşesc cantităţile primite.
Din cota ce i-a fost atribuită ţării noastre pentru perioada 2008-2012, avem acum un disponibil de peste 300 de milioane de unităţi, reprezentând diferenţa dintre cota atribuită şi cea folosită efectiv în industria naţională.
Disponibilul de certificate poate fi comercializat de autorităţile ţării către un alt stat, chiar prin negociere directă.
Exact în acest circuit vor giganţii energetici mondiali să se interpună, ca să fie intermediarul nostru în relaţia cu alte state, pentru vânzarea acestor certificate.
“Gazprom” tatonează piaţa încă de anul trecut, susţin sursele noastre, iar în afacere intenţionează să intre prin filiala sa londoneză.
Filiala londoneză a “Gazprom” şi-a deschis o companie la Bucureşti – “Gazprom Marketing & Trading”. Prin această firmă, gigantul rus cumpără certificate şi de pe piaţa liberă, unde agenţii economici, aflaţi în lipsă de lichidităţi, îşi vând disponibilul pentru a face rost de bani.
În vederea obţinerii contractului cu statul, s-au mai arătat interesate companiile japoneze “Mitsubishi”, “Nomura” şi “Sumitomo”, dar şi compania elveţiană “Vitol”.
După îndelungi discuţii, Guvernul Boc a emis o ordonanţă de urgenţă, în primăvara acestui an, tocmai ca să poată vinde disponibilul de unităţi, deşi sunt specialişti care susţin că ţara noastră ar trebui să-şi păstreze aceste certificate pentru dezvoltarea industriei autohtone, chiar dacă tentaţia intrării a peste 1 miliard de euro la buget este mare în această perioadă de criză.
Alţi specialişti consultaţi de noi, dar care nu au dorit să fie citaţi oficial, susţin că banii pe care ţara noastră i-ar putea obţine prin vânzarea disponibilului de certificate ar putea depăşi 2 miliarde de euro, în funcţie de momentul la care sunt înstrăinate, dar că banii ar trebui să fie apoi folosiţi tocmai pentru a susţine industria energetică.
Cum pe piaţa internaţională preţul unui titlu a variat între 4 şi 8 euro, în ultimul an, vânzarea stocului disponibil de peste 300 de milioane de certificare arată că putem obţine de pe urma acestora până la aproape 2,5 miliarde de euro.
O tentaţie destul de mare pentru un Guvern în criză.

Adevarul: OMV cumpără operaţiunile din Pakistan ale companiei malaeziene Petronas

Compania petrolieră austriacă OMV şi Petronas International Corporation Limited, subsidiară a companiei de petrol şi gaze de stat Petronas din Malaezia, au semnat un acord prin care grupul european achiziţionează operaţiunile de explorare şi producţie din Pakistan ale companiei asiatice, informează un comunicat al OMV remis ziarului „Adevărul”.

Aceste operaţiuni includ trei licenţe de explorare şi două de dezvoltare şi producţie.

Tranzacţia urmează să fie supusă aprobării guvernului pakistanez şi este estimată a fi finalizată în decurs de câteva luni.

Cele două părţi au convenit să nu ofere mai multe detalii despre această achiziţie, se mai arată în comunicat.

“Portofoliul achiziţionat are un potenţial puternic de creştere şi va pune OMV într-o poziţie din care va putea susţine ţintele strategice pe termen lung ale acestei ţări”, a declarat Jaap Huijskes, membru în boardul executiv al OMV, responsabil cu activitatea de explorare şi producţie.

În prezent, OMV deţine participaţii în nouă blocuri în Pakistan, din care şapte sunt licenţe de explorare şi două de dezvoltare şi producţie. Producţia se ridică la circa 14.000 de barili echivalent petrol pe zi.

“OMV va continua să investească în Pakistan pentru a-şi menţine poziţia de cel mai mare producător străin de gaze din această ţară”, mai spun oficialii OMV.

OMV deţine în România 51% din acţiunile Petrom.

Grupul austriac desfăşoară activităţi de explorare şi producţie în 16 ţări şi produce circa 318.000 de barili echivalent petrol pe zi.

europuls.ro: Producerea „energiei verzi” în România. Cât este de rentabil?

România dispune de un important potenţial exploatabil al resurselor regenerabile distribuite în diferite zone ale ţării fie că vorbim de resurse hidro, eoliene, solare, de biomasă ori geotermale. Însă, în acest moment se produce foarte puţină energie „verde”, existând o nevoie importantă de investiţii în acest domeniu.

Dezvoltarea de proiecte, deşi promiţătoare, este încă la început. În 2009 numai o capacitate de 3 MW a intrat în producţie în România, spre deosebire de Spania, de exemplu, unde anul trecut au fost instalate capacităţi de 2459 MW şi unde capacitatea totală instalată era de 19149 MW. Statul european cu cea mai mare capacitate instalată este Germania unde totalul este de 25777 MW, pe locul trei fiind Italia cu 4850 MW.

Un exemplu şi mai concret este capacitatea instalată a parcurilor eoliene româneşti care funcţionează în prezent, de doar aproximativ 14 MW când capacitatea totală a ţării este de 14000 MW. Comparativ, anul trecut, pe întreg continentul au fost instalate capacităţi eoliene de 10163 MW iar valoarea investiţiilor a fost de 13 miliarde de euro. Totalul capacităţilor eoliene instalate la nivelul UE este de 74770 MW, echivalentul a aproximativ 100 de reactoare ca cel de la Cernavodă.

Cine investeşte în energia regenerabilă?

Agenţia Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) anunţa cu ceva timp în urmă că pentru 2010 vor exista aproape 400 de MW instalaţi în unităţi de generare de electricitate din surse regenerabile care vor fi consideraţi producţie prioritară. Adică toată această cantitate de energie va fi produsă şi va trebui să fie cumpărată de către furnizorii de energie în mod obligatoriu. În total sunt 29 de unităţi de producţie microhidro cu 373 MW instalaţi şi 15 producători de energie eoliană cu un total de 13,8 MW instalaţi. Mai există un producător de energie din biomasă şi unul de energie solară.

