revista presei pe energie 22 iulie

2011/07/22

stireazilei.md (Moldova): OFICIAL: Platim mai mult pentru gaz – 361,17 dolari pentru 1000 mc

Desi la inceputul lunii iulie, Agentia pentru Reglementari in Energetica vorbea de un pret de 356 de dolari pentru o mie de metri cubi de gaz livrat de Federatia Rusa, astazi compania Moldovagaz vine cu alte date, oficiale.

Seful Serviciului de presa de la Moldovagaz, Andrei Aculov, a declarat, pentru StireaZilei.md, ca incepand din 1 iulie 2011 tara noastra plateste 361,17 dolari pentru o mie de metri cubi de gaz, iar pana la sfarsitul trimestrului III pretul ar putea creste pana la 367,67 de dolari, in functie de capacitatea termica a gazului.

In primul trimestru din acest an, Moldova a platit 292,88 de dolari pentru o mie de metri cubi de gaz, iar in trimestrul II pretul a crescut pana la 321,71 de dolari.

Deocamdata, specialistii nu pot spune daca se va scumpi si gazul pentru populatie. Cu o pozitie in acest sens vor iesi abia dupa ce vor finisa calculele, spun ei.

zf.ro: Bulgaria vrea să diminueze cu 75% în următorii doi sau trei ani importurile de gaze naturale din Rusia

Bulgaria intenţionează să reducă în următorii doi sau trei ani cu 75% cantitatea de gaze naturale pe care o cumpără anual din Rusia prin majorarea propriei producţii şi diversificarea importurilor, potrivit publicaţiei ruse Kommersant, preluată de Novinite.

Astfel, Bulgaria speră ca în doi sau trei ani să reducă de la două miliarde de metri cubi pe an la 500 de milioane de metri cubi pe an cantitatea de gaze naturale cumpărată din Rusia.

Ministrul bulgar al Economiei şi Energiei a declarat deja că Bulgaria intenţionează să renunţe la contractele pe termen lung pe care le are cu monopolul rus al exporturilor de gaze Gazprom în încercarea de a da ţării mai mult spaţiu de manevră în nogocierea condiţiilor şi preţurilor. În acest sens, angajamentul Bulgariei de a explora gazele de şist este văzut ca o presiune împotriva grupului rus.

Recent, compania americană Chevron a primit permisiunea de a explora rezervele de gaze de şist dintr-un perimetru din nord-estul ţării. Se crede că aceste rezerve pot satisface necesarul de gaze al Bulgariei timp de mai multe decenii.

De asemenea, compania bulgaro-americană Direct Petroleum a descoperit deja un zăcământ de gaze de şist de 10 miliarde de metri cubi în zona centrală a Bulgariei şi intenţionează să demareze producţia într-un an sau doi, la o cadenţă de un miliard de metri cubi pe an.

Bulgaria înceracă şi alte metode de a diversifica aprovizionarea cu gaze naturale, precum sprijinirea proiectului european Nabucco, prin care se vor transporta în Europa gaze naturale din Orientul Mijlociu şi regiunea Mării Caspice, dar şi construirea de sisteme de interconectare cu România şi Grecia.

Kommersant arată că planurile Bulgariei, dacă reuşesc, vor reprezenta a doua mare lovitură încasată de Gazprom după ce Croaţia a renunţat la începutul anului să mai cumpere gaze de la compania rusă.

Gandul.info: Topul ţărilor cu cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume. LISTA statelor de care va depinde energetic întreaga planetă

Dezastrul nuclear din Japonia a readus în actualitate discuţiile legate de nevoia găsirii unei alternative pentru energia atomică. Din ce în ce mai multe ţări caută o sursă eficientă şi mai puţin periculoasă de energie, relatează publicaţia americană Business Insider.

Japonia este deja cel mai mare importator de gaze naturale lichefiate din lume, în condiţiile în care cererea globală este aşteptată să sară de 5,1 trilioane (adică 5.100 de miliarde – n.r.) de metri cubi (tmc) până în 2035, cu 1,8 tmc mai mult decât în prezent. O mare parte din cantitatea suplimentară de energie necesară în viitor va fi importată, cel mai probabil, din ţări care nu fac parte din Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD).

Potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie, în următorii 24 de ani, statele non-OECD vor asigura în jur de 80% din surplusul de energie necesar la nivel mondial. Un raport întocmit de agenţia citată mai arată că Rusia va trebui să-şi tripleze nivelul de producţie pentru a face faţă cererii din 2035.

În acest context, jurnaliştii americani au realizat un top al ţărilor cu cele mai mari rezerve de gaze naturale.

