revista presei pe energie 11 iunie

2010/06/11

ziare.com: Productia de petrol a Romaniei – 0,1% din totalul mondial

Romania ocupa locul 11 in topul producatorilor de petrol din Europa si Eurasia, cu o productie de petrol de 93.000 barili pe zi, in 2009, ceea ce reprezinta 0,1 la suta din productia mondiala, conform statisticilor realizate de British Petroleum.

Comparativ cu 2008, productia de petrol a Romaniei a scazut cu 5,4 la suta.

Pe primul loc in regiune se situeaza Rusia, cu 10,032 milioane barili pe zi, anul trecut, urmata de Norvegia, cu 2,342 milioane barili, Kazahstan – 1,682 milioane barili pe zi si Marea Britanie – 1,448 milioane barili pe zi.

Productia totala de petrol in Europa si Eurasia s-a ridicat anul trecut la 17,702 milioane barili pe zi, reprezentand 22,4 la suta din productia mondiala

money.ro: Cât petrol a ars omenirea în 2009 şi cât mai are. Topul ţărilor şi unde se află România

Consumul de ţiţei la nivel global a scăzut anul trecut, la fel şi producţia. Cel mai mare consumator,Statele Unite continuă să ardă o cincime din tot petrolul lumii, iar din urmă vin puternic China şi India. Citeşte ultimele date despre producţia şi consumul anului trecut şi vezi pentru câţi ani ne mai ajungepetrolul.

Consumul

Consumul global de petrol a fost, în 2009, de 3,88 miliarde de tone, în scădere cu 1,7% faţă de 2008, potrivit unui raport al companieiBritish Petroleum. Cel mai mare consumator al lumii sunt Statele Unite, cu 843 de milioane de tone, adică 21,7% din consumul mondial. Al doilea consumator a fost China, cu 404 milioane de tone-10,4% din consumul global, urmată de Japonia, cu 197 milioane de tone-5,1%. Urmează India (148 de milioane de tone) şi Rusia (125 de milioane de tone). Faţă  de anul precedent, consumul a scăzut în SUAJaponia şiRusia şi a crescut (din nou) în China şi India.

Producţia

Producţia globală de ţiţei
a fost de 3,82 miliarde de tone, în scădere cu 2,6% faţă de anul precedent, deci mai accentuată decât consumul. Cel mai mare producător al lumii a fost Federaţia Rusă, cu 494 milioane de tone, adică 13% din producţia mondială, urmată de Arabia Saudită (459 milioaane de tone-12% din extracţia mondială) şi Statele Unite (325 de milioane de tone, adică 8,5% din producţia lumii. În top 5 urmează Iranul (202 milioane) şi China (189 de milioane). Producţia a crescut doar în Statele Unite şi Rusia.

Rezervele

Pentru finalul anului trecut, BP consemna rezerve dovedite de 181,7 miliarde de tone, ceea ce înseamnă că, raportat la anul trecut, omenirea ar mai avea ţiţei pentru mai bine de 46 de ani. Calculul trebuie privit însă cu circumspecţie, dintr-un motiv: chiar dacă anul trecut s-a înregistrat un consum în scădere, în general consumul creşte, susţinut, în ultimul timp, de nevoile tot mai mari ale celor două mari economii emergente, China şi India.

Statele membre OPEC deţin mai mult de trei sferturi din rezervele lumii, adică 140 de miliarde de tone. În topul ţărilor, conduce Arabia Saudită (36,3 miliarde-19,8% din rezervele globale), urmată de Venezuela (24,8 miliarde-13% din rezervele planetei) şi Iran (18,9 miliarde-10,3%). Top 5 este completat de Irak (15,5 miliarde tone) şi Kuweit (14 miliarde). De reţinut că Statele Unite, cel mai mare consumator al lumii, deţine rezerve dovedite de doar 3,4 miliarde de tone, adică doar 2% din cifra la nivel mondial.

Cifrele pentru România

România a consumat anul trecut 9,9 milioane de tone, în scădere cu 4,2% faţă de anul precedent. În ultimii zece ani, consumul a mai scăzut sub 10 milioane de tone doar în 2003 şi în 1999. Producţia naţională a fost în 2009 de 4,5 milioane de tone (0,1% din producţia mondială), ajungând la cel mai redus nivel din ultimii zece ani.