Conform strategiei naţionale de valorificare a surselor de energie regenerabile cel mai bun vânt, pentru parcurile eoliene, poate fi găsit numai în Dobrogea, asta cu toate că unele proiecte eoliene au fost anunţate şi lângă Suceava sau în Bistriţa Năsăud. Localitatea Dobruja de lângă Constanţa are al doilea potenţial eolian din Europa. Dobrogea şi Delta Dunării sunt de asemenea zone potrivite pentru dezvoltarea de proiecte ce vor produce energie pe baza panourilor fotovoltaice. Transilvania şi Moldova sunt două zone unde pot fi cel mai bine dezvoltate proiecte microhidro, mai exact hidrocentrale care au o capacitate mai mică de 10MW. Şi în Carpaţi sau în Subcarpaţi aceste proiecte pot funcţiona la capacitate maximă. Tot în aceste zone cea mai bună sursă de energie regenerabilă este biomasa. Câmpia de Vest şi Câmpia de Sud oferă investitorilor dornici să dezvolte proiecte energetice o sursă mai puţin exploatată în România: energia termică geotermală.

România şi morile de vânt

În acest moment proiectele ce vizează producerea energiei electrice din surse eoliene sunt înaintate din punctul de vedere al evoluţiei procesului de dezvoltare. Două dintre acestea, cele mai importante, respectiv proiectul CEZ de 600 MW instalaţi şi cel al ENEL Green Power cu 250 MW instalaţi, vor începe să producă chiar din acest an. Ambele sunt situate în Dobrogea, catalogată drept cea mai potrivită zonă pentru astfel de proiecte din sud-estul Europei.

Cehii de la CEZ au anunţat că anul acesta vor pune în producţie prima parte a proiectul cumpărat în august 2008 de la Continental Wind Partners. Pentru început vor funcţiona 139 de eoliene care va însemnă 347,5 MW instalaţi proiectul urmând să producă din luna septembrie.

Tot din 2010 şi-au anunţat intrarea în producţie cei de la Energias de Portugal cu un proiect de 90 de MW instalaţi. În acest moment se află în derulare alte două proiecte ale EDP despre care BERD a anunţat luna trecută că ia în calcul acordarea unei finanţări parţiale de 300 milioane euro. Locaţiile celor două proiecte sunt în comuna Peştera şi în Cernavodă. Împreună vor însuma 76 de turbine eoliene care vor avea o capacitate de 228 MW instalaţi. Construcţia proiectului situal în localitatea Peştera a început în 2009 şi urmează a fi dat în folosinţă în septembrie 2010. Celalalt proiect eolian va începe să producă din decembrie 2010.

Cel mai nou intrat în sectorul producţiei energiei eoliene este Petrom. Compania de petrol şi gaze a devenit dezvoltator de proiecte eoliene prin metoda clasică pe care au adoptat-o cam toţi marii jucători din acest sector, inclusiv CEZ sau Enel: cumpărând firma Wind Power Park ce deţinea un proiect cu o capacitate de 45 MW, extensibilă până la 54 MW, în Dobrogea. Suma plătită de Petrom a fost de 5 milioane euro. Compania va dezvolta acest proiect în paralel cu centrala energetică pe gaz de la Brazi ce va avea o capacitate de 860 MW. Petrom se aşteaptă ca în 20 de ani energia electrică să însemne jumătate din portofoliul său.

Gamesa, unul dintre liderii mondiali în producţia de turbine eoliene a anunţat că în Dobrogea va investi 750 milioane euro într-un proiect cu o capacitate de 500 MW.

Conform Strategiei de Valorificare a Surselor Regenerabile de Energie, Dobrogea este singura zonă pentru dezvoltarea de proiecte eoliene. O echipă de experţi francezi au contrazis acestă teorie. La Horodniceni, lângă Suceava, compania franceză Wind Energy Expertise a anunţat că va investi 100 de milioane de euro în dezvoltarea unui proiect eolian care se presupune că va avea aproximativ 50 MW instalaţi. Banii pentru investiţie provin din fonduri nerambursabile de la UE. Beneficiarul susţine că energia ce urmează a fi produsă în acest nou parc eolian va putea alimenta un oraş cu peste 100000 de locuitori.

Cel mai mare proiect anunţat în Dobrogea, din punct de vedere cantitativ, a venit din partea companiei spaniole Iberdrola Renovables. Printr-un comunicat de presă anunţa obţinerea licenţei din partea Transelectrica, pentru a dezvolta un proiect ce va consta în 50 de parcuri eoliene cu o capacitate totală de 1600 MW. Lucrările se vor desfăşura pe o perioadă de 6 ani, între 2011 şi 2017. Aceeaşi companie este implicată astăzi într-un alt proiect eolian, tot în zona Dobrogei, care va fi funcţional începând cu acest an şi va avea o capacitate instalată de 80 MW. Compania spaniolă are un portofoliu impresionant de proiecte eoliene în 23 de ţări. Capacitatea însumată de 10003 MW îi oferă statutul de lider mondial în domeniul dezvoltării de proiecte eoliene.

Nu numai uscatul oferă oportunităţi de luat în seamă pentru investitorii care doresc să dezvolte proiecte eoliene. Anul acesta o companie din Statele Unite, Blackstone Group, şi-a anunţat intenţia de a investi  începând cu anul 2011, 1,4 miliarde de euro într-un proiect off-shore. Acesta va fi situat în Marea Neagră pe o suprafaţă de 40 mp la o distanţă de 6km de ţărm. Capacitatea acestui proiect va fi de 500 MW şi va funcţiona pe baza a 100 de turbine eoliene ce vor fi instalate în apă la o adâncime de 50m.

Acestea sunt numai o parte a proiectelor care sunt în proces de dezvoltare sau au fost doar anuntate. Până în prezent se află în construcţie proiecte cu o capacitate totală instalată de aproximativ 1700 MW iar pe zi ce trece diverse companii străine îşi anunţă dorinţa de a investi.

Obstacole în calea investitorilor

În cazul proiectelor eoliene, conform unui studiu realizat de Wind Bariers finanţat de UE, România este pe locul trei în topul statelor europene după viteza de obţinere a autorizaţiilor. Un investitor are nevoie de 15 luni pentru a obţine autorizaţii de la toate cele 13 instituţii implicate. Media europeană este de 42 de luni. În Grecia un investitor are nevoie de 52 de luni pentru îndeplinirea tuturor formalităţilor. Am stabilit deci că birocraţia nu este neapărat un impediment dar legislaţia este. Aceasta există dar nu poate fi aplicată, fapt ce crează multe probleme investitorilor ce au început să dezvolte proiecte energetice dar mai ales celor care în scurt timp le vor finaliza, există şi alte obstacole ce trebuie luate în considerare.

