Revista Presei Pe Energie 21 Noiembrie 2011

2011/11/21

Manager.ro: Europa nu va mai depinde de gazul rusesc

O noua resursa da peste cap echilibrul pietei energetice mondiale. Este vorba de gazul de sist, un gaz natural existent in alveolele din placile de sisturi, gresie sau carbune, al carui avantaj este ca se afla la o adancime destul de redusa. Este cunoscut inca din 1820, dar exploatarea sa nu a devenit posibila decat in ultimii ani, gratie progresului tehnologiilor de extractie. In SUA, gazul de sist asigura 50% din necesarul total de gaze, iar exemplul american a determinat si alte tari sa caute in subsolul lor pretioasa resursa, in scopul de a elimina dependenta de gazele rusesti si arabe.

Pana de curand, petrolistii considerau ca gazul de sist este mai degraba o bataie de cap zdravana decat o resursa viabila. Era atat de dificil de exploatat, incat nimeni nu se gandea serios ca ar putea suplini vreodata gazul conventional. Insa Statele Unite au dezvoltat o tehnologie eficienta de extractie si in numai 5 ani si-au impanzit teritoriul cu cca 50.000 de puturi de mica adancime si au reusit sa scape de furnizorii externi (Rusia si Qatar).

Urmarea? Diferite alte state au inceput sa isi caute in pamant propriul El Dorado energetic. Canada a descoperit gaz de sist in Apalasi si in Columbia Britanica, subsolul Poloniei contine si el o cantitate suficienta pentru consumul intern pe urmatorii 300 de ani, iar cantitati enorme din acest gaz ar exista, potrivit estimarilor, si in India, in Africa de Sud si chiar in mereu avida de energie China.

Cazul Poloniei este unul special. Descoperirea recenta a unor zacaminte substantiale de gaze de sist in aceasta tara poate fi un motiv de optimism pentru Europa, ca posibila solutie pentru crizele iminente din sectorul energetic. Polonia ar putea produce singura 5.200 de miliarde de metri cubi, ceea ce inseamna aproximativ 55% din rezervele estimate de gaze de sist din Europa. Cu toate ca extractia acestei resurse va incepe in cel mai bun caz peste 10 ani, Polonia este numita deja „a doua Norvegie” sau „Kuwait”.

Aceste descoperiri apar in contextul in care gigantul rus Gazprom se bucura de controlul exporturilor de gaze catre Europa, avand o concurenta foarte slaba. 25% din gazul consumat de tarile UE provine din Rusia, dar aceasta situatie se pare ca este pe cale sa se schimbe. Zacamintele de gaz de sist din Polonia pot provoca refuzul statelor europene de a mai importa gazul rusesc.

„Chiar si cele mai prudente pronosticuri arata ca in foarte scurt timp Polonia se va transforma intr-un mare exportator de gaz”, spune expertul polonez in domeniul energetic Pavel Nerada. Potrivit acestuia, zacamintele de gaz ar depasi de zeci si chiar de sute de ori necesitatile anuale ale tarii. „In cazul in care estimarile se vor adeveri, atunci Polonia va avea mai mult gaz decat Norvegia.”

Exista insa si dezavantaje. Astfel, desi gazul de sist este cu mult mai putin poluant decat carbunele, impactul sau asupra mediului nu este deloc unul neglijabil si de vina pentru acest lucru este insasi tehnologia de extractie. Ea consta in provocarea unor fisuri in stratul de roca, urmata de pomparea unei cantitati enorme de lichid care sa impinga gazul la suprafata. Dar un singur foraj poate necesita 10 milioane de litri de apa, iar substantele chimice folosite in procesul de fisurare a rocilor risca sa ajunga in panzele freatice si sa le polueze.

Multi experti vorbesc despre imperfectiunea acestei metode, dar realitatea e ca in SUA extragerea se face cu destul de mult succes si, in principiu, nu exista motive pentru care succesul acesta sa nu  poata fi inregistrat si in Polonia.