BP creditează România cu rezerve certe de petrol de doar 100 de milioane de tone, la finalul anului trecut, identic cu cel din 2008, dar de două ori mai redus decât acum 10 ani. La un consum de 10 milioane pe an, rezervele de  ţiţei din ţară acoperă cosumul naţional (fără importuri) pentru doar 10 ani.

Bursa: Raport final în ancheta privatizării “Electrica Muntenia Sud”

Senatorii din Comisia pentru privatizare au realizat raportul final în ancheta asupra modului în care “Enel” respectă clauzele contractului de privatizare a “Electrica Muntenia Sud”. Potrivit documentului obţinut de Hotnews, “cu toate că, până în momentul de faţă, < Electrica Muntenia Sud > nu şi-a respectat planul de investiţii, tariful la consumator creşte, ca şi cum planul de investiţii ar fi fost realizat 100%….S-au acordat tarife pe baza unor proiecţii, care acum se constată ca fiind nerespectate, consumatorii creditând indirect < Electrica Muntenia Sud >. Astfel < Electrica Muntenia Sud > a beneficiat de dobânzi la surplusul de bani, dar nu a acordat dividende acţionarilor în 2008”. Senatorii au cerut “Enel” urgentarea investiţiilor în modernizarea reţelei în zona Bucureşti-Ilfov şi solicită autorităţilor statului monitorizarea atentă a îndeplinirii angajamentelor asumate de grupul italian la privatizare.
În raportul citat se mai arată că există posibilitatea să se facă transfer de profit între companiile din grupul “Enel”, la unele din ele statul nefiind acţionar, dar şi că nu poate fi urmărit traseul banilor destinaţi investiţiilor sau efectele unor contracte încheiate după privatizare.
Aceste concluzii nu diferă de cele din raportul preliminar de anchetă, prezentat, în exclusivitate, de ziarul “BURSA”, la finele lunii aprilie. Concluziile preliminare ale comisiei de privatizare din Senat erau că la noi nu există o instituţie a statului care să urmărească contractele post-privatizare, că în AGA au fost votate hotărâri de acordare a dividendelor, iar ulterior, la nivelul consiliului de administraţie, ele nu au mai fost distribuite, dar şi că există posibilitatea să se facă transfer de profit între companiile din grupul “Enel”, mai ales că, în unele companii din grup, societatea statului, “Elec-trica”, nu este acţionar.
În raportul preliminar se mai arată că “Enel” nu a rea-lizat, până în prezent, toate investiţiile la care s-a angajat prin privatizarea “Electrica Muntenia Sud”, dar compania italiană are timp până la finele acestui an să îşi ducă la îndeplinire obligaţiile investiţionale. Perioa-da de investiţii obligatorii a început de la 1 ianuarie 2009, întrucât data finalizării tranzacţiei strategice de preluare a “Electrica Muntenia Sud” este 4 iunie 2008. Raportul preliminar mai arată că perioada de analiză a planului de investiţii asumat este de minim doi ani după data finalizării privatizării, respectiv perioada 2009-2010.
Faţă de raportul preliminar, în raportul final, Comisia de anchetă impune termene în iniţierea de acte normative care să corecteze legislaţia actuală cu privire la modul de realizare a investiţiilor asumate prin contractele de privatizare şi solicită Ministerului Economiei, ANRE (reglementatorul pieţei) şi OPSPI proceduri clare de verificare a modului de realizare a planului de investiţii. Senatorii mai cer urmărirea semestrială a îndeplinirii angajamentelor asumate de “Enel” (n.r. plan de investiţii de 700 milioane de euro în următorii cinci ani) şi prezentarea rezultatelor în cadrul Comisiei. 
*  Felicitări de la Băsescu pentru “Enel”
Preşedintele Traian Băsescu l-a primit, recent, pe directorul general executiv al Enel, Fulvio Conti, şeful statului apreciind cu această ocazie planurile de investiţii ale companiei pentru România. “În situaţia de criză economică, vă dorim mult succes în investiţiile din România. Am văzut că aveţi planificate investiţii de circa 700 de milioane de euro, ceea ce este impresionant pentru perioada asta şi felicitări pentru proiectele deja dezvoltate legat de energie eoliană”, a spus şeful statului.