Locul 10 – Algeria: 4,5 tmc (2,37% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume)

Locul 9 – Venezuela: 4,98 tmc (2,68% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume)

Locul 8 – Nigeria: 5,25 tmc (2,76% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume)

Locul 7 – Emiratele Arabe Unite: 6,07 tmc (3,19% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume)

Locul 6 – Statele Unite ale Americii: 6,93 tmc (3,64% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume)

Locul 5 – Arabia Saudită: 7,46 tmc (3,92% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume)

Locul 4 – Turkmenistan: 7,5 tmc (3,95% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume)

Locul 3 – Qatar: 25,47 tmc (13,39% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume)

Locul 2 – Iran: 29,6 tmc (15,57% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume)

Locul 1 – Rusia: 47,57 tmc (25,02% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume)

Saptamana Financiara: Blestemul şisturilor bituminoase încă afectează România

Pe fondul exploziei preţului la gazele naturale la peste 500 de dolari/1.000 mc şi al creşterii dependenţei Europei de gazele din Rusia la peste 50% din consum, marile companii americane şi europene îşi intensifică cercetările pentru valorificarea gazelor de şist, care numai la nivelul Europei de Est sunt estimate la un nivel al rezer­velor de peste 7.100 de miliarde metri cubi. România face excepţie, deocamdată, de la această tendinţă, chiar dacă rezervele clasice de gaze sunt pe cale de epuizare în următorii 10-12 ani.
Primele cercetări în dome­niul explorării/exploatării ga­zelor de şist au fost dema­rate de marile companii americane din domeniul petrolului în urmă cu nu mai puţin de 40 de ani. Paradoxal, cam tot în aceeaşi perioadă, România forţa intrarea pe segmentul valorificării acestui tip de hidrocarburi, construind într-un timp-record şi cu eforturi uriaşe una dintre cele mai mari termocentrale din Europa ce urma să folosească drept combustibili şisturile bituminoase din zona Caraş-Severin (Ani­na). Din foarte multe considerente, de proiectul regimului comunist s-a ales praful după 1990, peste un mi­liard de dolari fiind aruncaţi pe apa sâmbetei. De atunci încoace nimeni nu s-a mai încumetat să vorbească de­spre această resursă, orice studii de valorificare prin extracţie a gaz­e­lor de şist fiind abandonate. Ten­din­ţele manifestate pe plan mondial la­să în continuare indiferente autori­tă­ţile sau companiile de profil din România, în ciuda faptului că atât în zonele miniere, cât şi pe locul fostelor exploatări de hidrocarburi se bănuieşte că s-ar regăsi rezerve în­sem­nate de gaze neconvenţionale. Singura companie străină interesată de gazele de şist din România pare a fi Chevron, care deţine în ţara noastră un perimetru de explorare/ex-ploa­tare la Bârlad, cumpărat în toam­na anului trecut de la firma Regal Petroleum, cu 25 de milioane de dolari, fără taxe.

Nevoia care obligă
Agenţia Internaţională pentru Energie anticipează că producţia din rezerve de gaze naturale neconven­ţionale ar putea creşte cu 71% până în anul 2030, îndeosebi pe seama exploatării acestora în ţările Europei Centrale şi de Est. Rezervele mondiale de gaze sunt estimate de Agenţie la 850.000 de miliarde de metri cubi, în condiţiile în care circa 45% din a-ces­tea sunt gaze de şist. Dacă în Ro­mânia nu există încă estimări pri­vind rezervele de gaze neconvenţio­nale, în schimb ţări ca Polonia, Ger­mania, Bulgaria, Ungaria sau Ucra­i­na au luat deja decizia de a valorifica aceste resurse, cu atât mai mult cu cât consumul respectivelor ţări este asigurat într-o proporţie covârşi-toare de gazele importate din Rusia. Noi, care mai dispunem încă de re­zerve de gaze naturale de tip clasic pentru încă 10-12 ani, acestea asigu­rându-ne circa 70% din consumul intern, ne-am culcat pe o ureche, în ciuda faptului că dintre ţările euro­pene plătim cele mai scumpe gaze din import, pentru a ne acoperi di­ferenţa de 30% din consum. Polonia, care importă din Rusia două treimi din gazele naturale necesare, deţine cele mai mari zăcăminte recupe­ra­bile de gaze de şist din Europa, estimate la 5.300 de miliarde de metri cubi, potrivit unui raport al Admi­nis­traţiei americane pentru Infor-maţii în Domeniul Energiei. Deja polonezii au acordat în jur de 100 de licenţe de explorare şi anticipează că resursele neconvenţionale de gaze vor permite diversificarea furnizorilor de energie şi creşterea consumului acestui tip de carburant. În Europa, doar Franţa mai are rezerve comparabile, de 5.100 de miliarde de metri cubi.