Totusi, autoritatile poloneze incearca sa tempereze spiritele euforice. Recent Ministrul Economiei, Waldemar Pavliak, a declarat ca gazul de sist in Polonia reprezinta mai degraba un fenomen mediatic. „Nu stim cat de complicate vor fi aspectele tehnice, iar costurile pot fi mult mai mari decat in cazul gazului obtinut prin mijloace traditionale.”

Aceste temeri isi pierd insa din importanta daca ne gandim ca Polonia, ca si alte state europene care dispun de rezerve de gaz de sist, cauta sa-si asigure un grad mai mare de securitate energetica dupa ce o disputa intre Rusia si Ucraina a intrerupt livrarile de gaze rusesti in 2009. Romania, Bulgaria, Ucraina si Ungaria se numara printre tarile din regiune care au decis sa acorde o atentie serioasa introducerii tehnologiei pentru extragerea gazului de sist.

Aceasta atentie este justificata si de faptul ca Agentia Internationala pentru Energie (AIE) a preconizat recent ca pana in 2030 productia de gaze neconventionale (de sist, metan din straturile de carbune, zacaminte din terenuri nisipoase) va creste cu peste 70%. Mai mult, daca gazele naturale nu vor putea suplini scaderea productiei de petrol, gazul de sist ar trebui sa joace un rol tot mai important, apreciaza expertii AIE.

Deocamdata, gazele au devenit mai ieftine doar in America de Nord – singura piata cu adevarat libera. Aici situatia este avantajata si de faptul ca subsolul apartine proprietarului terenului, spre deosebire de ceea ce se intampla in Europa, unde este nevoie (in unele state) de zeci de aprobari pentru a putea exploata resursele de sub propriul teren. Pentru moment, asadar, in restul lumii pretul la gaz ramane acelasi ori chiar creste, deoarece este calculat in functie de cel al petrolului. Insa schimbarea nu este departe.

Jurnalul.ro: Benzina produsă din gaze naturale, alternativa la petrol

Maşinile vor consuma în curând carburanţi produşi din… gaze naturale. Cu litrul de benzină săltând către noi maxime şI cu barilul de ţiţei avântându-se spre noi creşteri pe bursele internaţionale din cauza cererii puternice din Asia, atât şoferii cât şI companiile din domeniu încep să caute alternative la petrol, mai ales că estimările arată că se va termina în 50 de ani.

Deşi toată lumea promovează energiile regenerabile şI maşinile electrice, din cauza preţurilor foarte mari ale acestora soluţia salvatoare vine de unde nu ne aşteptăm: gazele naturale.
O firmă, pe numele său Carbon Sciences, a dezvoltat o tehnologie care transformă gazele naturale în combustibili lichizi pentru autoturisme prin amestecul cu dioxid de carbon, scrie MarketWatch. Noua tehnologie se cheamă GTL (de la „gas to liquid” -nr ) şI este diferită de tradiţionalul GPL, care este gaz petrolier lichefiat.

Viabilitatea comercială a tehnologiei a fost demonstrată de unele dintre cele mai mari grupuri de petrol şI gaze din lume. După ce a investit 19 miliarde de dolari într-o uzină de GTL în Qatar, creând pe parcurs 52.000 de locuri de muncă, gigantul Royal Dutch Shell a anunţat primele livrări în data de 13 iunie 2011. Numită Pearl GTL, uzina de producţie este capabilă să producă 260.000 de barili pe zi în produse echivalente carburanţilor tradiţionali folosind gaze naturale în loc de ţiţei. Potrivit Shell, Pearl GTL va produce îndeajuns combustibil pentru a fi folosit de 160.000 de maşini zilnic şI îndeajuns ulei sintetic pentru a realiza anual lubrifianţi pentru 225 de milioane de autoturisme.

Mai recent, în septembrie, Sasol – un conglomerat energetic şI chimic din Africa de Sud – a anunţat un planu de a construi în SUA prima uzina GTL în Louisiana pentru a produce noul combustibil. Proiectul va costa 10 miliarde de dolari şI va crea 5.000 de locuri de muncă directe şI indirecte.

