revista presei pe energie 20 aprilie

2011/04/20

Adevarul: Incompetenţa Guvernului va dubla preţul energiei

Preţul energiei s-ar putea dubla în următorii şapte-opt ani, din cauza schemelor de sprijin pentru energia regenerabilă şi reducerea poluării, a spus Ion Lungu, preşedintele Asociaţiei Furnizorilor de Energie, prezent ieri la conferinţa Focus Energetic.

În prezent, fiecare producător de energie primeşte gratuit un număr de certificate de emisii şi, dacă poluează mai mult, trebuie să cumpere alte certificate de pe piaţă. Acest lucru se traduce prin costuri mai mari de producţie, deci energie mai scumpă.

Comisia Europeană îşi propusese ca, din 2013, să nu mai acorde gratuit niciun certificat. Însă, după ce oficialii europeni au realizat că acest lucru ar creşte prea mult tarifele, CE vrea să atribuie în continuare certificate gratuite statelor care vor trimite un plan de investiţii de mediu până în septembrie.

România nu are o strategie energetică

Ce se întâmplă la Bucureşti? Pentru a elabora acest plan naţional de investiţii, avem nevoie mai întâi de o strategie energetică.

Or, Ministerul Economiei, fără nicio motivaţie, nici măcar nu a lansat în dezbatere publică proiectul noii strategii, deşi documentul există şi a fost obţinut de „Adevărul” încă din luna ianuarie.

În aceste condiţii, este greu de crezut că ministerul va mai avea timp să dezbată public noua strategie, să o coreleze cu cerinţele partenerilor sociali şi ale întregului spectru politic, să o aprobe în Guvern, apoi să elaboreze un plan viabil de investiţii, pe care să-l trimită la Bruxelles până în septembrie.

Astfel că, din incompetenţa celor de la Ministerul Economiei, România este în pericol să piardă posibilitatea de a primi certificate gratuite şi după 2013, ceea ce va duce la explozia preţului final al energiei.

e-nergia.ro: Falimentul sistemului centralizat de încălzire, în cifre

Datoriile totale ale furnizorilor de energie termică în sistem centralizat din orașele României depășesc un miliard de euro. Facturile neîncasate de ei abia dacă ajung la jumătate din sumă.

La finalul anului trecut, agenţii economici care furnizau agent termic în sistem centralizat aveau datorii totale de peste 4,5 miliarde de lei. În acelaşi timp, creanţele pe care le aveau de încasat se ridică la nici 2,1 miliarde de lei, deci mai puţin de jumătate din valoarea datoriilor. Ca atare, chiar dacă, printr-o măsură administrativă magică, se elimină blocajul financiar din sistem, furnizorii de căldură şi apă caldă tot rămân pe minus cu 2,4 miliarde de lei.

Cui au de dat bani

Potrivit Autorităţii de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), datoriile furnizorilor de apă caldă şi căldură se împart astfel:

Furnizori de combustibili – 1.199.388.000 lei

Furnizori de energie termică – 779.176.000 lei

Furnizori de energie electrică – 38.240.000 lei

Furnizori de apă – 47.317.000 lei

Bugetul general consolidat al statului – 402.763.900 lei

Bugetul local – 86.863.660 lei

Alte datorii – 1.949.674.340 lei

De unde au de încasat bani

Iată şi tabelul creanţelor societăţilor care asigură serviciul de termoficare, conform aceleiaşi surse.

Bugetul de stat – 243.135.670 lei

Bugetul local (mii lei) – 897.639.070 lei

Agenţi economici şi instituţii publice – 165.529.420 lei

Populaţie – 664.571.440 lei

Altele – 116.970.650 lei.

Ca atare, chiar şi în condiţiile în care bugetele şi-ar plăti datoriile către serviciile de alimentare cu energie termică, datorii rezultate în principal din subvenţiile neplătite, sistemul de termoficare n-ar putea să-şi plătească, în totalitate, nici măcar furnizorii.

Pe de altă parte, sistemul centralizat mai deserveşte, la ora actuală, doar 1,55 milioane de apartamente, ca atare, în medie şi teoretic, de la fiecare apartament încă branşat operatorii au de recuperat o datorie istorică de 426 de lei pentru apa caldă şi căldura consumate dar neplătite, asta în condiţiile în care preţul la consumator este, în multe zone ale ţării, încă inferior costului de producţie. Efectele unei tăieri generalizate a subvenţiilor la căldură sunt previzibile.