Hotnews: Raport dur al comisiei senatoriale: ENEL nu a realizat investitiile asumate la privatizarea Electrica Muntenia Sud  / ENEL nu plateste dividende / ENEL transfera profitul la companii unde statul roman nu este actionar

Compania ENEL nu a realizat investitiile pe care si le-a asumat la Electrica Muntenia Sud, chiar daca in tariful de distributie sunt introduse elemente pentru toate tipurile de interventii. Aceasta este una dintre principalele concluzii cuprinse in raportul final privind modul in care compania ENEL si-a respectat clauzele contractelor de privatizare, raport realizat de Comisia Senatoriala pentru Privatizare si obtinut de HotNews.ro. “Cu toate ca pana in momentul de fata Electrica Muntenia Sud nu si-a respectat planul de investitii, tariful la consumator creste, ca si cum planul de investitii ar fi fost realizat 100%“, se arata in raport.

Acuzele dure ale comisiei parlamentare initiate de Anca Boagiu survin la putin timp dupa ce presedintele Traian Basescu l-a felicitat la Cotroceni pe directorul general ENEL pentru planurile de investitii ale companiei sale.

Alte acuze grave ale senatorilor la adresa ENEL:

  • exista posibilitatea sa se faca tranfer de profit intre companiile din grupul ENEL, la unele din ele statul nefiind actionar
  • lipsa transparentei, fapt pentru care nu poate fi urmarit traseul banilor destinati investitiilor sau efectele unor contracte incheiate dupa privatizare.

De exemplu, ENEL a hotarat in AGA sa nu distribuie dividende, insa compania nu este obligata sa publice decizia in Monitorul Oficial intr-un anumit termen. Poate sa o publice dupa cativa ani, iar in acest timp pot face cu banii ce doresc, se arata in raport.

Din raportul comisiei senatoriale reiese ca Enel isi desfasoara activitatea fara a fi monitorizata de autoritatile care ar trebui sa fie implicate si in procesul post-privatizare: Ministerul Economiei, Oficiul Participatiei Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI), Electrica SA, Autoritatea Nationala de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE). Statul – prin Electrica SA mai detine 23,5% din actiuni de la Electrica Muntenia Sud. De asemenea, 12% sunt detinute de Fondul Proprietatea.

  • Contractul de privatizare a societatii de distributie Electrica Muntenia Sud este publicat pe site-ul Oficiului Participatiei Statului si Privatizarii in Industrie si poate fi citit aici.

In raport se arata ca “ANRE a acceptat, din start, un tarif pentru o perioada de timp mai lunga (2008-2012). Tariful este raportat la sumele pe care Electrica Muntenia Sud s-a obligat prin angajamentul de investitii sa le investeasca”. Practic, timp de cinci ani, autoritatile nu se pot atinge de tarife. Astfel, chiar daca ENEL nu a efectuat investitiile asumate, ANRE nu a scazut tarifele motivand ca o reducere ar fi avut consecinte asupra calitatii serviciilor. Culmea este ca in Italia (n.red. ENEL este un grup italian), corectia tarifului se face anual.

Cum a intrat ENEL pe piata din Romania

– Contractul de privatizare prin care ENEL a obtinut 64,25% din actiunile de la Electrica Muntenia Sud a fost semnat in 11 iunie 2007, iar tranzactia a fost finalizata pe 8 iunie 2008. Valoarea tranzactiei a fost de circa 820 milioane de euro.

– Electrica Muntenia Sud – acum Enel Energie Muntenia (furnizare) si Enel Distributie Muntenia (distributie) – alimenteaza cu energie Bucurestiul si doua judete adiacente, deservind circa 1,1 milioane de clienti.

– Prin aceasta achizitie, Enel a devenit cel mai mare distribuitor de electricitate din Romania, cu o cota de piata de aproximativ 30%, impreuna cu celelalte doua foste filiale ale Electrica, Dobrogea si Banat, pe care le-a preluat in 2005.

