revista presei pe energie 17 februarie

2011/02/17

Adevarul: România poate fi rezervorul de petrol şi gaze al Europei

România are mai multe resurse de petrol şi gaze decât arată estimările oficiale, este convins Stephen Hurley, preşedintele companiei petroliere americane Hunt Oil. Americanii de la Hunt Oil, una dintre cele mai mari companii petroliere private din lume, şi-au stabilit în România centrul operaţiunilor din Europa şi Orientul Mijlociu şi se pregătesc să exploreze subsolul autohton.

Dacă ne uităm la estimărie oficiale, petrolul şi gazele româneşti vor fi de domeniul istoriei peste 15-20 de ani, iar una dintre cele mai răspândite teorii este că ne vom adânci şi mai mult dependenţa de resursele energetice de import, în special de cele ruseşti.

În realitate, lucrurile pot sta cu totul altfel, cred americanii de la Hunt Oil, companie cu sediul central în Dallas, Texas, care în urmă cu două zile au anunţat mutarea de la Londra la Bucureşti a biroului de unde coordonează toate operaţiunile din Europa şi Orientul Mijlociu.

„Cu siguranţă în România există mai mult petrol şi gaze decât se estimează. De obicei, când experţii previzionează care sunt rezervele care au mai rămas, se bazează pe resursele dovedite pe baza tehnologiei care a existat până acum. Noi credem că potenţialul este uriaş, din acest motiv am decis să intrăm pe piaţa din România. Parte a modelului nostru de business este să luăm cele mai bune practici şi tehnologii cu care am avut deja succes şi să le aplicăm în alte părţi”, a declarat Stephen Hurley, preşedintele Hunt Oil, într-un interviu acordat în exclusivitate ziarului „Adevărul” în seara în care a avut loc recepţia oficială a reprezentanţei din România.

Model de business

Cu un accent texan care aminteşte de legendarul petrolist J.R. Ewing, Hurley s-a arătat extrem de încântat că discuţia are loc în limba sa maternă.

„Suntem foarte încântaţi că am venit în România şi foarte optimişti în acelaşi timp. Când intrăm pe o nouă piaţă, o studiem foarte bine înainte şi avem un business plan complex şi logic pentru activitatea noastră. Ce am văzut în România au fost câteva atribute care ne-au atras. Am văzut un mediu de afaceri stabil şi prietenos, iar modul de obţinere a licenţelor este competitiv şi corect având în vedere riscul pe care ni-l asumăm investind aici”, a arătat el.

Hurley a amintit şi de tradiţia pe care o are România în acest domeniu, fiind prima ţară din lume cu o producţie de petrol înregistrată în statisticile oficiale încă din anul 1857. De asemenea, extracţia gazelor a început în 1909. „Vedem aici un sistem petrolier robust, geologic vorbind. Rocile au potenţial de aplicare a noilor tehnologii în acest domeniu, cum ar fi tehnici seismice şi de foraj orizontal, care ne vor ajuta să producem petrol din roci care, înainte de a aduce aceste tehnici, nu erau economice”, a mai spus el.

Mai mult, există o infrastructură foarte bine dezvoltată şi o comunitate de companii furnizoare de servicii de care Hunt Oil are nevoie pentru a-şi dezvolta activitatea. Totodată, piaţa din România este renumită pentru specialiştii pe care îi are în sectorul petrolier.

În prezent, Hunt Oil colaborează cu Petrom pentru explorarea a două perimetre pe uscat, iar biroul din România are deocamdată zece angajaţi. Însă Hurley îşi doreşte mai mult. Vrea ca Hunt Oil să aibă propriile perimetre de explorare, iar numărul angajaţilor să crească odată cu afacerile din România.

Marea Neagră, o provocare

Pentru început, compania se va axa pe obţinerea de licenţe pentru explorarea perimetrelor terestre, pentru care există mai multe informaţii disponibile, şi nu exclude concesionarea unor zăcăminte la care Petrom renunţă din motive economice. Hurley a arătat că ţinta este dezvoltarea unui business de extracţie atât a petrolului şi a gazelor tradiţionale, cât şi a resurselor neconvenţionale. „Parte a planului nostru este să extragem hidrocarburi din rocile-mamă (resurse neconvenţionale – n.r.). Cu siguranţă acesta este viitorul”, a explicat el.

