revista presei pe energie 13 decembrie

2010/12/13

Financiarul: Tribunalul Bucuresti a respins infiintarea gigantului energetic Electra

Tribunalul Bucuresti a respins infiintarea companiei energetice Electra in dosarul 49978/3/ 2010, sectia VI-a Comerciala. Tribunalul considera neintemeiata cererea Nuclearelectrica pentru inregistrarea in Registrul Comertului a noii companii, deoarece infiintarea acesteia nu poate avea loc prin fuziunea unor societati energetice, concomitent cu divizarea Hidroelectrica, scrie HotNews. Aceasta comasare a societatilor nu este posibila decat dupa dupa divizarea Hidroelectrica, printr-o procedura distincta de fuziune.

Avand in vedere ca atat fuziunea, cat si divizarea au ca efect transmiterea de patrimonii, numai derularea succesiva a acestor operatiuni permite creditorilor societatilor implicate sa urmareasca in ce masura drepturile lor vor fi afectate. Instanta considera ca proiectul de constituire a companiei Electra SA nu contine toate elementele care sa permita creditorilor sa cunoasca in ce masura vor fi sau nu afectati. Impotriva acestei sentinte poate fi depus recurs.
Procesul de constituire a celor doi giganti energetici, Electra si Hidroenergetica, este blocat de cateva luni din cauza contestatiilor depuse de catre creditori, sindicate si Fondul Proprietatea. In acest moment, exista circa 20 de astfel de contestatii depuse in justitie.

Electra ar urma sa fie formata prin contopirea Complexul Energetic Rovinari, Complexul Energetic Turceni, Complexul Energetic Craiova, Societatii Nationale a Lignitului Oltenia, SN Nuclearelectrica, Hidroserv Ramnicu Valcea concomitent cu preluarea patrimoniului Hidroelectrica SA, corespunzator sucursalelor SH Ramnicu Valcea, SH Sibiu si SH Targu Jiu.

Adevarul: Vom scoate mai mult ţiţei din Marea Neagră

Acordurile petroliere pentru explorarea şi producţia de hidrocarburi pe platoul continental câştigat de România la Haga vor fi semnate în această săptămână. Autorităţile vor să modifice legislaţia din domeniu, pentru ca viitoarele acorduri petroliere să fie încheiate mult mai repede.

Acordurile petroliere pentru explorarea şi dezvoltarea perimetrelor scose la concesiune de Agenţia Naţională de Resurse Minerale (ANRM) în toamna anului trecut vor fi semnate în cursul acestei săptămâni, a declarat Alexandru Pătruţi, preşedintele ANRM, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”. În această rundă de concesiuni au fost incluse şi perimetrele de pe platoul continental al Mării Negre câştigate de România în procesul cu Ucraina de la Haga.

Acordurile vor trebui apoi aprobate prin hotărâre de guvern. „Sperăm să dureze mai puţin de şase luni până la avizul Executivului, cu condiţia să nu mai existe nicio remaniere guvernamentală, pentru că aceste hotărâri trebuie să intre în Guvern semnate de miniştrii în funcţie de la Economie, Mediu, Finanţe şi Justiţie”, a spus Pătruţi. După aceste aprobări, companiile vor începe demersurile pentru a obţine toate autorizaţiile necesare operaţiunilor petroliere, ceea ce va necesita alte câteva luni cel puţin.

Marii perdanţi – ExxonMobil şi Petrom

Întrebat de ce durează atât de mult acest proces de finalizare a acordurilor petroliere, oficialul ANRM a arătat că, pe lanţul de avizare interministerial, fiecare minister poate avea observaţii care trebuie cuprinse în acord şi renegociate cu companiile. „Perioadele de timp sunt comparabile cu cele din alte ţări, nicăieri nu se fac aceste lucruri de pe-o zi pe alta”, a mai spus Pătruţi. Totuşi, el a admis că există loc de îmbunătăţiri la acest capitol, arătând că ANRM are în plan modificarea legislaţiei din domeniu, astfel încât să existe un acord petrolier standard, care să fie aprobat de Guvern şi care să fie aplicat la următoarele runde de concesiuni. Cea mai mare surprinză a ultimei runde de concesiuni, finalizate în această vară, fost câştigarea a două perimetre maritime de către ruşii de la Lukoil, care au concurat cu favoritul competiţiei, consorţiul format din gigantul american ExxonMobil, Petrom – care deja extrage petrol din Marea neagră – şi Romgaz, companie de stat.