Iată care este raportul dintre datorii şi creanţe pe cele opt regiuni de dezvoltare ale României, cu precizarea că doar într-una dintre ele sumele de încasat sunt mai mari decît cele care trebuie plătite:

Nord-Est Botoşani: datorii de 712.761.000 lei, creanţe de 224.531.000 lei, raport de 317,44%

Sud-Est Galaţi: datorii de 658.928.000 lei, creanţe de 331.851.210 lei, raport de 198,56%

Sud-Muntenia Ploieşti: datorii de 74.705.000 lei, creanţe de 38.663.200 lei, raport de 193,22%

Sud-Vest Oltenia Slatina: datorii de 250.738.000 lei, creanţe de 222.123.000 lei raport de 112,88%

Vest Deva: datorii de 298.066.000 lei, creanţe de 247.680.640 lei, raport de 120,34%.

Centru Alba Iulia: datorii de 461.029.000 lei, creanțe de 94.919.000 lei, raport de 485,7%

Nord Vest Bistrița: datorii de 59.326.000 lei, creanțe de 76.408.000 lei, raport de 77,64%

București-Ilfov: datorii de 1.987.871.000 lei, creanțe de 851.670.000 lei, raport de 233%.

e-nergia.ro: Deputatul Iulian Iancu, atacuri repetate la adresa Petrom

Preşedintele Comisiei de Industrie şi Servicii din Camera Deputaţilor, Iulian Iancu, a venit cu noi proiecte de lege care lovesc direct în interesele companiei petroliere. Nu este pentru prima dată când acţiunile deputatului, de larg interes pentru consumatori de altfel, vizează în subsidiar OMV Petrom, cea mai mare companie petrolieră de pe piaţa locală.

Supraimpozitarea

Iulian Iancu a spus marţi că a înregistrat un proiect de lege prin care să se stabilească niveluri speciale ale impozitului pe profit pentru companiile petroliere ce vând carburanţi pe piaţa din România. Concret, impozitul să fie calculat în funcţie de preţul de vânzare al carburanţilor.

“Luăm exemplu unei marje de 5,7-6,5 lei la carburanţi. În cazul în care compania va vinde sub 5,7 lei, impozitul pe profit ar fi redus cu 30%. Pe de altă parte, dacă va vinde de peste 6,5 lei, impozitul pe profit va fi de 80%. Las la latitudinea guvernului să stabileasca cifrele intervalului conform pieţei”, a spus Iulian Iancu” a spus Iancu la o conferinţă organizată de Focus Energetic.

După ce a spus că Marea Britanie a adoptat un model similar, Iancu şi-a exprimat speranţa că un asemenea proiect de lege va fi pe placul Comisiei Europene.

Petrom este cel mai mare vânzător de carburanţi din România şi, indirect, prin politica sa, determină în cea mai mare măsură nivelul preţurilor de la pompă

Interdicţia de a exporta gaz

În acelaşi proiect de lege, Iancu propune interzicerea exporturilor de gaze, cel puţin până în momentul în care România va beneficia de mai multe surse de aprovizionare. Petrom este singura companie privată care extrage gaz din România în cantităţi semnificative, iar oficialii companiei au spus de mai multe ori că doresc să vândă gazul la preţul pieţei, nu la cel fixat de autorităţi, iar varianta exportului nu a fost exclusă. Asta mai ales în condiţiile în care Comisia Europeană cere liberalizarea pieţei.

“Exportul este acum lovitura de graţie pe care o poţi da economiei româneşti. Prin această lege România nu va putea face exporturi, până la diversificarea surselor” a afirmat deputatul.

Momentan, România nu exportă gaze naturale, conducta Szeged-Arad, singura conexiune a reţelei româneşti cu o reţea din Vest fiind folosită doar pentru importuri. Tehnic însă, exportul este posibil.

Comisie de anchetă

În luna martie, parlamentarii au înfiinţat o comisie de anchetă, pentru a investiga modul în care se formează preţul pentru carburanţi. Printre iniţiatori a fost şi Iancu, deputatul spunând chiar că prima companie vizată este Petrom.