Compania s-a interesat şi de perimetrele din Marea Neagră scoase la licitaţie anul trecut de ANRM. „Marea Neagră este foarte atractivă, dar este o propunere de ­business dificilă, întrucât costurile sunt uriaşe, pentru că vorbim de ape foarte adânci. Este o zonă pe care o luăm în consideraţie şi o vom studia foarte serios pe viitor”, a mai spus Hurley. El este convins că România poate fi din nou unul dintre principalii producători de petrol şi gaze din Europa şi spune că a ţinut să intre pe această piaţă înaintea altor companii care vor veni aici din aceleaşi considerente.

Întrebat care crede că este latura negativă a pieţei româneşti de petrol şi gaze, Hurley a arătat că în afacerile cu petrol riscul face parte din cotidian. „Întotdeauna există o parte necunoscută. Ne place să fie stabilitate, dar, în acest business extrem de riscant, succesul sau eşecul nostru depinde în cea mai mare parte de decizia companiilor, a oamenilor, a managerilor. Probabil chiar acum vă uitaţi la veriga slabă”, a glumit el, pentru a se face mai bine înţeles.

“Cu siguranţă există aici mai mult petrol şi gaze decât se estimează. Noi credem că potenţialul este uriaş, din acest motiv am venit în România.”

Stephen Hurley
preşedintele Hunt Oil

Parteneriat cu Petrom

În septembrie 2010, Petrom a anunţat că a încheiat un parteneriat cu Hunt Oil pentru explorarea perimetrelor petrolifere Adjud şi Urziceni Est din estul României. Cele două companii vor investi circa 25 de milioane de euro în următorii ani în cadrul acestui proiect, urmând să stabilească ulterior dacă este viabil forajul în aceste perimetre.

J.R. Ewing din Dallas, croit după fondatorul Hunt Oil

Hunt Oil este una dintre cele mai mari companii private de petrol şi gaze din lume şi este deţinută de miliardarul texan Ray Lee Hunt, cotat de ediţia din 2010 a revistei „Forbes” cu o avere de trei miliarde de dolari. Tatăl său, H.L. Hunt, este considerat sursa de inspiraţie pentru personajul J.R. Ewing din celebrul serial Dallas.

Fondată în 1934, Hunt Oil are activităţi în întreaga lume, în special în Statele Unite, Canada, Peru, Australia, Yemen şi Kurdistan. Nefiind o companie listată, Hunt Oil nu îşi anunţă în mod public rezultatele financiare, însă, potrivit ultimelor date ale „Forbes”, compania a avut în 2008 venituri de 2,87 miliarde de dolari. Stephen Hurley este preşedintele companiei din 2004, iar în perioada 2001-2004 a fost vicepreşedinte executiv.

În ultimii doi ani, pe piaţa din România şi-au făcut intrarea mai multe companii americane din domeniul petrolier, precum ExxonMobil şi Chevron (în segmentul de explorare şi producţie) sau Cameron şi Lukfin Industries – producători de tehnologie.

Adevarul: Ungaria vrea să importe mai repede gaze din România

Exportul de gaze naturale din România spre Ungaria va fi posibil în mai puţin de trei ani, a declarat pentru “Adevărul” ministrul ungar al Dezvoltării, Tamas Fellegi, prezent ieri la Bucureşti la summitul AGRI. Odată ce gazele vor putea fi transportate în ambele sensuri prin conducta Arad-Szeged, Ungaria va putea importa atât gaze ieftine româneşti, cât şi resursele din Azerbaijdan care vor fi aduse în Europa prin viitorul proiect AGRI.

Bucureştiul a fost ieri, timp de câteva ore, locul unde s-au întâlnit unii dintre cei mai importanţi pioni ai pieţei energetice din regiune. Miniştrii de resort din cele trei ţări participante la proiectul AGRI (Azerbaidjan, Georgia şi România), împreună cu ministrul Dezvoltării din Ungaria, ţară care se va alătura proiectului, s-au reunit pentru a pune la punct următorii paşi din acest acord.