Totuşi cea mai mare problemă a investitorilor o reprezintă nesiguranţa cu privire la posibilitatea de a racorda întreaga capacitate instalată la sistemul energetic naţional. Transelectrica a primit în ultimii doi ani solicitări de racordare a turbinelor eoliene la reţea însumând 22800 MW însă puterea maximă suportată de sistem este de 2660 MW adică de peste 8 ori mai mică. Avizele tehnice de racordare la reţea emise până în acest moment însumează 2400 MW.

Cum se vor soluţiona toate problemede de ordin juridic şi tehnic rămâne de văzut. Între timp diverşi investitori se pregătesc să anunţe începerea dezvoltării unor noi proiecte, boom-ul energetic din aceşti ani semănând foarte mult cu boom-ul imobiliar de după 2004 şi având toate şansele ca investiţiile care se fac să fie motorul economic al traversării perioadei economice actuale.

Vocea Rusiei: Nabucco, văzut de unii europeni ca eliberator de “cătuşele de gaz” ale Moscovei

În cadrul şedinţei de la Strasbourg, Parlamentul European a aprobat proiectul de lege, care îndeamnă să se asigure securitatea livrărilor de gaz în Europa. După cum se menţionează în documentele explicative, acest lucru a fost provocat de dereglările care au apărut în ultimii ani în livrările de gaz rusesc. Lucrările Parlamentului European care vor dura până pe  23 septembrie, au loc în ajunul împlinirii a 10 de ani de la lansarea pe 30 octombrie 2000 la summit-ul Rusia-UE de la Paris, a dialogului energetic dintre Moscova şi Bruxelles.

În proiectul de lege adoptat de deputaţii europeni este prevăzut un şir de măsuri pentru împrejurările de criză. Între altele, Comisia Europeană poate decreta „stare de urgenţă” atât la nivelul întregii UE, cât şi la nivel regional. În acest caz, ea va juca rolul unui garant al coordonării acţiunilor membrilor UE şi al colaborării lor cu terţe ţări.

În timpul examinării legii gazului, deputaţii europeni au recomandat structurilor executive ale UE să acorde o prioritate deosebită proiectului Nabucco atât în sens politic, cât şi în plan financiar. Menţionarea  proiectului preferat al celor care doresc să scape de aşa numitele „cătuşe de gaz” ale Moscovei, pune toate lucrurile la locul lor în noul proiect. Imediat este confirmată principala cauză care provoacă impasul dialogului energetic – se are în vedere politizarea. Tocmai la acest lucru s-au referit acum o săptămână la Bruxelles, participanţii la forumul internaţional jubiliar de 2 zile „Agenda de lucru a Rusiei şi UE: platforma energetică unică – baza viitorului sigur al Europei”.

După cum s-a relevat la forum, ultimii 10 ani au adus rezultate.  Totodată, potrivit directorului Centrului rusesc pentru politică energetică şi diplomaţiei Stanislav Jiznin, novicii care au apărut în UE după 2004, au lanseze condiţii politice şi imediat procesul a început să bată pasul pe loc. Vladimir Feighin, directorul Institutului energiei şi finanţelor explică acest lucru prin amplificarea temerilor şi consideră că în loc să analizeze în linişte situaţia, UE este îndreptată spre elaborarea strategiilor care o îndepărtează de la colaborarea cu Rusia.  În interviul pentru „Vocea Rusiei” Maxim Şein de la „BrokerCredit Service” consideră ambiguu caracterul dezvoltării dialogului energetic.

„Probabil că ţinând cont de numărul ţărilor membre ale UE, de diversitatea lor şi inexistenţa unor acţiuni comune ale organelor de conducere, este puţin probabil că în general se va pune un punct optimist şi pozitiv. Va exista tot timpul un fel de „scrânciob”. Adică la început „noi nu credem”, „haideţi să ne îndepărtăm de Rusia”. Pe de altă parte, există o arenă practică unde se întreprinde câte ceva, însă între diferite ţări, în primul rând între Rusia şi Germania, Rusia şi Italia, Rusia şi Franţa. Adică există un vârf politic al UE şi ţări cheie, cu care are sens să se poarte dialogul principal”.

Cât timp se va mai legăna scrânciobul? După cum vedem, probabil că atât timp cât nu va înceta să mai fie legănat.

RIA Novosti: Gazprom may seek foreign investors for Sakhalin-3 project

Russia’s gas giant Gazprom may invite foreign companies to participate in the Sakhalin-3 project and would favor existing foreign partners, Japan’s Nikkei business daily quoted Gazprom Deputy CEO Alexander Medvedev as saying on Tuesday.

“The Sakhalin-2 project was a good example of cooperation between Russia and Japan,” Medvedev said, adding that if the project needed foreign companies’ support, Gazprom would favor its foreign partners in the Sakhalin-2 project.

Gazprom’s partners in the Sakhalin-2 project are Japan’s Mitsui and Mitsubishi and Royal Dutch Shell, which Medvedev mentioned as being on the list of possible partners for Sakhalin-3.

In 2009, Gazprom received licenses to develop three blocks of the Sakhalin-3 project, whose reserves stand at 1.4 trillion cubic meters of gas. Sakhalin-3 gas will be sent to the Sakhalin-Khabarovsk-Vladivostok pipeline, which will pump it to Russia’s Far East and Asia-Pacific countries.

Two weeks ago, Gazprom discovered a new field on the Kirinsky block of the project on the shelf of the Sea of Okhotsk. The company plans to develop the field in the next three years.

Gazprom has recently approved an increase in 2010 investment by 13 percent to 905.23 billion rubles ($30 billion) to finance investment in its deposits, including Kirinsky.

MOSCOW, September 21 (RIA Novosti)

Rights to participate in the Sakhalin-3 project may be provided “in exchange for assets,” Medvedev told Nikkei.