“Deocamdată ancheta este asupra unui singur jucător, compania Petrom. Urmează să extindem ancheta şi asupra celorlalţi jucători de pe piaţa carburanţilor, pentru a vedea modul cum îşi calculează preţurile la pompă, în funcţie de cotaţii şi curs valutar”, a spus Iulian Iancu. În subsidiar, comisia va verifica şi modul în care Petrom şi-a respectat obligaţiile din contractul de privatizare.

Acuzaţii la închiderea Arpechim

La o lună după ce Petrom a închis rafinăria Arpechim Piteşti, pe motiv că timp de un an nu a avut o ofertă fezabilă de cumpărare de la nimeni, Iancu a spus că, dimpotrivă, au existat oferte pentru rafinărie, dar compania petrolieră preferă să o taie şi să o vândă la fier vechi.

„Ei(cei de la Petrom) cer o sumă pe care n-ar da-o  nimeni. E de parcă ar vrea expres să taie rafinăria. De altfel, mi-au şi zis că aşteaptă cam 25 de milioane de euro din valorificarea fierului şi a celorlalte instalaţii”, a spus Iancu, pentru MONEY.ro. Întrebat de unde încăpăţânarea Petrom de a cere un preţ mult peste ceea ce valorează rafinăria, Iancu a explicat că decizii de acest gen sunt strategice şi nu depind, neapărat, de bani.„Intenţia Petrom este să facă un depozit de produse petroliere pe locul fabricii. Poate se gândesc că, odată cu închiderea Arpechim, va exista un deficit de rafinare pe piaţă. Caz în care Petrom ar putea alege să rafineze ţiţei la Viena, la grupul mamă OMV, evident mai scump, şi să depoziteze carburanţii la Piteşti. De ce nu? Oricum, efectele unei astfel de decizii le vom vedea cam în trei ani”, a mai spus Iancu.

Iulian Iancu (51 de ani) este de profesie inginer de petrol şi gaze şi, pe lângă cariera politică (este deputat PSD) a ocupat mai multe funcţii administrative legate de domeniul energetic: director la fosta Distrigaz Nord, director general adjunct la Romgaz, preşedinte al fostei Autorităţi de Reglementare în domeniul Gazelor, secretar de stat pe probleme de energie în Ministerul Economiei.

e-nergia.ro: Kazahii nu regretă achiziția Rompetrol. Ce planuri mai au cu grupul petrolier

Rafinăria pe care au cumpărat-o este pe pierdere, programele de restructurare și modernizare costă, diferendul de jumătate de milliard de euro cu statul roman încă nu a fost rezolvat, dar KazMunaiGaz nu regretă achiziția grupului Rompetrol: piața europeană este mult prea importantă pentru țițeiul kazah.

“Am avut anumite pierderi, câștigul este mai mic decât am fi sperat, dar, totuși, nu regretăm achiziția. Această tranzacție va fi profitabilă din punct de vedere economic, activul este valoros” le-a spus jurnaliștilor kazahi Kairgeldy Kabyldin, directorul general al KazMunaiGaz, compania națională petrolieră din Kazahstan, referindu-se la achiziția Rompetrol. Amintim că anul trecut, pierderile nete ale rafinăriei Petromidia au fost de 193 de milioane de dolari.

Oficialul kazah a explicat că investițiile KazMunaiGaz în grupul Rompetrol și implementarea programului de reducere a costurilor au ajutat Rompetrol să facă față crizei. În 2009, cheltuielile totale ale grupului au fost reduse cu 180 de milioane de dolari, în 2010 cu 30 de milioane iar în acest an este planificată o reducere cu 90 de milioane de dolari.

De asemenea, restructurarea companiilor din grup nu s-a încheiat încă. Până acum, din cele 58 de companii ale grupului, 12 au fost închise sau vândute, 11 sunt în proces de lichidare, șase fac obiectul unor fuziuni sau achiziții, și au mai fost înființate două companii noi. Până la sfârșitul lui 2012, grupul va mai avea doar 25 de companii.

“Ca rezultat al investițiilor în grupul Rompetrol, am reușit să păstram activele acestei societăți, în contextul crizei globale și vom finaliza în acest an programul de updatare și de extindere a rafinăriei Petromidia (program total estimat la 358 de milioane de dolari)” a mai spus Kabyldin, menționând că, prin Rompetrol, compania kazahă a putut intra pe 12 piețe europene, cu o populație cumulată de peste 300 de milioane de oameni.