Mai exact, până la finele lunii februarie, compania ungară MVM se va alătura celor trei societăţi de stat din România, Azerbaidjan şi Georgia care au format compania de proiect a AGRI, înregistrată la Bucureşti la 24 ianuarie. Urmează ca în mai-iunie să fie demarată selecţia pentru realizatorul studiului de fezabilitate, studiu care trebuie să fie gata până la 1 aprilie 2012. În paralel, compania de proiect va solicita bani europeni pentru acest studiu.

AGRI ar putea fi gata peste trei ani

Prin acest proiect, gazele din Azerbaidjan vor fi transportate prin conducte până la ţărmul georgian al Mării Negre, apoi lichefiate şi aduse pe vase speciale la Constanţa. Aici va fi construit un terminal de regazeificare, iar resursele vor porni din nou prin conducte către Ungaria şi restul Europei.

Deşi a fost gazda evenimentului, ministrul român al Economiei, Ion Ariton, l-a lăsat pe omologul său azer, Natig Aliyev, să lămurească presa cu privire la detaliile discutate. „Investiţia necesară pentru acest proiect va depinde de volumul de gaze transportate. Dacă vom avea o capacitate de două-trei miliarde de metri cubi pe an, costurile vor fi de două miliarde de euro. Dacă vom creşte la opt miliarde de metri cubi, investiţia va fi de 4,5 miliarde de euro”, a spus Aliyev.

Spre comparaţie, anul trecut consumul de gaze al României a fost de circa 13,8 miliarde de metri cubi, în creştere cu 4,5% faţă de 2009.

Potrivit oficialului azer, va fi nevoie de circa un an pentru lucrările de pregătire, inclusiv realizarea studiului de fezabilitate. „Dacă îmbinăm acest lucru cu stabilirea schemei de finanţare, construcţia propriu-zisă ar putea dura între unu şi doi ani”, a mai spus Aliyev.

El a adăugat că statul pe care îl reprezintă şi-a planificat majorarea producţiei de gaze în următorii ani şi are nevoie de alte pieţe de desfacere faţă de cele existente, precum Rusia, Georgia şi Turcia.

Modelul georgian

„AGRI este crucial pentru ţările din estul Europei, în eforturile lor de reducere a dependenţei de gazele ruseşti”, a declarat, pentru „Adevărul”, ministrul Energiei din Georgia, Alexander Khetaguri.

El a explicat că în ţara sa, înainte de liberalizarea pieţei, preţul gazelor importate de la ruşi era de circa 280 de dolari pe mia de metri cubi. „Acum importăm în special din Azerbaidjan, de la mai mulţi furnizori, iar preţul a coborât la 150 de dolari pe mia de metri cubi. Cheia este diversificarea surselor”, a arătat el.

Khetaguri a subliniat că ţinta României ar trebui să fie păstrarea actualelor preţuri, prin scăderea ponderii gazelor ruseşti, în condiţiile în care atât consumul, cât şi preţurile au o tendinţă mondială de creştere. „Statele europene trebuie să se pună de acord cât mai repede asupra capacităţii acestui proiect şi a surselor de finanţare. Noi ne-am asigurat diversificarea, acum suntem gata să ajutăm ţările europene”, a mai spus oficialul georgian.

La rândul său, ministrul ungar al Dezvoltării, Tamas Fellegi, ne-a arătat că este foarte important pentru ţara sa să participe la toate proiectele de transport al gazelor din zona caspică în Europa. „Conducta Arad-Szeged este foarte importantă, dar mult mai importantă va fi atunci când gazul va curge în ambele sensuri”, a subliniat el.

Citiţi şi Gazoductul Arad-Szeged încurcă planurile ruşilor

În prezent, prin acest gazoduct se pot realiza doar importuri din Ungaria în România, dar proiectul prevede şi inversarea fluxului de gaze, după alte investiţii din partea ambelor ţări. În acest fel, Ungaria va împuşca doi iepuri: va putea importa resursele azere care vor veni în România prin AGRI şi va avea acces la gazele româneşti ieftine.