RIA Novosti: Oil export duties ‘shock’ for Belarusian economy – IMF envoy

The Belarusian economy has been heavily hit by the introduction of duties for the reexport of Russian oil, the International Monetary Fund’s envoy to Belarus said.

“This was a shock for Belarus’s economy, which has been estimated at about $2 billion this year, while the current account deficit accounted for 13 percent of GDP,” Natalia Kolyadina said.

Russia exported more than 21 million tons of oil to Belarus last year, but only 5-6 million tons was for domestic consumption. The rest was re-exported, some after passing through one of the country’s two oil refineries.

Russian First Deputy Prime Minister Igor Sechin suggested in December that Belarus could import the domestic volumes duty-free, citing the “brotherly relations” between the two countries, leaving the remaining 15 million tons subject to export duties.

Moscow and Minsk faced off at the start of the year over tariffs on imports of Russian oil, which Belarus said should be completely duty-free in the Customs Union.

“An increase in oil prices has caused a significant decline in oil refineries’ profitability. In connection with this, oil export has significantly decreased,” the IMF official said, adding that the Belarusian government had taken steps to decrease the impact of the “shock” on the country’s economy.

The introduction of oil export duties forced Belarus to halve crude oil exports in the first half of 2010. Export of petroleum products has lowered by 40 percent, and the output of Belarus’s oil industry by 30 percent.

Belarusian President Alexander Lukashenko has pledged to seek alternatives to Russian energy supplies.

“Diversification of the [Belarusian] economy is certainly necessary, but Russia and the EU will remain Belarus’s major trade partners,” Kolyadina said.

The CIS Economic Court ruled on September 7 that Moscow and Minsk must come to an out of court agreement within one month on a dispute over export duties.

The court dismissed a request from Belarus that Russia be prohibited from levying export duties on oil products until the end of the dispute.

RIA Novosti: Gazprom, China’s CNPC agree key terms for gas supplies to China

Russia’s gas giant Gazprom and China’s oil and gas corporation CNPC have agreed key elements of a deal for Russian gas supplies to China, Gazprom said on Wednesday.

“The parties have come to an agreement about key terms and parameters of forthcoming Russian natural gas supplies to the Chinese market from 2015,” Gazprom said, adding that it planned to supply China with 30 billion cubic meters per year.

The companies plan to sign up to further points on key supply terms at the end of September, which will become the cornerstone of a final contract.

Gazprom Deputy CEO Alexander Medvedev has said the agreement on the core terms of supply, including volumes, cutoff points and take-or-pay terms, will be signed during a visit to China by President Dmitry Medvedev at the end of September.

In June, Alexander Medvedev said that Gazprom would set the final price of gas supplies in the middle of 2011.

Russia and China signed a gas supply memorandum in 2006, but a framework agreement was signed only in 2009 as the parties could not agree on prices.

The gas will be supplied from Western Siberia, and Eastern Siberia and Russia’s Far East and Sakhalin.

RIA Novosti: China never asked to cut price for Russian oil says deputy PM

The Chinese government has never suggested cutting the price for oil to be supplied via the Eastern Siberia-Pacific Ocean (ESPO) oil pipeline, Russian Deputy Prime Minister Igor Sechin said on Tuesday.

“The Chinese party has raised no such issues,” Sechin said after talks with his Chinese counterpart.

Russia and China have signed an intergovernmental agreement, under which Russia is to supply 15 million tons of oil per annum from January 1, 2011. Nine million tons of oil will be supplied by Russia’s largest oil producer Rosneft, while another six million tons will be supplied by the country’s oil pipeline monopoly Transneft.

A final deal on prices is needed before oil can start flowing to China via ESPO. Talks over the price of ESPO oil deliveries to China have dragged on for years, during which China has sought to diversify its energy sources.

In August, Russia completed a new section of the ESPO pipeline to northeast China, where China’s China’s oil and gas corporation CNPC operates refineries

Russia’s largest oil company Rosneft and CNPC will invest $5 billion to build an oil refinery in Tianjin in northeast China, Sechin said on Tuesday.

“Under the agreements, a Russian-Chinese East Petrochemical Company, which will be the largest Russian-Chinese joint venture company, will be set up. Investment will amount $5 billion at just the first phase,” Sechin said at a ceremony of laying the first stone of the refinery.

The first phase includes preparing of a feasibility study and building the plant. In the second stage, the joint venture will set up a filling station network in China

Rosneft had wanted the ESPO crude to be used for the Tianjin refinery, but CNPC has allocated it to its subsidiary Petrochina’s refineries.

Russia would like to conclude a deal before President Medvedev visits China later this month.

Novinite: Bulgarian, Greek Energy Heads Talk Gas Pipeline Link

The Bulgarian and Greek ministers in charge of energy are meeting in Thessaloniki Wednesday in order to coordinate the project for connecting the natural gaspipeline networks of the two countries.

The Bulgarian Minister of Economy, Energy, and Tourism Traicho Traikov together with his deputy in charge of energy Mariy Kosev are meeting with Greece’s Minister for the Environment, Energy and Climate Change Tina Birbili, the press service of the Economy Ministry announced.

The major goal of the Traikov-Birbili meeting is to coordinate the construction of the gas transit pipeline inter-connection between natural gas networks of Bulgaria and Greece.

In December 2009, the European Commission pledged funding for this project amounting to EUR 45 M (as well as another EUR 9 M for a similar project linking Bulgaria and Romania).

The importance of the gas pipeline connection with Greece was exposed in the winter of 2009 amidst the Russia-Ukraine gas conflict, which exposed Bulgaria’s vulnerable situation as its only natural gas pipeline connection is to Russia from which it gets over 90% of its gas.

The Bulgarian Economy Ministry reminds that Greece is the third largest foreign investor in Bulgaria after Austria and the Netherlands with EUR 3.4 B of FDI in 1996-2009, or a total of 9% of all foreign investments in Bulgaria in the above-mentioned period.

Novinite: Neighbors Gulp on LNG as Bulgaria Slumbers

HungaryRomaniaGeorgia and Azerbaijan joined forces in a project to deliver liquified natural gas (LNG) from Azerbaijan to Romania and on to Hungarythrough Georgia.