Zilele petrolului ieftin au trecut şI ne aşteaptă era gazului natural, spune Byron Elton, directorul executiv al Carbon Sciences. Consensul în sectorul energetic este că preţurile la petrol vor rămâne mari iar cele la gazele naturale vor rămâne joase, ducând către un viitor lucrativ pentru noua tehnologie. Estimările arată că resursele globale de gaze naturale recuperabile sunt îndeajuns pentru 250 de ani.

Fără să schimbi maşina
O uzină GTL tipică are trei componente: producerea de gaze sintetice din convertirea gazelor naturale; procesarea acestora şI convertirea lor în hidrocarburi; şI transformarea hidrocarburilor nou-obţinute în combustibili fosili precum benzină, motorină şi kerosen. Cel mai scump element din acest cartusel este cel de creare a gazelor sintetice.

Tehnologia Carbon Sciences permite producerea de gaze sintetice prin reacţia gazelor naturale cu dioxidul de carbon, în locul folosirii de oxigen şI abur. Soluţia va permite realizarea de uzine medii şI mici GTL. Azi, Carbon Sciences a anunţat că tehnologia este disponibilă pentru licenţiere industriei de gaze naturale. Gazele naturale tradiţionale nu pot fi folosite direct în alimentarea autovehiculelor deoarece este necesară restructurarea întregii infrastructuri din transporturi, de la stocare, transport, motoare, norme de siguranţă.

Gazele de şist, eliberarea de sub „talpa” Gazprom
În SUA preţul gazelor naturale a scăzut foarte mult datorită introducerii unor tehnologii care să acceseze gazele de şist, ce anterior erau scumpe de exploatat. Exploatarea acestora a înregistrat un boom în ultimii ani iar o serie de analişti estimează deja că gazele de şist ar putea fi jumătate din producţia de gaze naturale din America de Nord din 2020. Dându-şi seama de potenţial, companiile americane au trecut Oceanul şI au început să caute gaze de şist în Europa. Chevron are deja astfel de proiecte în Polonia, dar şI în România, în vreme ce Shell caută aceeaşi marfă în Ucraina.

Tehnologia gazelor de şist a făcut SUA cel mai mare producător de gaze din lume şi a ieftinit preţurile pentru consumatori, ameninţă supremaţia Gazprom în Europa de Est, inclusiv România, potrivit unei analize Bloomberg.
Potrivit unui raport din 5 aprilie 2011 al Energy Information Administration, România Ungaria şI Bulgaria au împreună rezerve recuperabile de gaze de şist de 19 trilioane de metri cubi, în vreme ce Polonia are 187 trilioane de metri cubi. SI alte ţări europene au rezerve imense, precum Franţa, cu 180 trilioane de metri cubi.

Potenţial foarte mare îl mai au SUA (862 trilioane de metri cubi), China (1.275 trilioane metri cubi), Mexic (681 trilioane mc), Argentina (774 trilioane mc) şI Africa de Sud (455 trilioane).

Preşedintele american, Barack Obama, a oferit, în prima sa vizită oficială în Polonia, efectuată în luna luna mai, expertiză privind tehnologia de extracţie a gazului de şist. Polonia estimează că producţia ar putea începe în 10 ani.

Hotnews: Alexandru Patruti, seful ANRM: Redeventele pentru gazele de sist ar trebui sa fie mai mici decat pentru cele conventionale/UE va crea cu siguranta o legislatie speciala

Uniunea Europeana ar putea lua in calcul crearea unei legislatii speciale pentru activitatea de explorare si exploatare a gazelor de sist, a declarat pentru  HotNews.ro Alexandru Patruti, presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM). “Romania nu are o legislatie speciala pentru gazele de sist (…) Cu certitudine va fi luata in discutie realizarea unei reglementari speciale, dar nu numai la nivelul Romaniei, ci la nivelul intregii Europe”, a  precizat Patruti. Potrivit acestuia, pentru stimularea investitiilor in domeniul gazelor de sist redeventele ar trebui sa fie mai mici decat in cazul gazelor conventionale.