Preţul începe să fie stimulativ
Explorarea şi exploatarea gazelor de şist ridică însă şi foarte multe probleme, în special în domeniul me­diului. Cu toate acestea, dacă Eu­ropa doreşte o scădere a dependen­ţei de gazele din Rusia, tot mai scumpe, este cert că o mare atenţie va fi acordată gazelor neconvenţio­nale. Numai că, de la faza de intenţie şi până la exploatarea concretă a a­ces­tor gaze sunt necesari cel puţin 10 ani, în condiţiile în care doar ope-raţiunea de estimare a rezervelor poate dura doi-trei ani. Dacă ţara noastră, care a început studiile pe acest tip de resurse cam în aceeaşi perioadă cu americanii, ar fi profitat de acest avantaj, era foarte probabil ca înainte de epuizarea resurselor clasice să fie în poziţia de a trece efectiv la exploatarea gazelor neconvenţionale. Specialiştii români apreciază însă că, la preţul actual al ga­zelor din producţia internă, preţ care este ţinut încă în frâu de Agen­ţia Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, orice investiţie în exploatări de gaze neconvenţio­nale este nerentabilă. Pe de altă par­te, raportându-ne la preţul gazelor din import şi la faptul că rezervele noastre sunt într-o continuă scădere, lucrurile se schimbă radical. Dacă studiile pentru exploatarea gazelor neconvenţionale ar începe acum, rezultate concrete (valorificarea) s-ar vedea cel mai devreme în 10-12 ani, apreciază specialiştii români. Din păcate, nimeni nu mişcă nimic pe acest domeniu.

Vin americanii?
Valorificarea rezervelor de gaze neconvenţionale, în speţă a gazelor de şist, ridică nu numai problema unor costuri foarte mari, ci şi o serie de probleme de mediu. Acestea sunt motive suficient de întemeiate pentru marile corporaţii străine (mai ales cele americane) de a-şi extinde activitatea în alte ţări, cum ar fi cele din Estul Europei, unde între dependenţa de gazele ruseşti şi exploata­rea resurselor proprii (chiar dacă ridică anumite probleme) este prefe­rată cea de-a doua variantă. Gazele obţinute din şisturi, mai dificil de exploatat decât cele din zăcămintele clasice, sunt o sursă neconvenţio­na­lă de gaze şi o soluţie pentru redu­cerea dependenţei de livrările din Rusia şi ţările din Golful Persic. Ana­liştii apreciază că gazele neconven­ţionale reprezintă oportunităţi atractive de investiţii în sectorul energetic, având un potenţial ridicat de dezvoltare. Eforturile de identificare a unor noi resurse de gaze sunt mai urgente ca oricând, după ce Germa­nia a anunţat că va închide treptat, până în 2022, toate reactoarele nu-cle­are de pe teritoriul său, şi pe mă­sură ce limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră devine tot mai dură. „Nevoia Europei Centrale şi de Est de a încerca cel puţin să descopere dacă dispun de această resursă este mult mai mare decât în Europa de Vest“, comentează Oswald Clint, se­nior energy analist la Sanford C. Bernstein & Co., în Londra, bazân­du-se tocmai pe lipsa de alternativă a acestei regiuni în satisfacerea consumului de gaze şi electricitate.

Noi cu ale noastre
Creşterea capacităţii de înmagazinare a gazelor naturale în depozite subterane şi reabilitarea sistemului naţional de transport al gazelor necesită investiţii de peste 750 de milioane de euro, estimează compania de stat Transgaz Me­diaş, operatorul reţelei de transport.
„Depozitele noi sunt programate să fie amenajate în zăcă­minte semidepletate (aproape epuizate – n.r.), situate op­tim faţă de zonele deficitare şi în caverne de sare pentru zo­nele cu fluctuaţii zilnice şi orare ale consumului“, se ara­tă într-un studiu al companiei, care citează informaţii dintr-un proiect de strategie energetică a Guvernului. Sumele necesare pentru suplimentarea capacităţilor de stocare a gaze­lor se ridică la 500 de milioane de euro. Depozitele de gaze existente au o capacitate anuală totală de 3 miliarde me­tri cubi de gaze naturale. Investiţiile pentru creşterea cu 50% a debitelor de extracţie din depozite se ridică la 180 de milioane de euro până în 2012. Produ­cătorul de gaze Romgaz Mediaş este cel mai mare operator de depozite de înmagazinare din România.
Grupul franco-belgian GDF SUEZ, prezent pe piaţa energetică românească din 2005, are două depozite de mici dimensiuni. Transgaz are nevoie până în 2013 de investiţii evaluate la 256 de milioane de eu­ro pentru reabilitarea reţelelor.