Exact această expanisune reprezintă unul din punctele maxime de interes pentru KazMunaiGaz, compania petrolieră a unei țări cu o producție de 80 de milioane de tone de țiței, dintre care 71 de milioane sunt destinate exportului. “Obiectivul nostru final este să găsim o capacitate de procesare egală cu cantitatea de țiței pe care o livrăm Europei Occidentale. Și un lanț de distribuție pe măsură, de la sondă până la pompă, care să nu depindă de nimeni” spun kazahii.

Datoria către statul roman încă se negociază

KazMunaiGaz a moștenit, odată cu achiziția Rompetrol, și datoria de 575 de milioane de euro către Guvernul României, pe care a ales să o plătească doar parțial (75 milioane) iar restul să fie convertită în acțiuni ale rafinăriei intrate în posesia statului român. Se știe că Guvernul de la București se opune acestei soluții și că cere plata datoriei cash, opunîndu-se până acum pe toate căile conversiei prin care a devenit acționar la Petromidia. Oficialii kazahi au admis că sunt în negocieri cu Guvernul roman pentru a plăti o parte din datoria convertiră, răscumpărând o parte din acțiunile intrate în posesia statului. “Imediat ce vom ajunge la o înțelegere, o vom anunța” a spus Tolegen Bozzhanov, director la KazMunaiGaz și președinte al grupului Rompetrol

Hotnews: MOL a semnat acordurile de concesiune pentru trei perimetre de explorare petroliera din Romania

rupul MOL a incheiat acorduri de concesiune cu Agentia Nationala pentru Resurse Minerale din Romania pentru trei perimetre de explorare: EX-1 (Voivozi), EX-5 (Adea) si EX-6 (Curtici), potrivit unui comunicat al companiei. Cele trei perimetre au fost castigate, in vara anului trecut, de consortiul format din MOL si Expert Petroleum, in urma celei de-a 10-a runde de acordare a licentelor. Vezi tabelul atasat. MOL este operatorul proiectelor, cu o cota de participare de 70% in perimetrele respective, iar Expert Petroleum detine restul de 30%.

Perimetrele insumeaza o suprafata totala de 3.434 kilometri patrati si sunt situate in apropierea granitei cu Ungaria. Perioada de explorare este impartita intr-un interval initial de trei ani si o faza optionala de trei ani. Programul initial de lucrari cuprinde masuratori seismice 2D si 3D, urmate de foraje. Pe langa un potential bun de petrol si gaze, unele perimetre au si potential de resurse neconventionale.

Acordurile vor intra in vigoare in urma obtinerii aprobarii din partea Guvernului Romaniei.

  • “Suntem incantati de extinderea portofoliului nostru international de Upstream in Romania, unde avem deja o prezenta importanta pe segmentul Downstream. Suntem convinsi ca vom putea valorifica experienta dobandita de-a lungul catorva decenii in explorarea Bazinului Panonic si ne dorim sa demaram lucrarile cat mai curand posibil”, a declarat Zoltan Aldott, Vicepresedinte Executiv al Diviziei de Explorare si Productie.
  • “Grupul MOL are planuri de investitii pe termen lung in Romania. Derularea proiectelor de Upstream in Romania este in deplina concordanta cu procesul de dezvoltare a retelei noastre de benzinarii si a facilitatilor logistice”, a declarat, la randul sau, Szabolcs Ferencz, CEO MOL Romania.

MOL este o companie din Ungaria si detine 5 rafinarii in Ungaria, Slovacia, Croatia si Italia. MOL detine peste 1600 benzinarii in Europa, din care 126 in Romania.

Castigatorii licitatiei pentru concesionarea unor perimetre petroliere

Adevarul: Turcia ţine o mână pe robinetul energiei estice către Vest

Turcia se află în vecinătatea unor state ce controlează peste 70% din rezervele de petrol şi gaze naturale la nivel mondial. Ankara face din această amplasare geografică principalul său atu, prezentând Turcia ca o punte între marii producători din Orientul Mijlociu şi regiunea Mării Caspice şi principalul consumator, Uniunea Europeană. Siguranţa energetică a Europei nu poate reuşi fără aportul Turciei, pe unde trec mai toate conductele.