Pentru lucrarile de explorare si exploatare a acestor gaze neconventionale, costurile sunt mai mari, tehnologia este mai sofisticata, fiind necesare utilaje specifice, a declarat recent pentru HotNews.ro Mihail Batistatu, Conf. Univ. la Institutul National de Petrol si Gaze din Ploiesti.

In Europa, subiectul exploatarii gazelor de sist a starnit o serie de controverse. La nivelul UE, cea mai avansata tara din punct de vedere al explorarilor este Polonia. Statele Uniunii Europene, cu exceptia Frantei, sunt deschise posibilitatii exploatarii rezervelor de gaze naturale. De altfel, in luna aprilie, Franta a deschis calea legislativa pentru interzicerea explorarii si exploatarii gazelor de sist din motive legate de protectia mediului.

Nici Polonia nu are reglementari speciale pentru gazele de sist chiar dacaeste cea mai avansata tara din punct de vedere al explorarilor. Insa,presa din  Polonia arata ca statul ar putea pierde foarte mult din cauza faptului ca nu exista aceasta legislatie speciala. Presa polona mai arata ca redeventele pentru gazele conventionale sunt de zece ori mai mici decat cele din Norvegia, de exemplu.

In Romania, mai multe companii si-au manifestat interesul de a investi in exploatarea gazelor de sist. Deocamdata, nu au demarat nici macar lucrarile de  explorare.

Compania americana Chevron doreste sa faca explorari pe doua perimetre din estul tarii. De altfel, gigantul Chevron a castigat deja dreptul de a extrage rezerve din sudul Dobrogei, de pe 2.500 de kilometri patrati. Chevron a anuntat ca va fora anul viitor prima sonda de explorare.

De asemenea, compania MOL din Ungaria vizeaza lucrari de explorare a gazelor de sist pe un perimetru din Bihor.

Totodata, Sterling Resources a anuntat ca doreste sa exploateze gaze de sist in Oltenia, intr-un perimetru unde exploateaza gaze conventionale in prezent.

Conform Legii Petrolului, redeventele la gaze sunt intre 3,5% si 13% in functie de cantitatea extrasa.

Gazul de sist, continut de anumite tipuri de roca, este considerat dificil de extras, dar potentialul sau este enorm. Insa, progresele in domeniul tehnologiei au determinat companiile energetice sa ceara drepturi de extractie in locatii neobisnuite.

Potrivit unui raport din 5 aprilie 2011 al Energy Information Administration, Romania, Ungaria si Bulgaria au impreuna rezerve recuperabile de gaze de sist de 19 trilioane de metri cubi, in vreme ce Polonia are 187 trilioane de metri cubi.

Cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume le au, in ordine, Rusia cu 25,02% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume, Iran (15,57%) si Qatar (13,39%).

zf.ro: Bătălia pe resursele României se dezlănţuie. Exxon aduce un vapor de 1 mld. $ în Marea Neagră, iar Chevron străpunge pâmântul după gazele de şist în 2012

Americanii de la Exxon­Mo­bil speră ca alături de Petrom, cea mai mare companie din România, să poată intra în clubul select al firmelor care scot “aur negru” de la mari adâncimi prin lucrările pe care le fac în perimetrul Neptun din Marea Neagră. 

Chevron va fora anul viitor pri­ma sondă în căutarea gazelor de şist din Româ­nia, cel mai în vogă com­bus­tibil al momentului. De reuşita acestor companii depinde însă nu numai profitul lor, ci şi inde­pendenţa energetică a României, care în lipsa unor noi descoperiri riscă să ră­mână fară petrol şi gaze în maximum

15 ani.

“Unul dintre motivele pentru care am venit în România este progresul teh­nologiei. Când mi-am început eu cariera, nu se putea săpa la adâncimi mai mari de 200 de metri. Acum se poate merge la peste 3.000 de metri. Costurile sunt enorme, riscurile pe măsură, dar trebuie să înţelegem că vremurile petrolului uşor accesibil au trecut”, spune Ian Fischer, directorul general al ExxonMobil Exploration and Production Romania Ltd.