ANRE: Nivelul scazut al investitiilor justifica reducerea tarifelor. Dar daca reducem tarifele, scade calitatea serviciilor

Investitiile realizate de catre Enel Distributie Muntenia Sud prin comparatie cu investitiile asumate au fost de 53% in anul 2008 si de 52% in anul 2009. In aceste conditii, membrii Comisiei de ancheta au solicitat reprezentantilor ANRE un punct de vedere cu privire la nivelul tarifului in cazul in care nivelul investitiilor asumate initial ar fi fost cu 50% mai mici. Raspunsul ANRE este socant. “Conform raspunsului primit de la ANRE, considerarea unui nivel redus la jumatate a investitiilor anuale in cea de-a doua perioada de reglementare fata de cele considerate in prezent, ar fi condus la reducerea nivelului tarifului cu cca: 3% in anul 2008, 6% in anul 2009, 9% in anul 2010, 12% in anul 2011 si respectiv 15% in anul 2012, dar cu consecinte asupra calitatii serviciului (scrisoarea ANRE nr.13597/29 martie 2010)”.

Altfel spus: ANRE nu-si permite o reducere a tarifelor chiar daca e justificata prin lipsa investitiilor, pe motiv ca ar scadea calitatea serviciilor. Insa, chiar raportul arata ca actualele tarife nu justifica in niciun fel calitatea serviciilor existente. De exemplu, desi inainte de privatizare, durata de interventie era de 24 de ore, in prezent se ajunge la 72 de ore sau chiar 2-3 luni in unele cazuri. “Conform contractului de abonat, dupa privatizare, durata de interventie poate ajunge si pana la 72 de ore. ANRE a fost de acord cu aceasta durata de interventie foarte mare. Chiar si asa sunt cazuri cand se intervine dupa 2-3 luni, asa cum s-a intamplat in cartierele Andronache si Creanga din sectorul 2 al municipiului Bucuresti, si asta numai dupa presiunea parlamentarilor”, se precizeaza in raport. Comisia a recomandat ENEL ca aceste servicii sa fie asigurate cel putin asa cum se asigurau inaintea privatizarii prin serviciile oferite de Electrica Serv.

Tarifele au fost acordate pe baza unor proiectii care acum nu sunt respectate, consumatorii creditand indirect Electrica Muntenia Sud. Astfel, Electrica Muntenia Sud a beneficiat de dobanzi la surplusul de bani dar nu a acordat dividende actionarilor in 2008. Pana acum, tarifele nu numai ca nu au scazut, ci au crescut din 2008 pana in prezent. Ultima majorare de 4% a avut loc in ianuarie 2010.

Raport: Statul asista neputincios la transferurile de profit intre companiile din grupul ENEL

In raport se mai arata ca reprezentantii Electrica au informat Comisia de faptul ca Electrica Muntenia Sud SA a vandut active (spatii de birouri) catre alte companii, exemplu: Enel Servicii Comune iar acum se sta cu chirie in aceste spatii, platindu-se in jur de 500 de euro/persoana/an. “In esenta exista posibilitatea sa se faca transfer de profit intre companiile din grupul ENEL, in unele companii, SC ELECTRICA SA nefiind actionar”, precizeaza raportul. Oficialii ENEL nu au raspuns pina la aceasta ora intrebarilor HotNews.ro pe aceasta tema.

Raport: ENEL evita sa prezinte documente care sa dovedeasca respectarea clauzelor contractuale

Reprezentantii Electrica au mai spus membrilor comisiei ca ENEL nu a prezentat o serie de documente care sa justifice anumite actiuni. Electrica a cerut ENEL SpA sa i se puna la dispozitie rapoartele privind contractele cu partile afiliate. Acestea nu au fost trimise in termen de maxim o luna de la sfarsitul fiecarui trimestru in perioada 2008-2010, asa cum prevede Anexa 9, punctul 5 – Contracte cu Partile Afiliate din contractul de privatizare.

De asemenea, reprezentantii Electrica SA au cerut Electrica Muntenia Sud SA, avand in vedere Clauza 15.5 din Contractul de Privatizare, sa li se puna la dispozitie documente din care sa reiasa faptul ca banii proveniti din subscrierea de actiuni noi precum si din orice alte actiuni ale societatii emise au fost folositi, asa cum prevede contractul, in sectorul energetic si nu in alte scopuri. ENEL nu a trimis nici aceste documente.

ENEL nu a transmis nici documentele care sa justifice respectarea clauzei (n.red. Anexa 9 – Obligatii continue, punctul 7 alineatul b), prin care avea obligatia ca Pretul de Subscriere platit la Finalizare sa-l foloseasca pentru finantarea Angajamentului Anticipat de Investitie.