September 14 Azerbaijani, Georgian and Romanian representatives signed in Baku a memorandum of understanding to create a joint company for the Azerbaijan-GeorgiaRomania Interconnector (AGRI) project.

Then this week Euractiv reported that Hungary has announced it might join the project, which would lead to each of the four participants having 25% of the joint company.

The AGRI signing has been heralded by Azeri President Ilham Aliyev as “historic.”

Bulgaria has long recognized Azerbaijani natural gas as an important source for itsdomestic needs, but is nevertheless falling behind neighbor Romania in the securing and realization of supplies.

Azerbaijan and Bulgaria have set a deadline of 2011 for the first shipments of Azerinatural gas.

There are two projected transit routes between the two countries – one via pipelines going through Georgia and Turkey, and another one through compressed gas terminals and shipments through the Black Sea.

Novinte: Bulgarian PM Enthuisastic about Belene NPP in the US

Bulgarian PM Boyko Borisov said that Bulgaria is eager to start building its newBelene NPP during talks with US energy envoy for Eurasia Richard Morningstar.

The two met on Borisov’s official trip to the USA to participate in the Millenium Goals discussion at the UN and discussed Bulgaria’s participation in strategic energy projects.

Morningstar expressed satisfaction at the level of strategic cooperation and friendly partnership between the USA and Bulgaria.

The two discussed matters such as Bulgaria’s participation in the South Stream andNabucco natural gas pipeline projects, the Belene NPP, the construction of a new reactor to the existing Kozloduy NPP, as well as the interconnections between Bulgaria’s and Greece’s energy systems.

PM Borisov shared his idea that installments paid by EU member states for Nabuccoshould not be counted toward the national budget deficits.

He also stated that “Bulgaria is in possession of all permits and might start buildingBelene NPP as soon as tomorrow,” so the country is eagerly looking for a reliable European investor to build the project.

Borisov and Morningstar also discussed the possibilities for the importation of Iraqinatural gas and the extraction of shale gas in Bulgaria as “alternative” sources of gas.

energia.gr: Germany’s Wintershall May Join South Stream Gas Pipeline Project

Wintershall, the oil and gas subsidiary of Germany’s BASF, may join the South Stream project to pump Russian gas to Western Europe by the end of this year, the Kommersant business daily said on Tuesday.

The South Stream pipeline to transport Russian gas to Greece, Italy, Serbia, Hungary, Slovenia and Austria bypassing Ukraine is to be built jointly by Gazprom, Electricite de France (EdF) and Italy’s ENI. Its estimated price tag is 8-25 billion euro ($10.5-33 billion).

“The possibility of inviting another partner with a share equal to that of France is being discussed. I think that by the end of this year we will be ready to sign the deal,” a source close to negotiations said.

The source also told Kommersant that discussions on bringing the German company into the project began about six months ago.

“The Germans will have a share equal to that of France, but EdF’s share has not been defined yet. It could be either 10% or 20%,” the source noted.

Gazprom, Eni, and EdF signed a memorandum of understanding to bring the French company into the South Stream on June 19. The Russian and Italian companies have, however, failed to agree so far on whether each of them should give EdF 5% or 10% of their shares.

Gazprom and ENI have not commented.

But the Russian energy giant’s press service said that Gazprom CEO Alexei Miller and Wintershall CEO Rainer Seele met in early September to address “the prospects for a joint entry of Gazprom and Wintershall Holding into large investment projects of mutual interest.”

Gazprom said in mid-June that it was ready to start South Stream’s construction in 2013 and should begin pumping gas to Europe by 2015.

trend.az: TAPI participants sign document in Ashgabat

The sectoral ministers of the countries participating in the Turkmenistan-Afghanistan-Pakistan-India (TAPI) gas pipeline project signed a framework agreement in Ashgabat this week.

In the near future, the document will be agreed upon in accordance with domestic procedures, a press release stated after the signing ceremony.

As previously reported, the leaders of TAPI countries will likely meet in Ashgabat in December to sign an intergovernmental agreement on the project’s implementation. A draft agreement was discussed and approved recently at a meeting in Ashgabat, which was attended by the sectoral ministers of a project steering committee and the Asian Development Bank.

The participants unanimously stressed the “exceptional importance of the transnational infrastructural project, which aims not only to ensure long-term supplies of natural gas from Turkmenistan to the major countries of South Asia, but also to provide a powerful impetus for sustained socioeconomic development, peace and stability in the Asian region.”

“Given the project’s relevance, representatives of Turkmenistan, Afghanistan, Pakistan and India expressed their desire to accelerate its implementation,” the press release added.

The length of the TAPI could reach 1,680 kilometers, with a design capacity of 30 billion cubic meters of natural gas per year. The route is planned from the Turkmen Dovletabat fields through Herat and Kandahar (Afghanistan), via the districts of Quetta (Pakistan), to Fazlaka on the India-Pakistan border. The preliminary project costs are estimated at $3.3 billion.

news.az: Italy interested in Azerbaijani gas import, envoy

Italy continues demonstrating interest in importing Azerbaijani gas.

‘Italy is interested in the purchase of Azerbaijani gas and attaches special importance to the implementation of the project of construction of Turkey-Greece-Italy (ITGI) pipeline’, said Azerbaijan’s ambassador extraordinary and plenipotentiary of Azerbaijan in Italy Emil Kerimov.

He said Italian company Edison SpA continues talks with the State Oil Company of Azerbaijan and Edison is upbeat on the prospects of the pipeline construction.

‘As you know, Italy is one of the biggest importers of Azerbaijani gas and I think it will further become a big exporter of our gas’, he said.

news.az: European parliament supports Nabucco project

European parliament deputies have adopted the bill on gas supply to European Union.

RBK reports that the new legislative standard will come into effect from 2014.

This document has been developed in relation to crisis of supplies of Russian natural gas in 2008-2009.

According to the EU commissioner on energy issues Günther Oettinger, the EU dependence on Russian hydrocarbons will be reduced by construction of the Nabucco pipeline by which EU will receive gas from the Caspian region bypassing Russia-via Turkey, Romania and Bulgaria.

The bill adopted by the European deputies envisions creation of a single European gas system thanks to which there is a plan to improve coordination of gas supplies in EU countries.