Americanii s-au asociat încă din 2008 cu Petrom pentru explorarea peri­me­trului Neptun din Marea Neagră, cos­turile, dar şi câştigurile urmând să fie îm­părţite în mod egal între cele două firme.

Investiţiile mari acum încep

Într-o primă fază, cele două companii au realizat lucrările de seis­mică 3D prin care se face o radiografie a adâncurilor în căutarea posibilelor pungi de petrol şi gaze. Aceste pungi arată ca nişte cocoaşe, ca nişte pahare întoarse, dar este foarte posibil ca ele să fie şi goale.

De aceea, pentru a vedea dacă se ascunde sau nu ceva în ele, se trece la o nouă fază a procesului de explorare şi anume la săparea unor sonde. Prima astfel de sondă făcută vreodată în România la mari adâncimi în Marea Neagră ar urma să fie realizată până la sfârşitul acestui an – începutul lui 2012.

“Investiţiile mari abia acum încep”, a mai spus Fisher.

Dacă până acum cele două com­pa­nii au investit câteva milioane de dolari, de acum înainte sumele se vor măsura în sute de milioane sau chiar miliarde de dolari.

Un monstru marin de un miliard de dolari în Marea Neagră

Pentru forarea primei sonde de ex­plo­rare, ExxonMobil va aduce în peri­me­trul Neptun un vapor special făcut pen­tru Marea Neagră, a cărui con­struc­ţie a costat un miliard de dolari, Deepwater Champion. Acest mosntru ma­rin are o lungime de 229 de metri.

“Este un vas special pentru Marea Nea­gră care a costat un miliard de do­lari. Pentru a fora o sondă, costurile zil­nice ajung la un milion de dolari, iar du­rata realizării unei astfel de unităţi este de circa 100 de zile. Deci, se ajunge la su­me de o sută de milioane de dolari şi este foarte posibil ca prima sondă săpată să fie goală. Şansele de a găsi ceva sunt de sub 30%, iar pentru ca zăcământul să fie şi comercial şansele sunt şi mai mici. Nu este cum vedeţi în filme. Sapi o groa­pă şi ţâşneşte petrolul din ea”, a mai spus reprezentantul ExxonMobil.

Potrivit acestuia, dacă Marea Nea­gră se va dovedi un experiment de suc­ces, ar putea dura chiar şi până la 10 ani dezvoltarea completă a zăcământului.

Gazul de şist, vedeta energiei

Însă nu doar potenţialul Mării Ne­gre a atras companiile străine de petrol şi gaze în România, o ţară brăz­da­tă de cău­tătorii de “aur negru” de mai bi­ne de 150 de ani. Gazul de şist este no­ul com­bus­tibil vedetă al momentului şi, apa­rent, România ar avea potenţial şi în această zonă. Gazele de şist sunt gaze obiş­­nuite, dar care sunt captate în struc­turi geolo­gi­ce foarte dificil de accesat şi ne­cesită nişte tehnologii speciale pentru extragere.

Potrivit unui articol publicat recent de Wall Street Journal, gazele de şist au fost un element care a schimbat tendin­ţe, astfel că după investiţii de 250 mld. do­lari, 23% din producţia de gaze a SUA vine acum din roci situate la mii de metri sub pământ. Americanii cred însă că şi Europa ascunde rezerve im­por­tan­te de gaze de şist, iar România apare din nou pe rada­rul petroliştilor de peste Ocean. Che­vron, de exemplu, chiar de la anul va săpa prima sondă în încercarea de a des­coperi această rezervă.

La Bârlad, prima sondă

“Operaţiunile noastre se concen­trea­ză în două zone: Bârlad şi Do­bro­gea. Prima sondă de explorare va fi să­pată la Bârlad în a doua parte a anului viitor, iar din 2013 avem în plan săparea a opt sonde în Dobrogea”, a spus Thomas Holst, country manager pentru România în cadrul Chevron Upstream Europe.