Articol din dosarul Răsăritul Turciei publicat în ediţia nr.21 a FP România, apărută pe 14 martie.

Turcia nu deţine rezerve notabile de hidrocarburi, iar consumul intern este într-o constantă creştere, pe fondul dezvoltării economice. Ţara este dependentă de importuri de energie, consumul fiind acoperit doar în proporţie de aproximativ 20% din surse interne, în condiţiile în care consumul local de energie este prognozat a se dubla în următorii 15 ani.

Situaţia Turciei poate fi translatată şi la nivelul blocului european, care încearcă să-şi diminueze dependenţa de importurile de energie – mai ales de gazele naturale ruseşti  (conform unor prognoze, până în 2030 importurile de gaze naturale ale UE vor proveni în proporţie de 60% din Rusia, faţă de nivelul actual de 40%, în condiţiile în care dependenţa externă în acest sector va urca la 80% din consumul total). Pe scurt, iniţiativa europeană de asigurare a siguranţei energetice nu poate reuşi fără aportul Turciei, care oferă nu doar amplasare strategică, ci si o infrastructură energetică tot mai diversificată.

Magistrale negre

Strategia Turciei de transformare într-un hub energetic, parte a planului strategic cunoscut drept Coridorul energetic est-vest (sau, poetic, „Drumul mătăsii al secolului XXI”) se susţine momentan pe doi piloni principali – oleoductul BTC (Baku-Tbilisi-Ceyhan) şi gazoductul BTE (Baku-Tbilisi-Erzurum). Oleoductul BTC, cu o lungime de aproape 1800 de kilometri şi o capacitate de un milion de barili pe zi (cantitate masivă, reprezentând peste 1,5% din consumul zilnic mondial, comparabil cu traficul petrolier zilnic al canalului Suez), este operaţional din 2006, după un efort politic şi financiar considerabil.

Gândită pentru diversificarea căilor de livrare a petrolului extras din regiunea caspică, intens susţinută de Statele Unite, conducta aduce ţiţei azer prin Georgia până la portul mediteranean Ceyhan, rezolvând în parte şi una dintre temele sensibile cu care se confruntă autorităţile turce – supraaglomerarea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele, căi tradiţionale de transport pentru petroliere.

Traiectoria naturală a rutei de transport, cea prin Armenia, alternativă considerabil mai ieftină, a fost imposibil de realizat din cauza conflictului între Baku şi Erevan privind regiunea Nagorno-Karabakh. Dincolo de considerentele politice, construirea BTC, sau a unui proiect similar, era inevitabilă, având în vedere congestionarea celor două strâmtori şi creşterea constantă a livrărilor de petrol, atât rusesc cât şi caspic.

Tot din această necesitate se plănuieşte construirea unei noi conducte, trans-anatoliene – Samsun-Ceyhan -, care are aduce petrol rusesc şi kazah de pe ţărmul euxin pe cel mediteranean, beneficiul fiind, din nou, reducerea cu aproximativ 50% a traficului navelor petroliere prin Bosfor şi Dardanele. Portofoliul de conducte petroliere de care beneficiază Turcia este completat de oleoductul Kirkuk-Ceyhan, principala linie de export a petrolului irakian către vest, în ciuda problemelor create de instabilitatea internă din Irak.

Terminalul de la Ceyhan se configurează în principalul hub petrolier de la Mediterană, iar Turcia, conform estimărilor, ar deveni până în 2012 un nod de tranzit pentru aproximativ 7% din producţia mondială de ţiţei. Rolul de maximă importanţă strategică al Turciei pentru Uniunea Europeană este astfel asigurat, în special dacă se iau în calcul prognoze realizate de institutele de statistică ale Bruxelles-ului, care arată un nivel extrem de dependenţă de importurile de petrol, consumul intern de ţiţei, în 2030, urmând a fi acoperit în proporţie de peste 90% din surse externe UE.

Gaze concrete

Al doilea pilon al strategiei Turciei, gazoductul BTE, cu o lungime de aproximativ 700 de kilometri, transportă gaze naturale din Azerbaijan către Turcia, prin Georgia, iar capacitatea actuală, de aproximativ 8 miliarde metri cubi pe an este prognozată a creşte la 20 miliarde metri cubi după investiţii suplimentare. Importanţa acestui proiect este enormă, având în vedere că este doar partea incipientă a unei gândiri strategice de întâlnire a intereselor statelor producătoare din Asia Centrală cu consumatorii vestici. Conducta BTE ar putea completa alt proiect, şi mai extins ca amploare, un coridor trans-caspic al gazelor naturale, ce ar reuni, pe lângă Azerbaijan, alte state precum Turkmenistan sau Kazahstan, deţinătoare ale unor zăcăminte masive.