Raport: Dividendele nu se acorda, ENEL poate face ce doreste cu banii

Un alt aspect care atrage atentia este neacordarea de dividende. Comisia a constatat ca deciziile Electrica sunt sustinute de reprezentantii sai in AGA, insa nu acelasi lucru se intampla si cu reprezentantii statului in Consiliul de Administratie. “Cand s-a discutat in Adunarea Generala a Actionarilor repartizarea profitului Companiei ENEL SpA, reprezentantii SC ELECTRICA SA au votat pentru acordarea de dividende, dar membrii Consiliului de Administratie au hotarat sa nu se repartizeze dividende (au votat si reprezentantii SC ELECTRICA SA „pentru”). De aceea Comisia cere Ministerului Economiei si Comertului si Mediului de Afaceri ca si reprezentantii in Consiliul de Administratie sa fie numiti de catre SC ELECTRICA SA”, se arata in raport.

Legislatia actuala permite ENEL sa nu publice intr-un anumit termen decizia din AGA, sustine comisia senatoriala. “Apreciem ca ENEL SpA presteaza un serviciu public, iar transparenta trebuie sa fie totala. De aici si problemele. De exemplu: ENEL SpA hotaraste in AGA sa nu distribuie dividende, iar hotararea o publica in Monitorul Oficial dupa cativa ani. In acest timp pot face cu banii ce doresc”, precizeaza raportul.

Raport: Investitiile efectuate de cetateni se regasesc in planul de modernizare al Electrica Muntenia Sud

Membrii Comisiei de ancheta au mai constatat ca avizele de bransament pentru clientii noi se acorda usor, chiar daca retelele sunt subdimensionate, iar transformatoarele existente sunt incapabile sa preia sarcini suplimentare. De asemenea, in momentul de fata, investitiile efectuate de cetateni sunt preluate de Electrica Muntenia Sud si se regasesc in planul de modernizare sau extindere a retelei.

NOTA REDACTIEI: HotNews.ro a trimis solicitari tuturor partilor implicate in vederea obtinerii unor puncte de vedere. Pana la aceasta ora, HotNews.ro a primit un singur raspuns si acesta a venit din partea ENEL.

“Cu privire la rezultatele investigatiei Comisiei Senatoriale pentru Privatizare si Administrarea Activelor Statului,  Enel nu poate furniza in acest moment comentarii detaliate, deoarece pana in prezent nu am primit niciun document oficial in acest sens, din partea Comisiei. Totusi, Enel confirma faptul ca a oferit o colaborare deplina in cadrul acestei investigatii si ca a transmis toate informatiile solicitate, in mod transparent si eficace. Pozitia Enel este ca operatiunile companiei au fost desfasurate in conformitate cu prevederile contractelor de privatizare semnate”, spun reprezentantii Enel Romania.

HotNews.ro a solicitat, de asemenea, o intrevedere cu presedintele ANRE, Petru Lificiu, insa acesta a transmis prin secretara sa ca prefera comunicarea prin e-mail.

Contactat de HotNews.ro, senatorul Liviu Titus Pasca – membru al Comisiei senatoriale pentru Privatizare – a afirmat ca raportul comisiei a fost trimis Guvernului. “Daca Executivul considera ca totul este in regula, foarte bine. Daca nu, Guvernul trebuie sa sesizeze toate organismele de stat abilitate pentru a lua masurile necesare. Totul este la latitudinea Guvernului”, a afirmat senatorul Pasca. Potrivit acestuia, clauzele contractuale sunt facute in asa fel incat sa nu poata fi modificate pana in 2012.

Reamintim ca desele pene de curent din Bucuresti, mai ales pe perioada ultimei ierni, au determinat numeroase proteste la adresa Enel. Senatorul PDL Anca Boagiu a cerut Comisiei pentru Privatizare si Administrarea Activelor Statului sa ancheteze modul in care Enel isi respecta contractul de privatizare. HotNews.ro va prezinta in premiera raportul final al Comisiei.