Holst nu a precizat însă la cât se vor ridica aceste investiţii. Chevron a depus în iulie 2010 oferte câştigătoare pentru trei perimetre din sud-estul României cu o suprafaţă totală de 2.700 de kilometri pătraţi. Firma mai are dreptul de a explora pe un perimetru la Bârlad, în toate perimetrele Chevron fiind inte­re­sată de potenţialul de gaze de şist.

Fără descoperiri noi, petrolul va fi doar o amintire

Aceste noi zone în care se orien­tează companiile petroliere reprezintă şi singurele care mai pot contribui la independenţa energetică a României, în absenţa unor noi descoperiri rezervele actuale dovedite de petrol şi gaze urmând să se epuizeze în circa 15 ani.

“Producţia de petrol este în scă­dere, nivelul fiind de circa 4 milioane de tone anual. Consumul de produse ra­finate este însă dublu, iar aici Ro­mânia înregistrează cea mai puternică depen­den­ţă de importuri. Pentru petrol, rezer­vele sigure ne mai ajung 15 ani”, a spus Alexandru Pătruţi, pre­şedintele Agen­ţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM).

La gaze naturale, dependenţa de importuri este mai redusă, de circa 20%, dar rezervele sigure mai ajung numai pentru 10 ani. “Pentru petrol, speranţele se în­dreap­tă spre explorarea zonele de mari adâncimi offshore şi spre creşterea gra­du­lui de recuperare prin progresul teh­no­logic. Perspecti­vele pentru gaze sunt mai încuraja­toa­re. Din nou Marea Nea­gră şi ex­plorările la adâncimi sunt opor­tu­nităţile. Cu siguranţă perioada de ex­plo­rare va creşte la gaze, dar spe­ran­ţele se îndreaptă spre marile adân­cimi”, a conchis Pătruţi.

Pe de altă parte, rezervele de huilă sunt suficiente pentru următorii 260 de ani, iar cele de lignit pentru 115 ani, dar cu toate acestea cărbunii continuă să fie o “cenuşăreasă” a mineritului, in­ves­ti­to­rii străini nefiind deocamdată inte­resaţi de acest segment.

Gazele de şist

O problemă gravă de mediu?

În ciuda impactului pozitiv pe care descoperirea unor rezerve de gaze de şist l-ar putea avea asupra balanţei energetice a României, problemele de mediu pe care exploatarea acestei resurse le ridică sunt uriaşe. “Un subiect extrem de delicat este impactul asupra mediului”, a subliniat Alexandru Pătruţi, preşedintele ANRM.

Problema este că aceste gaze sunt scoase la suprafaţă prin injectarea unor cantităţi semnificative de apă cu nisip la adâncimi mari pentru a fractura rocile în care sunt captive, putând fi atacate rezervele de apă. România, de exemplu, este un real rezervor cu apă minerală al Europei, aici fiind concentrate 60% din rezervele regiunii, după cum arată unele studii.

“Gazul de şist european este cel mai probabil mult mai costisitor de dezvoltat (în comparaţie cu SUA – n. red.). Densitatea populaţiei din Europa nu ajută, ţinând cont de numărul mare de sonde care trebuie săpate şi care cer mult teren. În mod cert, perspectivele s-ar îmbunătăţi dacă preţul gazelor ar creşte, dar sunt puţini cei care cred că se vor scumpi atât de mult încât gazul de şist să devină profitabil. Între timp, gazul de şist se confruntă cu opoziţia activiştilor de mediu care se tem că procesul de extracţie ar putea dăuna rezervelor de apă”, se arată într-un articol publicat de Wall Street Journal.

Capital: Chevron estimează că va fora prima sondă pentru gaze neconvenţionale în a doua parte a anului 2012

Compania Chevron estimează că va fora prima sondă de explorare a gazelor neconvenţionale în România în a doua parte a anului 2012, a declarat, joi, Thomas Holst, contry manager pentru România al companiei, la Conferinţa European Energy Development.