Întrebat dacă acest lucru va putea fi posibil peste trei ani, aşa cum a cerut Comisia Europeană, oficialul ungar a spus: „Nu văd de ce să aşteptăm trei ani”.

“AGRI este crucial pentru ţările din estul Europei, în eforturile lor de reducere a dependenţei de gazele ruseşti” – Alexander Khetaguri,ministrul Energiei din Georgia

Fiecare ministru pe limba lui piere

Dacă ministrul azer a fost înconjurat de presă la finalul discuţiilor şi a răspuns politicos tuturor întrebărilor, iar ceilalţi oficiali au vorbit degajaţi cu ziariştii, Ion Ariton a dat bir cu fugiţii din faţa camerelor de filmat.

În timpul întâlnirii dintre delegaţiile celor patru ţări, el s-a remarcat şi prin altceva decât prin rolul de gazdă care a deschis lucrările citind de pe o foaie un discurs anost (în limba română).

Deşi presa nu a avut acces la restul discuţiilor care au durat aproape două ore, prin perdeaua cu care a fost acoperită uşa de la intrare s-a putut observa că ministrul român a fost singura persoană, din cele peste 50 din sală, care a folosit căştile pentru traducere. Aceasta deşi toate discuţiile au fost în limba engleză.

Întrebat ce părere are despre faptul că ministrul român nu înţelege limba engleză, unul dintre oaspeţii străini a spus că „este dreptul lui”, iar altul a zâmbit fără să zică nimic.

Săptămâna trecută, Ariton a primit vizita ministrului Energiei din Turcia, cu care a plecat din minister umăr la umăr în aceeaşi maşină. Oare cum o fi promovat Ariton interesele României?

inforusia.ro: La proiectul energetic AGRI a aderat compania ungara MVM

Ministrii Energiei din Romania, Azerbaidjan, Georgia si Ungaria s-au reunit ieri la Bucuresti, pentru a discuta pe tema implementarii proiectului conductei AGRI, de transport al gazelor naturale din zona caspica spre Europa. Romania va exporta gaze naturale spre Ungaria in mai putin de trei ani, a declarat ministrul ungar al Dezvoltarii, Tamas Fellegi, prezent la summitul AGRI. Odata ce gazele vor putea fi transportate in ambele sensuri prin conducta Arad-Szeged, Ungaria va putea importa atat gaze ieftine romanesti, cat si resursele din Azerbaijdan care vor fi aduse in Europa prin viitorul proiect AGRI.

Pana la finele lunii februarie, compania ungara MVM se va alatura celor trei societati de stat din Romania, Azerbaidjan si Georgia care au format compania de proiect a AGRI. Proiectul AGRI (Azerbaidjan-Georgia-Romania Interconector) presupune transportul gazelor naturale din zona Marii Caspice pe ruta Baku-Kulevi-portul Constanta, apoi, prin conducta existenta Arad-Szeged (Ungaria), spre vestul Europei.

Astfel, gazele azere vor fi lichefiate in Kulevi si apoi transportate in tancuri speciale prin Marea Neagra pana la Constanta, unde va avea loc un proces de delichefiere intr-un terminal LNG.Intr-o prima faza, ar putea fi livrate intre trei si opt miliarde metri cubi, urmand sa creasca la circa 20 de miliarde de metri cubi de gaze. Compania care se va ocupa de realizarea proiectului – AGRI LNG Project Company – a fost infiintata in luna ianuarie 2011, Ungaria fiind cooptata ca cel de-al patrulea partener. In opinia unor analisti internationali, proiectul AGRI deranjeaza Rusia si Turcia, care isi vad amenintate pozitiile la nivel regional. De asemenea, o problema majora in viziunea unor specialisti este cine va asigura securitatea transportului vapoarelor cu GNL de la vestul la estul Marii Negre.