Bursa: Petrochimia de la “Petrom”, mega-afacere pentru “Oltchim”

“SMH Smith Hodgkinson” a reevaluat activele cumpărate de combinat de la “Petrom” la 89,5 milioane de euro
Acţionarii “Oltchim” au motive de bucurie după doar şase luni de la preluarea diviziei de petrochimie “Arpechim” de la “Petrom”, căci societatea “SHM Smith Hodkinson” a reevaluat activele achiziţionate la 89,5 milioane de euro, de cel puţin şapte ori mai mult faţă de preţul pe care “Oltchim” l-a plătit în decembrie 2009.
Atunci “Oltchim” a cumpărat divizia de petrochimie a “Arpechim”, potrivit oficialilor combinatului vâlcean, cu 13 milioane de euro.
În aceşti bani aflăm că s-a achiziţionat nu doar segmentul de petrochimie, ci şi stocurile de hidrocarburi, dar şi investiţiile efectuate de “Petrom”.
Acţionarii “Oltchim” au aprobat rezultatele reevaluării în Adunarea Generală, de săptămâna trecută, urmând ca valoarea de aproape 90 de milioane de euro să fie înregistrată în contabilitatea companiei.
Ceea ce dă acum posibilitatea “Oltchim” să se împrumute mai mult. De altfel, în baza reevaluării, conducerea “Oltchim” a ipotecat, deja, o parte dintre activele cumpărate de la “Petrom” şi vrea să le pună gaj şi pe celelalte ca să facă rost de capital de lucru.
Alexandru Bucşă, directorul general adjunct “Oltchim”, a explicat, pentru ziarul BURSA, cum s-a ajuns la această reevaluare: “SMH Smith Hodgkinson are cea mai mare experienţă din România pe evaluarea de astfel de active (rafinării, petrochimie), fiind evaluatorii celor mai importante active de la Petrom/OMV, Rompetrol, Rafo, etc. Trebuie să înţelegeţi că una este să faci o evaluare a unui activ care va fi valorificat ca fier vechi şi alta este când evaluezi nişte instalaţii din perspectiva de business integrat aşa cum este situaţia Oltchim. Cei de la SMH au făcut evaluarea ştiind că noi vrem să folosim activele imediat în procesul de producţie, nu să le ţinem în paragină … De asemenea, ştiau că vrem să mai investim încă 10-14 milioane de euro în revizia instalaţiilor… Au avut în vedere şi strategia managementul Oltchim de funcţionare integrată la capacitate optimă”.
Rezultatele reevaluării petrochimiei au fost agreate de auditorul financiar al combinatului vâlcean, KPMG, care a recomandat clientului să recunoască diferenţa dintre suma plătită şi reevaluarea activelor în contul de profit şi pierderi al companiei, la categoria venituri. Reevaluarea a fost acceptată de alte două bănci comerciale, CEC şi BRD, care au oferit “Oltchim” finanţări pe baza ipotecilor asupra activelor de la “Arpechim”, potrivit unor surse din piaţă.
Alexandru Bucşă ne-a mai spus: “Am cerut opinia auditorului nostru KPMG privind reevaluarea activelor şi acesta ne-a recomandat să înregistrăm diferenţele dintre suma pe care am plătit-o pentru petrochimia de la Arpechim şi rezultatul reevaluării direct în contul de profit si pierderi, ca profit. Auditorul Oltchim, în baza standardelor IFRS, a încadrat această tranzacţie ca o afacere, şi nu doar ca o simplă achiziţie de active, Oltchim având nevoie să funcţioneze integrat cu divizia de petrochimie de la Arpechim ca să devină profitabil”.
Potrivit unor surse din piaţă, imediat după reevaluare, Oltchim a luat un credit de la CEC Bank de 13,5 milioane de euro, o parte pentru finanţarea reviziei instalaţiilor de la Arpechim şi o parte pentru a face rost de capital de lucru. De asemenea, societatea a mai împrumutat de la BRD Soc-Gen 700.000 de euro, pentru ambele credite ipotecând anumite active.
“Bineînţeles că mă interesează să folosesc şi restul activelor ca să finanţez nevoia de capital de lucru. Nevoile de finanţare ar fi de până la 50 de milioane de euro/lună pentru capitalul de lucru astfel încât Oltchimul să funcţioneze integrat”, a precizat directorul general adjunct al combinatului.
Divizia de petrochimie preluată este supusă, acum, unei revizii, în urma căreia instalaţiile cumpărate au fost puse în standard şi reautorizate.
Revizia este programată să se încheie la finele acestei luni, astfel încât noile active să înceapă să producă pentru “Oltchim” de la începutul lunii iulie. Conducerea combinatului speră ca societea să genereze profit operaţional încă din prima lună de funcţionare integrată:
“În momentul de faţă, este o conjunctură favorabilă pe piaţa produselor pe care le comercializează combinatul. Oltchimul are capacitatea de desfacere asigurată, orice produse face, are posibilitatea să le vândă imediat datorită cererii foarte mari de produse existente pe piaţa internă şi externă. Păcat că acum funcţionează doar la 40% din capacitate”, a mai spus Alexandru Bucşă.
Combinatul vâlcean lucrează sub capacitate din noiembrie 2008, când “Petrom” a luat decizia închiderii “Arpechim”.