‘Am început în august 2011 prospecţiunile seismice şi în curând vom putea avea primele rezultate. Estimăm că vom fora prima sondă de explorare în a doua parte a anului 2012’, a afirmat Thomas Holst, referindu-se la gazele de şist.

Acesta a adăugat că gazele neconvenţionale pot deveni o resursă semnificativă în România, pe termen lung.

‘Gazele neconvenţionale pot deveni o resursă semnificativă în România. Există potenţial în Europa în Polonia, Franţa, Norvegia, Ucraina şi Suedia’, a spus acesta.

Rezervele geologice de gaze naturale ale României însumează 660.602 miliarde de metri cubi, iar cele sigure totalizează 109.284 de miliarde de metri cubi, suficiente pentru următorii 10 ani, a declarat preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale, Alexandru Pătruţi.

Rezervele geologice de gaze ale României însumează 660.602 miliarde de metri cubi, iar cele sigure totalizează 109.284 de miliarde de metri cubi. Rezervele sigure sunt suficiente pentru următorii zece ani. Producţia anuală în acest moment este de circa 11 miliarde de metri cubi. Aceste cifre sunt certe şi sunt cea mai pesimistă variantă, dar cu siguranţă rezervele vor creşte în urma explorărilor care se derulează acum’, a afirmat Pătruţi.

Radio Europe Libera: Lukoil ia în considerare posibilitatea explorării extragerii gazelor de şist în Rusia

Compania rusă Lukoil ia în considerare posibilitatea explorării gazelor de şist în Rusia. Premierul Vladimir Putin a criticat în mai multe rînduri cercetările făcute în ţările europene pentru extragerea acestui tip de gaze. Putin a spus în trecut că acest procedeu de extracţie este periculos şi nu îndeajuns cunoscut. Mai mulţi experţi şi politicieni occidentali au pus criticile premierului Putin pe seama temerilor de a pierde o importantă sursă de venit în cazul în careţările europene îşi vor diversifica resursele de energie, pentru a nu depinde atît de mult de importul de gaze naturale din Rusia.

Hotnews: MOL, Sterling Resources si o alta companie si-au manifestat intentia de a exploata gaze de sist in Romania – Alexandru Patruti, ANRMAlexandru Patruti, presedinte al Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale, a declarat joi ca MOL, Sterling Resources si o alta companie al carei nume nu l-a putut face public si-au manifestat intentia de a exploata gaze de sist in Romania. 

ad

El a aratat, la conferinta European Energy Development, ca, pe langa Chevron, alte doua companii si-au manifestat intentia de a exploata gaze de sist in doua perimetre in vestul Romaniei. Totodata, Sterling Resources a anuntat ca doreste sa exploateze gaze de sist in Oltenia, intr-un perimetru unde exploateaza gaze conventionale in prezent.

Gigantul Chevron a castigat deja dreptul de a extrage rezerve din sudul Dobrogei, de pe 2.500 de kilometri patrati.

Gazul de sist, continut de anumite tipuri de roca, era considerat dificil de extras, dar potentialul sau este enorm. Progresele in domeniul tehnologiei au determinat companiile energetice sa ceara drepturi de extractie in locatii neobisnuite.

Potrivit unui raport din 5 aprilie 2011 al Energy Information Administration, Romania, Ungaria si Bulgaria au impreuna rezerve recuperabile de gaze de sist de 19 trilioane de metri cubi, in vreme ce Polonia are 187 trilioane de metri cubi.

Cele mai mari rezerve de gaze naturale din lume le au, in ordine, Rusia cu 25,02% din rezervele totale dovedite de gaz natural din lume, Iran (15,57%) si Qatar (13,39%).

setimes.roForarea şisturilor: Bulgarii văd beneficii, dar şi riscuri

 

Planurile ambiţioase ale Bulgariei de a dezvolta producţia de gaze de şist, descrisă drept o modalitate de a reduce dependenţa de livrările ruseşti, de a reduce costurile energetice şi chiar de a genera profit pentru cea mai săracă naţiune din UE, au declanşat dezbateri aprinse despre impactul posibil asupra mediului.