Acest lucru înseamnă că ruşii au venit cu o ofertă uriaşă, asumându-şi investiţii mai mari decât americanii pentru faza obligatorie. Tot pentru aceste perimetre se înscrisese în cursă un alt gigant petrolier, Repsol (Spania). „Lukoil are o rafinărie (Petrotel Ploieşti – n.r.) pe care o modernizează de câţiva ani, deci e normal să fie interesaţi să extragă ţiţei din România, pentru că momentan ei aduc din import”, a precizat Pătruţi.

Potenţialul Mării Negre

Celălalt câştigător al altor două perimetre maritime este consorţiul Melrose Resources (Marea Britanie) – Petromar (din grupul Upetrom). Şi aici interesul celor două companii este justificat. Momentul marchează intrarea în rândul producătorilor de petrol a grupului Upetrom, proprietate a omului de afaceri Gabriel Comănescu. El deţine cinci platforme petroliere în Marea Neagră şi alte utilaje de profil. Competitorii consorţiului au fost kazahii de la Rompetrol, care au arătat că au analizat această posibilitate în ideea în care acele perimetre ar putea stârni interesul diviziei de explorare şi producţie a KazMunaiGaz.

În ceea ce priveşte potenţialul hidrocarburilor din Marea Neagră, preşedintele ANRM a arătat că, din cercetările de până acum, nu s-au descoperit zăcăminte foarte mari. „Nu ne putem compara cu Marea Nordului, de exemplu, nu putem ajunge la acel nivel. Dar, sigur, orice zonă necercetată poate avea potenţial, în contextul în care rezervele dovedite la nivel mondial se diminuează”, a adăugat Pătruţi.

Peste 20 de ani de producţie off-shore

Producţia de petrol pe platoul continental românesc al Mării Negre a început în anul 1987. Petrom exploatează două perimetre maritime (off-shore), care asigură circa 18% din producţia de petrol şi gaze din România a companiei.

Hotnews: Bulgaria si-a dublat exporturile de electricitate in 2010. Principalul concurent este Romania

Bulgaria si-a dublat exporturile de electricitate in 2010, la 7.500 GWh, fata de anul trecut si intentioneaza sa devina lider al vanzarilor de energie in Europa de Sud-Est, principalul concurent fiind Romania, relateaza Novinite.

Pentru 2011, este prevazut un nivel al exporturilor de electricitate similar celui din acest an, a declarat presedintele Companiei nationale de electricitate, Krasimir Parvanov, aratand ca Bulgaria are ambitia sa devina lider de necontestat al exporturilor de energie in Europa de Sud-Est, iar principalul concurent este Romania.

In 2010, cantitatea de electricitate vanduta in strainatate de Bulgaria a reprezentat 21,6% din energie produsa in tara.

Potrivit datelor Institutului National de Statistica, exportul de energie electrica al Romaniei a scazut in primele zece luni cu 20,6% comparativ cu perioada similara din 2009, relateaza Mediafax.

Printre cele mai importante aspecte luate in considerare de Bulgaria pentru 2011 se numara posibilitatea de a exporta energie electrica in Italia.

ziare.com: Ce a castigat industria petroliera dupa razboiul din Irak

Cine ar putea sa creada ca americanii au invadat Irakul pentru a-l elibera si nu pentru petrolul lui? Totusi, contrar opiniei publice, razboiul din Irak a adus putine avantaje industriei petroliere americane, iar cele mai multe contracte au fost obtinute de alte tari.

De fapt, rapoartele trimise la Washington de diplomati arata ca rivalii americanilor au dus-o mult mai bine decat ei dupa “eliberarea” Irakului si doar o companie din SUA – Halliburton – a avut ceva de castigat, potrivit Der Spiegel.

Cand au inceput licitatiile pentru campurile petroliere, sefii companiilor din domeniu aveau toate motivele sa fie fericiti. Situatia a inceput sa se schimbe in 30 iunie 2009, cand ministrul irakian al petrolului, Hussein al-Shahristani, a dat primele contracte de forare unor companii straine si a anuntat ca profitul nu va fi impartit in vreun fel, ci se va plati un pret fix pentru fiecare baril extras.

Companiile petroliere inca aveau sperante mari, totusi. Un consortiu condus de compania americana Conoco Phillips a incercat sa obtina 26,70 de dolari pe baril pentru un camp petrolier aflat intr-o zona foarte dificila; ExxonMobil a facut o oferta de 4,80 de dolari pentru zona Rumaila de langa granita cu Kuweitul, iar un consortiu condus de BP s-ar fi multumit cu 3,99 de dolari.