Earlier on March 5 the European commission allocated EUR 2.3bn to ensure energy security of the EU countries. This money went to modernization of gas and electric highways of the bloc member-states.

Of this amount about EUR 200m is planned to be spent on construction of the Nabucco gas pipeline. It will supply gas from Turkmenistan and Azerbaijan to Bulgaria, Romania, Hungary, Austria and Germany bypassing Russia.

On May 8 EU signed an agreement with the four countries on accelerating construction of pipelines for supplies of natural gas bypassing Russia. The agreement was concluded with Azerbaijan, Georgia, Turkey and Egypt. The witnesses of the signing were USA, Russia and Ukraine.

news.az: Azerbaijani, Turkish and Greek officials to discuss gas transportation

Officials of Azerbaijan, Turkey and Greece will meet in Athens.

On October 11, officials of Azerbaijan, Turkey and Greece will meet in Athens to discuss transportation of Azerbaijan`s natural gas to Europe through Turkey, Taner Yildiz, Turkish Energy and Natural Resources Minister told journalists in Ankara.

In a joint news conference with Greek Minister of Environment, Energy, and Climate Change Tina Birbili, the Turkish minister said Turkey and Greece would establish a working group on the issue.

The Greek minister highlighted the importance of the Azerbaijani natural gas for his country, saying ‘Greece wants to increase gas imports’.

Birbili said Greece would also cooperate with Turkey in the field of power industry in the near future.

jamestown.org: Ukrainian Government Can Call The Bluff On Gazprom’s South Stream Project

The Ukrainian government is stepping up its own efforts to discourage Gazprom’s South Stream project. Overestimating Russia’s capacity to implement it, Kyiv fears that Moscow would shift the gas transit to Europe into South Stream, bypassing Ukraine via the Black Sea, and devaluing Ukraine’s own transit system. The Ukrainian government has quietly been making the case in Brussels and other European capitals that South Stream’s cost would drive up the price of that gas to European consumers, whereas modernizing Ukraine’s transit system with EU assistance could ensure reliable transit at a fraction of South Stream’s cost.

Kyiv has now taken the unprecedented step of arguing that case publicly in Moscow, also introducing environmental objections to South Stream. Ukrainian Foreign Minister, Kostyantyn Hryshchenko, spoke up forcefully on September 16 in a joint news conference with his Russian counterpart, Sergei Lavrov, followed by a separate interview and an ad-hoc meeting with Western journalists in Moscow (Interfax-Ukraine, Ekho Moskvy, September 16; Wall Street Journal, September 17).
The salient points in this argument were: 1. South Stream’s estimated cost of $20 billion [Russian estimates are $30 billion], funded by Russian taxpayers, would be passed on to recipient countries through high prices for that gas, in excess of European market prices; 2. This project does not help diversify supplies to Europe since the supplier would remain the same, Russia; 3. Pipeline construction in the Black Sea could result in explosions, if acid leaks come into contact with the highly flammable, toxic gaseous compounds there (a Black Sea peculiarity); 4. South Stream is redundant since Ukraine’s existing transit pipelines can continue providing transit service in the future, with EU-assisted upgrading. In sum, according to Hryshchenko, South Stream is “wasteful, unnecessary, and totally against the logic of a modern economy.”
The ecological argument might signal that Kyiv is prepared to oppose the construction of the South Stream pipeline in Ukraine’s Black Sea exclusive economic zone.  Under international law, Ukraine cannot veto the construction, but is entitled to request satisfactory answers to its ecological objections; and can delay the construction for years through environmental impact studies. Moscow has already indicated its preference for going through Turkey’s exclusive economic zone, instead of Ukraine’s. But the route through the Turkish zone is longer and it runs at far lower depths, raising the overall project’s cost estimate to $30 billion, as announced during Russian Prime Minister, Vladimir Putin’s, August 2009 visit to Turkey. All this remains academic, however, as long as Moscow lacks the additional gas volumes and the funding.
At the joint press conference, Lavrov declared full confidence in Ukraine’s reliability as a transit country “under the current authorities,” and denied that Moscow aims to bypass Ukraine for any reason (Russian MFA website www.mid.ru, September 17). The thesis of Ukraine’s “unreliability,” however, is being propagated in Western Europe, not in the official Russia-Ukraine relations.  And Lavrov’s ministry does not make energy policy. Russian Energy Minister, Sergei Shmatko, used his authority to counter the Ukrainian position. Shmatko ruled out negotiating with Ukraine or anyone else about conditions for giving up the South Stream project. According to Shmatko, South Stream’s costs would not be passed on to European consumers, but would be covered by Gazprom together with its partners in this project –a grim if unsurprising reminder to such partners (ITAR-TASS, September 16).
Kyiv’s arguments (as presented with some variations by government officials) include, however, some vulnerable and self-defeating points. Most counterproductive among these is advertising Ukraine’s fear of South Stream and readiness for concessions to Russia, ostensibly to prevent South Stream’s construction. Ukrainian President, Viktor Yanukovych, and his senior team declared this fear during the electoral campaign some months ago and have not stopped doing so. Offering to share control of Ukraine’s transit system in some form or another with Gazprom, in return for stopping South Stream, Kyiv gives Moscow a heavy leverage in the negotiations. It is difficult to determine whether this reflects mere naiveté, inadequate analysis of Gazprom’s bluff, or a way to prepare Ukrainian public opinion for concessions to Gazprom that some interest groups in Kyiv and Donetsk had intended in the first place. Hryshchenko’s tone in Moscow (see above) has finally raised the quality of Kyiv’s public discourse and negotiating tactics. These can only be successful if followed by the presidency and government.
A persisting, self-inflicted weakness is the demonization of former Prime Minister, Yulia Tymoshenko’s, policy in the gas sector by the new government. This rhetoric stems from short-term, narrow political partisanship. Tymoshenko’s main legacy is the March 2009 agreement with the European Commission for gas sector reform and EU assistance to upgrading Ukraine’s transit system. Originally intended to have taken effect in 2010, that agreement can still provide a framework for EU-assisted reform and modernization of Ukraine’s gas sector.  Another Tymoshenko legacy is the 2007 legislation (approved also by the Party of Regions at that time) banning any form of alienation of Ukrainian ownership in the energy infrastructure systems, so as to prevent Russian takeovers. The present government has these instruments available to uphold Ukraine’s national interests. But the government seems to weaken its own hand, and fracture the necessary national consensus on this issue, by attempting to discredit that legacy.
Seeking a further cut in the price of Russian gas (Interfax-Ukraine, Ukrayinska Pravda, September 17) is the latest step with potentially self-defeating consequences by the Ukrainian government. With this, Kyiv acts as a supplicant to Moscow on yet another issue, after its pleas to stop South Stream. Consecutive Ukrainian pleas to Russia can only multiply the latter’s leverage. Kyiv has already rewarded Moscow for the first price cut in April by prolonging the Russian Black Sea Fleet’s basing rights in Ukraine for a half-century. A further price cut would almost certainly put Ukraine’s gas transit system on the negotiating table, open to Russian takeovers in salami-tactics fashion, which would frustrate the EU-assisted modernization of the system. Moscow may well want to engage Ukraine in such bargaining ahead of the EU-Ukraine summit and energy forum scheduled for late November. EU Commission President, Jose Manuel Barroso, and other officials have reaffirmed the EU’s readiness to work with Ukraine toward a European solution, during President Yanukovych’s latest visit in Brussels (Interfax-Ukraine, September 13). But, if Kyiv opts for quick-fix bilateral deals with Moscow, it risks mortgaging its gas sector to Russia for the long term, even as the scarecrow project South Stream dies of natural death.