La o conferinţă specială asupra riscurilor şi beneficiilor producţiei de gaze de şist de luna trecută, ministrul energiei Traico Traikov a anunţat că va fi semnat un contract privind explorarea posibilelor depozite din zona nord-estică Novi Pazar cu gigantul energetic american Chevron. Conform acordului, Chevron va oferi Bulgariei 30 mn euro pentru drepturile de prospectare şi explorare a zonei.

Banii ar intra direct la bugetul de stat, a afirmat Traikov, atrăgând atenţia asupra unui beneficiu imediat, pe termen scurt. El a fost de asemenea nerăbdător să aplaneze tensiunea şi teama publică cu privire la impactul asupra mediului, declarând că acest proces “nu este nicidecum diferit de orice altă forare” de gaze naturale şi va fi efectuat sub supraveghere strictă şi în conformitate cu toate normele legale.

Ministrul mediului Nona Karagiova a menţionat că activităţile de explorare vor dura cel puţin un an, producţia propriu-zisă urmând să înceapă în zece până la 15 ani şi doar după evaluări detaliate ale impactului asupra mediului.

Unii experţi, invitaţi de minister să participe la discuţie, au comentat că forarea este o “procedură trivială” şi că riscurile nu sunt mai mari decât în producţia convenţională. Aceştia declară că pericolele la adresa mediului implicate sunt nesemnificative în comparaţie cu cantităţile de gaze de şist ce se preconizează că vor fi extrase în regiune.

Traikov estimează că în depozitul de la Novi Pazar există cel puţin un sfert de trilion de metri cubi de gaze naturale, care ar putea acoperi consumul local pe următorii 300 de ani. Mulţi au pus la îndoială acest lucru, dar majoritatea sunt de acord că respectivele cantităţi sunt semnificative.

Unii specialişti sugerează că producţia de gaze de şist ar putea scădea preţurile la gaze naturale în ţară cu 8 până la 30%. Luând cuvântul la o altă discuţie, desfăşurată câteva zile mai târziu, Hristo Kazangiev de la forumul Energetic Bulgar a declarat că cel mai mare efect va fi sporirea competiţiei, care va forţa companiile să reducă preţurile pentru a-şi menţina cota de piaţă.

Toate aceste argumente au fost combătute însă de organizaţiile de mediu, care insistă că nici un preţ sau beneficiu nu va fi suficient pentru a compensa pagubele ecologice pe care le-ar provoca posibila producţie şi chiar forările.

“Adevărul este că nu există date comparabile [despre posibilul impact al producţiei de gaze de şist] în regiunea noastră; tehnologia are o vechime de doar zece ani”, a declarat Petko Kovacev, un activist de la Partidul Verzilor, pentru SETimes.

“Nu există nici o informaţie despre impactul specific al procesului de producţie asupra sănătăţii umane, deşi există oameni care lucrează în aceste zone şi au înregistrat unele probleme de sănătate”, a adăugat el. Regiunea unde se află potenţialele depozite are o populaţie densă, spre deosebire de majoritatea celorlalte locuri din lume unde se extrage gazul de şist, menţionează el.

O altă problemă menţionată de el este poluarea solului şi apei în acest proces– fisurare hidraulică sau fracking — care implică injectarea unor cantităţi mari de apă, nisip şi produse chimice în formaţiunile de roci de şist la presiune mare pentru a elibera ţiţeiul şi gazele.

“Este evident că jumătate din această apă care este pompată înăuntru rămâne în subsol şi este în realitate o substanţă poluantă”, declară Kovacev. Această poluare afectează îndeosebi apele subterane dintr-o zonă care a avut în permanenţă probleme de lipsă a apei.

 

Tags: , , , , ,

Comments are closed.

September 2017
M T W T F S S
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Site Metter