PCC – vrea să conteste în instanţă reevaluarea

Polonezii de la PCC SE (unul dintre acţionarii minoritari ai “Oltchim”) au contestat în Adunarea Generală de săptămâna trecută rezultatele raportului de reevaluare a activelor cumpărate de combinat de la “Petrom”, ameninţând că se vor adresa instanţei.
Contactaţi de ziarul BURSA, reprezentanţii PCC SE nu au dorit să comenteze, anunţând că vor da un comunicat de presă zilele următoare.

ziare.com: Transelectrica ar putea primi un credit de 65 de milioane de euro

Banca Europeana pentru Investitii (BEI) ar putea acorda un credit de 65 de milioane euro pentru Transelectrica (TEL), a spus, joi, in cadrul unei conferinte de presa, directorul general al transportatorului de energie, Adrian Baicusi.

“Semnalele sunt pozitive”, a declarat Baicusi, citat de Mediafax. Imprumutul va fi destinat modernizarii retelei de transport a energiei.

Transelectrica a aprobat un buget de investitii de 485 miliaone lei pentru 2010. Din acestia, 101 milioane lei vin din taxe de racordare la reteaua de transport platite de companii.

Ministerul Economiei controleaza Transelectrica, operatorul de transport si de sistem din Romania, cu un rol cheie pe piata de energie electrica romaneasca.

europuls.ro: Proiectul Nabucco şi securitatea aprovizionării cu gaz a Uniunii Europene

Articolul de faţă prezintă stadiul actual al proiectului Nabucco. Începem cu o analiză a politicii energetice externe a UE, aşa cum este aceasta reflectată în dezbaterile şi rapoartele recente ale unor think tankuri europene. Dupa o trecere în revistă a principalelor evoluţii, dar şi a obstacolelor existente privind implementarea proiectului, articolul concluzioneză că proiectul Nabucco are în continuare şanse reale de a fi îndeplinit. Totuşi, anul 2010 va fi decisiv din acest punct de vedere şi va marca, în mod hotarâtor, soarta acestui proiect european.

Reflecţii privind politica energetică externă a UE

Recent, politica energetică a Uniunii Europene a constituit subiectul a două rapoarte extrem de interesante. În luna aprilie, Clingendael International Energy Programme (cu participarea Loyola Programme of the European InstituteFondazione Eni Enrico Mattei, şi Wilton Park) a publicat un rezumat al dezbaterii organizate de aceste institute pe tema “O Politica Energetică Inteligentă pentru UE” (în originalA Smart EU Energy Policy). În aceeaşi perioadă, trei specialişti ai Notre Europe, think tank-ul înfiinţat de Jacques Delors, au prezentat “Către o adevărată Comunitate Europeană a Energiei” (in originalMoving Towards a Real Energy European Community), un raport extrem de interesant, foarte bine documentat şi detaliat.

În ceea ce priveşte latura externă a politicii energetice, ambele analize subliniază importanţa faptului ca statele Uniunii Europene să vorbeasca pe o singura voce. Ipoteza lansată de Notre Europe propune o Comunitate Europeană a Energiei ca sistem de cooperare de tip Schengen între statele interesate. În cadrul viitoarei Comunităţi a Energiei, toate statele membre implicate ar trebui să contribuie în mod activ la politica energetică comună. Chiar mai mult, raportul elaborat de think tank-ul parizian sugerează că o specializare strictă a statelor în implementarea acestei politici comune, ar duce la o solidaritate de facto în cadrul UE. Într-un asemenea scenariu, elaborarea şi coordonarea politicilor energetice s-ar face, în mod firesc, într-un cadru centralizat şi supranaţional. Totodată, relaţia cu statele terţe furnizoare va trebui asigurată de un organism supranaţional, ca interlocutor unic.