Kyiv has now taken the unprecedented step of arguing that case publicly in Moscow, also introducing environmental objections to South Stream. Ukrainian Foreign Minister, Kostyantyn Hryshchenko, spoke up forcefully on September 16 in a joint news conference with his Russian counterpart, Sergei Lavrov, followed by a separate interview and an ad-hoc meeting with Western journalists in Moscow (Interfax-Ukraine, Ekho Moskvy, September 16; Wall Street Journal, September 17).
The salient points in this argument were: 1. South Stream’s estimated cost of $20 billion [Russian estimates are $30 billion], funded by Russian taxpayers, would be passed on to recipient countries through high prices for that gas, in excess of European market prices; 2. This project does not help diversify supplies to Europe since the supplier would remain the same, Russia; 3. Pipeline construction in the Black Sea could result in explosions, if acid leaks come into contact with the highly flammable, toxic gaseous compounds there (a Black Sea peculiarity); 4. South Stream is redundant since Ukraine’s existing transit pipelines can continue providing transit service in the future, with EU-assisted upgrading. In sum, according to Hryshchenko, South Stream is “wasteful, unnecessary, and totally against the logic of a modern economy.”
The ecological argument might signal that Kyiv is prepared to oppose the construction of the South Stream pipeline in Ukraine’s Black Sea exclusive economic zone.  Under international law, Ukraine cannot veto the construction, but is entitled to request satisfactory answers to its ecological objections; and can delay the construction for years through environmental impact studies. Moscow has already indicated its preference for going through Turkey’s exclusive economic zone, instead of Ukraine’s. But the route through the Turkish zone is longer and it runs at far lower depths, raising the overall project’s cost estimate to $30 billion, as announced during Russian Prime Minister, Vladimir Putin’s, August 2009 visit to Turkey. All this remains academic, however, as long as Moscow lacks the additional gas volumes and the funding.
At the joint press conference, Lavrov declared full confidence in Ukraine’s reliability as a transit country “under the current authorities,” and denied that Moscow aims to bypass Ukraine for any reason (Russian MFA website www.mid.ru, September 17). The thesis of Ukraine’s “unreliability,” however, is being propagated in Western Europe, not in the official Russia-Ukraine relations.  And Lavrov’s ministry does not make energy policy. Russian Energy Minister, Sergei Shmatko, used his authority to counter the Ukrainian position. Shmatko ruled out negotiating with Ukraine or anyone else about conditions for giving up the South Stream project. According to Shmatko, South Stream’s costs would not be passed on to European consumers, but would be covered by Gazprom together with its partners in this project –a grim if unsurprising reminder to such partners (ITAR-TASS, September 16).
Kyiv’s arguments (as presented with some variations by government officials) include, however, some vulnerable and self-defeating points. Most counterproductive among these is advertising Ukraine’s fear of South Stream and readiness for concessions to Russia, ostensibly to prevent South Stream’s construction. Ukrainian President, Viktor Yanukovych, and his senior team declared this fear during the electoral campaign some months ago and have not stopped doing so. Offering to share control of Ukraine’s transit system in some form or another with Gazprom, in return for stopping South Stream, Kyiv gives Moscow a heavy leverage in the negotiations. It is difficult to determine whether this reflects mere naiveté, inadequate analysis of Gazprom’s bluff, or a way to prepare Ukrainian public opinion for concessions to Gazprom that some interest groups in Kyiv and Donetsk had intended in the first place. Hryshchenko’s tone in Moscow (see above) has finally raised the quality of Kyiv’s public discourse and negotiating tactics. These can only be successful if followed by the presidency and government.
A persisting, self-inflicted weakness is the demonization of former Prime Minister, Yulia Tymoshenko’s, policy in the gas sector by the new government. This rhetoric stems from short-term, narrow political partisanship. Tymoshenko’s main legacy is the March 2009 agreement with the European Commission for gas sector reform and EU assistance to upgrading Ukraine’s transit system. Originally intended to have taken effect in 2010, that agreement can still provide a framework for EU-assisted reform and modernization of Ukraine’s gas sector.  Another Tymoshenko legacy is the 2007 legislation (approved also by the Party of Regions at that time) banning any form of alienation of Ukrainian ownership in the energy infrastructure systems, so as to prevent Russian takeovers. The present government has these instruments available to uphold Ukraine’s national interests. But the government seems to weaken its own hand, and fracture the necessary national consensus on this issue, by attempting to discredit that legacy.
Seeking a further cut in the price of Russian gas (Interfax-Ukraine, Ukrayinska Pravda, September 17) is the latest step with potentially self-defeating consequences by the Ukrainian government. With this, Kyiv acts as a supplicant to Moscow on yet another issue, after its pleas to stop South Stream. Consecutive Ukrainian pleas to Russia can only multiply the latter’s leverage. Kyiv has already rewarded Moscow for the first price cut in April by prolonging the Russian Black Sea Fleet’s basing rights in Ukraine for a half-century. A further price cut would almost certainly put Ukraine’s gas transit system on the negotiating table, open to Russian takeovers in salami-tactics fashion, which would frustrate the EU-assisted modernization of the system. Moscow may well want to engage Ukraine in such bargaining ahead of the EU-Ukraine summit and energy forum scheduled for late November. EU Commission President, Jose Manuel Barroso, and other officials have reaffirmed the EU’s readiness to work with Ukraine toward a European solution, during President Yanukovych’s latest visit in Brussels (Interfax-Ukraine, September 13). But, if Kyiv opts for quick-fix bilateral deals with Moscow, it risks mortgaging its gas sector to Russia for the long term, even as the scarecrow project South Stream dies of natural death.