În direcţia occidentală, gazoductul ar alimenta proiectul european Nabucco, vital dorinţei europene de diversificare a surselor şi reducere a dependenţei de exporturile de gaze ruseşti. Turcia a semnat deja, în 2003, acordul de interconectare cu Grecia, conducta submarină între cele două state urmând a transporta gaze naturale provenite din regiunea Mării Caspice, din Turcia spre Grecia. Există deja planuri de extindere, prin interconectarea Greciei cu Italia printr-un alt gazoduct, calea gazelor naturale caspice către piaţa europeană, via Turcia, fiind astfel finalizată, cel puţin la nivel politic.

Proiectul Nabucco, menit să transporte gaze naturale prin Turcia, trecând prin Bulgaria, România şi Ungaria către Austria, este cel mai ambiţios proiect energetic european, parte a strategiei de diversificare a surselor de alimentare cu energie redactată de Bruxelles şi susţinută de Washington. După finalizare, prognozată pentru anul 2015, conducta Nabucco, cu o lungime de peste 4.000 km, ar urma să transporte o cantitate anuală de 31 miliarde metri cubi de gaze naturale şi ar reduce considerabil dependenţa Europei de Rusia. Principala problemă a proiectului este nevoia de a asigura cantităţile de gaze naturale necesare, momentan negocierile politice garantând doar aproximativ o treime din capacitatea gazoductului.

Pe lângă zăcămintele caspice, printre sursele alternative de alimentare se află zăcămintele din Irak, Egipt – sau chiar Iran, în ciuda dificultăţilor politice în cazul unor potenţiale negocieri în acest sens cu Teheranul. Cea mai interesantă propunere, care ar contraveni principiului pe baza căruia s-a realizat, din punct de vedere politic, proiectul Nabucco, vizează posibilitatea alimentării gazoductului cu gaze ruseşti, livrate Turciei prin conducta Blue Stream, ce traversează Marea Neagră şi alimentează statul turc – şi care ar putea fi extins spre Ceyhan pentru a alimenta Israelul printr-o extensie către Ashkelon, din portul Ceyhan gazele putând fi transferate şi către Siria, Cipru sau Liban.

Având în vedere importanţa proiectului Nabucco, Rusia a reacţionat politic formulând un plan de construcţie a unui gazoduct rival, denumit South Stream, care ar transporta – tot prin Turcia – gaze naturale ruseşti prin Bulgaria, Serbia şi Ungaria către Austria. Pentru completarea tabloului potenţialului de hub energetic al Turciei, trebuie menţionat şi proiectul gazoductului arab, aflat în construcţie şi prognozat a transporta gaze naturale din Egipt către Liban, Siria şi Turcia către pieţele europene.

Dincolo de rolul de hub de tranzit pentru gaze naturale, Turcia intenţionează să îşi extindă substanţial şi capacităţile de stocare de gaze precum şi reţeaua de terminale de regazeificare – pentru gazele naturale livrate în formă lichefiată ce pot apoi fi transportate către clienţii europeni prin intermediul gazoductelor existente.

Toate aceste elemente solidifică poziţia Turciei de principal hub energetic regional, ce facilitează contactul între marii consumatori europeni cu producătorii din Orientul Mijlociu, Asia Centrală şi Rusia. Astfel, Turcia îşi consolidează şi poziţia pe planul negocierilor politice, în special cu Uniunea Europeană, bloc la care Turcia încearcă să adere încă din 1987, când autorităţile de la Ankara au iniţiat procesul prin depunerea cererii de aderare. Având în vedere nevoia de solidificare a poziţiei Uniunii, în special în perioada post-criză, nu este exclus ca interesele de ordin economic să cântărească mai greu decît poziţiile pe teme politice vizând Turcia ale unor mari actori europeni.

Gabriel Szekely este expert în cadrul Ministerului Afacerilor Externe
.

Tags: ,

Comments are closed.

September 2017
M T W T F S S
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Site Metter