Financiarul: Rusia renunta la oleoductul Burgas-Alexandropolis

Incredibil, dar adevarat! Dupa o munca de convingere de peste 10 ani, Rusia a decis sa renunte la proiectul de constructie a oleoductului Burgas-Alexan­dropolis, menit sa preia din traficul de petrol din stramtorile Bosfor si Dardanele. Reprezentantii Rusiei in acest proiect – companiile Rosneft, Transneft si Gazprom neft – au anuntat ca sisteaza orice operatiuni de finan­tare. Ceea ce inseamna ca proiectul va fi stopat. Bulgaria, al carei teritoriu va fi traversat de viitoarea conducta, nu a convenit inca proiectul si nici nu se stie cand o va face.

In plus, companiile petroliere nu au oferit garantii vizand furnizarea cantitatilor necesare de petrol. Trans­neft, Rosneft si Gazprom neft au refuzat orice comentarii. Operatorul proiec­tului, Trans-Balkan Pipeline BV, nu a putut fi contactat. Pentru prima data, despre conducta Burgas – Alexan­dro­polis s-a vorbit in anii 1990, ca alternativa la traseul traditional prin stramtorile Bosfor si Dardanele. Dar proiectul ca atare a fost lansat numai in 2008. Atunci, transportul petrolului cu tancherul prin cele doua stramtori costa 4 $/t. Pretul prin oleoduct ar fi fost de 7 $/t. Conducta urma sa fie data in exploatare in 2011, dar lucra­rile de constructie au fost amanate la nesfarsit.

In prezent, prin stramtorile turcesti se transporta aproximativ 85 mil. tone petrol pe an. Este adevarat, o parte a acestui volum poate fi directionata spre oleoductul Tengiz-Novorossisk, a carui capacitate poate fi sporita de la 35 la 67 mil. tone/an, precum si spre traseul Samsun-Ceyhan. Totul depinde insa de costuri.

inforusia.ro: Rusia va renunta la proiectul Burgas-Alexandropolis

Rusia intentioneaza sa renunte la proiectul construirii oleoductului Burgas-Alexandroupolis. Trei companii rusesti, Transneft, Rosneft si Gazprom Neft, care detin impreuna 50 la suta din actiunile operatorului Trans Balkan Pipeline B.V., urmau sa isi anunte oficial retragerea din proiect la intrunirea finantatorilor si actionarilor de la Roma. Vicepresedintele Transneft, Mihail Barkov, a declarat ca nu este exclusa continuarea existentei companiei. Dar Rusia a ramas singurul finantator al proiectului Burgas-Alexandroupolis, dupa ce Bulgaria si apoi Grecia au renuntat sa mai contribuie financiar, Sofia acumuland o datorie de 6 milioane euro.

Aceasta conducta urma sa fie data in exploatare in acest an, insa inceperea construirii s-a tot amanat. Oleoductul ar fi permis sa se asigure tranzitul combustibilului rusesc in regiunea mediteraneana la un cost redus.

Bulgaria in luna iulie anul trecut a declarat ca “nu mai este cointeresata” de realizarea proiectului „Burgas-Alexandropolis” si a intrerupt finantarea. Premierul bulgar Boiko Borisov a declarat ca decizia guvernului „a fost influentata de accidentul produs in Golful Mexic, la platforma petroliera a companiei British Petroleum, accident care nici pana in prezent nu a putut fi solutionat”. La fel a facut si Grecia.

Bulgaria, Rusia si Grecia au incheiat in martie 2007 la Atena un acord pentru constructia acestei conducte de petrol.  Pana acum, conducta de 300 kilometri, prevazuta sa fie finalizata in 2011 si sa transporte 35 milioane tone de titei pe an, s-a lovit de probleme din partea autoritatilor bulgare, care au amenintat cu abandonarea proiectului cerand garantii suplimentare pentru protectia mediului.

Avantajele oleoductului sunt evitarea transportului cu petrolierele prin stramtorile Bosfor si Dardanele.