jamestown.org: Gazprom’s South Stream Set Back On Several Fronts

Turkmen President, Gurbanguly Berdimuhamedov’s, September 16 statement, explicitly linking the Turkmen East-West gas pipeline with the European Union-backed Nabucco project (EDM, September 17), is not only a boost for Nabucco, but also a blow to Gazprom’s rival project South Stream. As Moscow analysts recognize, Berdimuhamedov’s announcement confirms openly for the first time that Gazprom cannot count on Turkmen gas to supply South Stream (Vedomosti, September 17).

South Stream had from its inception in 2007 been premised on re-selling Turkmen gas to Europe as “Russian” gas. Toward that end, Moscow had proposed to build a pipeline from Turkmenistan northward along the Caspian coast, ultimately to feed the planned South Stream from Russia. By 2009, however, Turkmenistan had changed its policy, prioritizing China over Russia as an export destination, and seeking direct access (as opposed to Russian-mediated access) to customers for Turkmen gas at the country’s western border. In May 2010 Berdimuhamedov initiated the construction of an East-West pipeline with a capacity of 30 billion cubic meters (bcm) per year, from Turkmenistan’s prolific gas fields in the east to the Caspian shore in the west. Due for completion by 2015, this line should enable Turkmenistan to sell gas at the western border, supplying Nabucco and other components of the EU-planned Southern Corridor to Europe. This goal has been implied, but not declared until Berdimuhamedov’s September 16 announcement at the Turkic states’ summit in Istanbul (Trend Capital, Turkmen Television, September 16).

Given Ashgabat’s habitual reluctance to tip its hand publicly or irritate Moscow through unnecessary announcements, Berdimuhamedov’s open statement amounts to a policy landmark. By the same token it is a landmark step in the development of the Nabucco project as part of the Southern Corridor for Caspian gas to Europe. The significance of this step is comparable with that of the announcement by lending institutions, only a week earlier, about allocating up to 4 billion Euros from 2011 onward for the Nabucco pipeline’s construction. Turkmenistan’s offer, however, is contingent upon a trans-Caspian link westward, to be provided by customers for Turkmen gas.

Failing such a link, Turkmenistan will have to either delay the construction of its East-West pipeline, or sell that volume of gas to other customers, (Russia or Iran). In that case, Moscow could reactivate its plan for a Caspian coastal pipeline northward into Russia. Of necessity, Ashgabat itself retains that fall-back option. Its East-West pipeline to the sea is designed to terminate at the point of inception of the Russian-planned Caspian coastal pipeline. It is up to the EU Commission and European companies to create a transport solution for up to 30 bcm per year that Turkmenistan proposes to deliver from 2015 onward. In the absence of a westbound outlet, Gazprom could offer to buy that volume, giving South Stream a new lease of life. Probably banking on such a scenario, Moscow seeks to keep a moribund South Stream in play at least politically, if not operationally.

Meanwhile Gazprom’s partner in South Stream’s seabed sections, Italian ENI, seeks ways to import up to 8 bcm of Turkmen gas annually for ENI’s own business, unrelated to South Stream. ENI looks at associated gas from the oil production in Turkmenistan as a potential source of gas for Europe, instead of having that gas flared at the oil well. While considering several transportation solutions, ENI has started discussions with Azerbaijan on possible shipments of 2 to 3 bcm of compressed natural gas (CNG) annually from Turkmenistan via the Caspian Sea, Azerbaijan, Georgia and Turkey, possibly into the EU-planned Southern Corridor (www.news.az, Trend Capital, Dow Jones, July 20; il Giornale, July 21). Although CNG is a long shot at present, ENI’s moves clearly imply a loss of confidence in the prospects of South Stream.

ENI seeks to reduce its commitment to South Stream and scale down the project.  Publicly, ENI has proposed unifying South Stream’s northern route (Bulgaria-Austria) with Nabucco, thus implicitly acknowledging that Russia does not have gas supplies to spare for South Stream. Backstage, ENI is stalling on an investment decision for the seabed pipeline in the Black Sea; and has proposed giving up South Stream’s southern route (Bulgaria-Italy), as well as reducing the project’s declared capacity from 63 bcm to 15 bcm per year. The shrunken capacity, however, would leave meager gas volumes for each of the half-dozen countries along South Stream’s proposed northern route. It would hardly justify the $9 billion investment in the pipeline’s Black Sea section (where ENI is a stakeholder) or investments in the overland sections (where each country would have to co-finance the construction on its territory, with Gazprom controlling the overall project).

Croatia is one of those would-be partner countries. Contrary to general expectations, South Stream was not mentioned publicly during the meeting of the Russian-Croatian inter-governmental commission on economic cooperation, held on September 17 in Zagreb. The Kremlin had proposed in September 2009 to include Croatia in South Stream and other Russian projects, fostering high expectations in that country through repeated offers during the intervening year. Russia seeks to enter the oil and gas sectors in Croatia, hoping to cut off Central Europe from seaborne energy supplies via Adriatic ports. Nevertheless, South Stream does not seem to have been specifically discussed at the joint commission’s meeting just held. A large Russian delegation under Sergei Shoigu apparently focused on far more modest proposals (Interfax, HINA, September 17; Jutarnji List, Novi List, September 20). This shift in emphasis also seems to reflect South Stream’s rapid loss of plausibility, following the latest advances of the Nabucco project and market-transformation processes in Europe.

Tags: , , , , , , , , , , , ,

Comments are closed.

November 2017
M T W T F S S
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Site Metter