Evaluarea riscului
Explorarea gazelor de şist este un procedeu controversat deoarece presupune forarea a sute de puţuri şi fracturarea hidraulică a rocilor. Statul american New York a interzis temporar acest tip de explorare pentru a dezvolta un set de reguli care să prevină contami­narea apelor cu chimicalele folosite în fracturarea hidraulică. Franţa, la rândul ei, a ameninţat că va retrage permisele de explorare a gazelor de şist. În acest tip de valorificare a resurselor se injec­tează o mare cantitate de apă cu nisip şi reactivi, între 10.000 şi 30.000 de metri cubi, la mare presiune, pentru a lărgi fisurile rocilor. Apoi se procedează la foraj şi la captarea gazului care se eliberează în mod natural. Aceste tehnici permit extragerea unui procent de 20% din gazul de şist existent, faţă de 90% în cazul exploatării surselor de gaz convenţionale. Franţa a deschis calea legislativă pentru inter­zicerea explorării şi exploatării gazelor de şist deoarece ele generează tot atât de multe emisii de gaze cu efect de seră precum cărbunele, petrolul şi gazul convenţional. În SUA şi unele ţări din Europa însă, gazul de şist este văzut ca o soluţie salvatoare.

Vocea Rusiei: Chisinaul va semna un nou contract cu Gazpromexport privind livrarea de gaz natural

Republica Moldova va semna pana la sfarsitului anului 2011 contractul cu Gazpromexport pe o perioada de cinci ani. Urmare a negocierilor de la Moscova de la 15 iulie a fost creat un grup de lucru care va elabora conditiile contractului.

Proiectul contractului urmeaza a fi discutat in octombrie, iar dupa precizarea detaliilor, pana la sfarsitului anului 2011, documentul va fi semnat intre cele doua parti.

La stabilirea costului gazului livrat Republicii Moldova va fi luat in calcul pretul celui livrat de Gazprom in Europa, precum si a costului gazoililor si pacurei la bursele internationale.

In primul trimestru al anului curent Republica Moldova achita Gazprom-ului pentru mia de metri de gaz 288,71 USD, in trimestrul doi – 322 USD. Iar pentru trimestrul trei Agentia Nationala pentru Reglementare in Energetica de la Chisinau estima la inceputul lunii ca pretul gazului livrat Republicii Moldova ar putea ajunge la 356 euro pe mia de metri cubi.

Vocea Rusiei: Ucraina doreste sa atraga Rusia in retelele gaziere

Ucraina a revenit la idea modernizarii sistemului de transport al gazelor, incepand cu conducta magistrala Urengoi-Pomary-Ujgorod. Desi Europa a promis ca va aloca peste jumatate din suma necesara, Kievul mizeaza si pe ajutorul material al Rusiei, comunica RBK daily.

Costul estimativ al intregului proiect de modernizare este apreciat la 3,5 miliarde dolari.

Desi nu au fost facute comentarii din partea guvernului, deocamdata nu se vede ca Rusia ar tinde spre extinderea colaborarii cu partea ucraineana, atentia acesteia fiind indreptata spre tronsoanele doi si trei ale “North Stream”, care urmeaza sa fie date in exploatare in toamna acestui an si in anul urmator, cu o capacitate de export de 55 mlrd.m.c. de gaze pe an. Aceasta va permite sa se ia peste o treime din capacitatea conductei ucrainene.

Dupa cum reiese din declaratia presedintelui “Gazprom”, Aleksei Miller compania este de acord sa participle la proiectul de modernizare propus de Ucraina numai cu conditia unificarii “Gazprom” cu “Naftogaz”, conditie considerata de Ucraina nerealizabila.

Expertii considera ca pentru Rusia ar fi mai avantajos sa participe la modernizarea conductei Ucrainei decat sa construiasca tronsonul trei al “North Stream”, dar din punct de vedere politic ar fi mai sigur sa se abtina de la decizii concrete in aceasta problema, avand in vedere ca Rusia este dezamagita de conducerea actuala ucraineana, conchide publicatia rusa.

Tags: , , , ,

Comments are closed.

October 2017
M T W T F S S
« Sep    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Site Metter