Ambasadorul american Christopher Hill a notat atunci ca reprezentantii companiilor petroliere erau foarte agitati, dar in sala s-a lasat linistea in momentul in care partea irakiana a anuntat cat e dispus sa plateasca Guvernul de la Bagdad: doi dolari pe baril si nimic mai mult. In plus, companiile care urmau sa exploateze resursele Irakului trebuiau sa inlocuiasca instalatiile vechi cu echipament nou si modern.

Oferta guvernului irakian a fost intampinata cu “chicoteli”, dupa cum mai spunea ambasadorul american intr-unul din rapoartele sale. Ministrul Shahristani a continuat, insa, cu ofertele la preturi si mai mici pentru alte campuri petroliere.

Jumatate de an mai tarziu, in decembrie 2009, cand au avut loc urmatoarele licitatii, irakienii au facut oferte chiar mai mici. Asta nu a impiedicat, insa, companiile sa liciteze sume de care ar fi ras in urma cu doar cateva luni. In cele din urma, contractele au fost obtinute de consortii conduse de compania franceza Total si cea chineza CNPC. Au mai primit contracte si companii din Malaezia, Vietnam, Angola, Norvegia, Marea Britanie si Rusia. Dar niciuna din SUA. Exxon si Occidental au reusit sa obtina anumite contracte, dar nu in urma licitatiilor formale.

Mult sange pentru putin petrol

Unul dintre sloganurile preferate ale celor care protestau fata de politica lui George W. Bush a fost “No blood for oil”. Chiar si neoconservatorii de la Washington au afirmat intotdeauna ca banii cheltuiti pe razboi si reconstructia tarii vor fi recuperati din petrolul irakian.

Realitatea a fost insa alta. A curs mult sange, dar foarte putin petrol “s-a scurs” spre Statele Unite. Cu 2,5 milioane de barili pe zi, productia din Irak este aproape de nivelul dinainte de razboi, iar estimarile sugereaza ca e nevoie de 20 de ani ca aceasta sa se dubleze sau sa se tripleze. SUA au cheltuit 700 miliarde de dolari in Irak, dar profitul se duce in alte tari.

Timp de aproape cinci ani diplomatii americani au facut lobby pe langa oficialii irakieni pentru o lege a petrolului si a gazelor. Principalul scop al legii ar fi sa stipuleze o cota corecta a castigurilor din petrol pentru kurzii din nordul tarii si sa ofere securitatea investitiilor pentru firmele straine venite in Irak.

Chiar daca se crede ca americanii s-au dus in Irak pentru petrol, ei nu au fost atenti la acest lucru nici macar imediat dupa invazie, iar instalatiile petroliere au inceput sa fie demontate, desi aduceau 90% din castigurile statului. Diplomatii americani se plangeau atunci ca in Irak nu se gaseste destul combustibil, oamenii fiind nevoiti sa astepte ore intregi la benzinarii. Mai mult, benzina era importata din alte tari, in conditiile in care Irakul este a patra rezerva de petrol ca marime din lume.

John McCain: Guvernul irakian nu stie unde ajunge 20-30% din productie

In 2007, aceiasi diplomati atrageau atentia asupra atmosferei de Vestul Salbatic de la rafinaria din Baiji, langa Tikrit. In rapoartele trimise de catre acestia in SUA, ei aratau ca rafinaria este condusa de oficiali, dar si de persoane mai putin oficiale. Ei vorbeau, de asemenea, despre o epidemie a contrabandei.

Chiar si John McCain, care candida la acea vreme la Casa Alba, declara intr-o intalnire cu inalti oficiali irakieni ca FedEx stie unde se afla fiecare pachet pe care il trimite in lume, dar guvernul irakian nu stie ce se intampla cu 20-30% din petrolul pe care-l produce.

In plus, infrastructura petroliera era la pamant in intreaga tara. 80% din exporturile de petrol se faceau prin doua conducte subacvatice spre portul Basra, construite in 1975, si care trebuiau sa fie folosite doar 20 de ani. Pentru ca petrolul sa nu se verse in mare, acestea erau folosite la numai un sfert din capacitate.

Tot americanii au cheltuit si 100 miliarde de dolari pentru a moderniza pe jumatate un terminal din Basra, dar al doilea inca se afla in conditii ingrozitoare, spun diplomatii. Rapoartele trimise la Washington mai arata si ca angajatii din industria petroliera sunt platiti atat de prost incat sunt nevoiti sa pescuiasca in port, chiar in timpul programului de lucru.

Abia in decembrie 2009, diplomatii americani raportau la Washington ca incep sa se castige bani din petrol. Dar asta pentru ca majoritatea firmelor straine angajau ingineri americani de la compania Halliburton.

Tags: , , ,

Comments are closed.

October 2017
M T W T F S S
« Sep    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Site Metter