Ziarul rus „Vedomosti” scrie ca Rusia se concentreaza pe realizarea proiectului Samsun-Ceyhan, pentru care a semnat, in octombrie 2009, un acord interguvernamental cu Turcia si Italia. In decembrie anul trecut, viceprim-ministrul Igor Secin a declarat ca Rusia spera sa semneze cu Turcia, pana in martie, un acord pentru participarea la acest proiect. Oleoductul Samsun-Ceyhan este conceput sa transporte pana la 70 milioane tone de titei pe an intre porturile turcesti Samsun de la Marea Neagra si Ceyhan (Mediterana). Compania Transneft a si calculat ca varianta ar presupune costuri de aproximativ trei ori mai mari decat transportul petrolului pe mare.

Vocea Rusiei: Proiectul TAPI împiedică realizarea Nabucco

Proiectul gazifer dintre Turkmenistan, Afganistan, Pakistan şi India (TAPI) pune piedici Nabucco. Partenerii asiatici ai Ashgabadului intenţionează să semneze în prima jumătate a anului un acord cu Turkmenistanul privind cumpărarea-vânzarea de gaze. Consorţiul Nabucco încă n-are niciun fel de garanţii în privinţa accesului la gazul turkmen.

Turkmenistanul promite gaz şi cumpărătorilor asiatici, şi Uniunii Europene pentru umplerea conductei Nabucco la care participă companii din Austria, Bulgaria, Ungaria, Germania, România şi Turcia. Şi unii, şi alţii au nevoie de aproximativ acelaşi volum: 31-33 de miliarde de metri cubi de gaz pe an. Pentru proiectul TAPI, Turkmenistan este singura bază de resurse, iar pentru Nabucco principalele surse sunt acelaşi Turkmenistan şi Azerbaidjan. Totodată, Ashgabad n-are cantităţi suficiente de gaze pentru a exporta, concomitent, şi în Răsărit, şi în Apus, consideră Ghennadi Şmal, preşedintele Uniunii Industriaşilor şi Petroliştilor Ruşi.

„În prezent, Turkmenistanul extrage 70-75 de miliarde de metri cubi de gaz. Această ţară are o serie întreagă de zăcăminte interesante, care pot creşte considerabil cantitatea de gaz extras. Au fost construite gazoducte în China, Iran şi Rusia. Conducta din Afganistan, Pakistan şi India este extrem de importantă pentru Turkmenistan din punct de vedere geopolitic, iar acest proiect are şanse mai mari decât Nabucco. Dacă el va fi construit, atunci pentru Nabucco nu mai rămâne nimic. El nici acum nu are nici un fel de resurse. Cred că în momentul construirii gazoductului TAPI se va complica şi mai mult problema legată de furnizarea de gaze pentru conducta Nabucco”.

Cu atât mai mult cu cât se pare că Afganistanul, Pakistanul şi India vor contracta primele cantităţile necesare de gaze. Potrivit rezultatelor rundei de tratative de la Ashgabad, la care a participat Banca Asiatică de Dezvoltare, acest lucru se va întâmpla deja în următoarele 2-3 luni. În ce priveşte Nabucco, potrivit experţilor, proiectul riscă să rămână doar pe hârtie, deoarece până acum nici măcar cele mai mici indicii că ar urma să se semneze acorduri cu Turkmenistanul şi Azerbaidjanul. Recent, Baku i-a avertizat pe partenerii din UE că dacă nu va exista o a doua sursă de gaze pentru Nabucco, atunci el nu va fi de acord să aprovizioneze o conductă pe jumătate goală. Azerbaidjanul porneşte de la considerente strict comerciale: fără Turkmenistan, Azerbaidjanul va trebui să acopere singur cheltuielile legate de tranzit. Şi întrucât conducta va fi pe jumătate goală, atunci preţul la gazul azer va creşte substanţial, fiind neavantajos pentru europeni.

Această problemă trebuie rezolvată de UE. Altfel se va face de râs, inclusiv în faţa Rusiei. Până acum Bruxelles-ul a considerat Nabucco ca un fel de sfidare la adresa Moscovei, deoarece conducta trebuia să se ajungă din regiunea caspică în ţările UE prin Turcia, dar ocolind teritoriul rusesc. Însă Rusia are cu ce para: conducta South Stream pe fundul Mării Negre.

Tags: , , , , ,

Comments are closed.

September 2017
M T W T F S S
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Site Metter