Sub denumirea de “Kyoto, Lisabona şi Moscova”, Clingendael identifică în raportul menţionat mai sus,cei trei piloni interconectaţi ai politicii energetice europene şi care vizează schimbaările climatice, competitivitatea pieţei de energie şi securitatea aprovizionării. Privitor la componenta externă,Clingendael avertizează că neconcretizarea proiectului Nabucco ar duce în mod iminent la eşecul încercării de diversificare a aprovizionării cu gaz ce va afecta în principal statele din Europa de Est. Lipsei actuale de viziune şi strategie pe termen lung a UE vizavi de furnizori şi statele de tranzit, raportul îi răspunde cu câteva sugestii între care necesitatea de a promova o politică energetică comună şi susţinerea înfiinţării Caspian Development Corporation (CDC). Acesta se doreşte a fi un organism unic care sa negocieze cu producătorii, în numele statelor membre, contractele de furnizare de gaze naturale. În prezent, Directoratul-General Competiţie din cadrul Comisiei Europene analizează această alternativă, iar un răspuns prealabil este aşteptat la mijlocul anului 2010.

Cele doua rapoarte subliniază încă o dată, dacă mai era necesar, evoluţiile extrem de slabe în ceea ce priveşte promovarea şi implementarea unei politici energetice externe comune a UE. În pofida faptului că toţi actorii instituţionali europeni au subliniat importanţa acestui aspect, documentul care însoţeşte consultarea publică lansată de Comisia Europeană, “Către o nouă strategie energetică pentru Europa: 2011-2020”, recunoaşte explicit prestaţia slabă a politicii energetice europene externe. Această realitate este cu atât mai îngrijorătoare cu cât dependenţa de importurile de gaze şi petrol a UE va creşte pe termen mediu şi lung. Impactul asupra cererii de gaz pe care o vor avea noile politici europene (privind eficienţa energetică, reducerea de emisii de dioxid de carbon şi utilizarea resurselor de energie regenerabilă) rămâne, cel puţin parţial, o necunoscută. Totuşi, majoritatea analizelor, inclusiv cele ale Comisiei Europene şi ale Agenţiei Internaţionale de Energie, estimează o scădere semnificativă a producţiei interne şi o creştere a cererii, ceea ce va determina o creştere a dependenţei UE de importuri.

Aşadar, Uniunea va avea nevoie de conducte adiţionale care să răspundă acestei cereri. Însă pentru a înlătura dependenţa de un singur furnizor, proiectele luate în considerare vizează surse de aprovizionare din regiunea caspică şi (posibil) a Orientului Mijlociu. În toată această dezbatere, Nabucco a devenit un simbol al politicii energetice comune a Uniunii şi proiectul cel mai important în ceea ce priveşte diversificarea surselor şi a rutelor de aprovizionare cu gaz a UE, având totodată implicaţii semnificative asupra Parteneriatului Estic (lansat in 2009), a Strategiei pentru Asia Centrală (iniţiată în 2007), dar şi asupra dosarului deosebit de complex ce vizează viitorul relaţiilor UE-Turcia.

Proiectul Nabucco: evoluţii recente

S-au făcut câţiva paşi importanţi în direcţia implementării proiectului de construire a conductei ce ar urma să se întindă pe mai bine de 3000 de kilometri, traversând Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. Semnarea (iulie 2009) şi ratificarea (martie 2010) de către statele de tranzit a Acordului Interguvernamental şi decizia Comisiei Europene (martie 2010) de a aloca acestui proiect 200 milioane de euro (parte a European Energy Programme for Recovery) reprezintă un progres semnificativ.

Majoritatea experţilor consideră gazul provenind din Azerbaidjan ca fiind singura sursă de aprovizioare, într-o primă etapă, pentru Nabucco. Recenta vizită a unei delegaţii de înalţi oficiali turci în Baku (17-18 mai) s-a încheiat cu un acord prealabil între cele două părti privind volumul de gaze care vor fi exportate către Turcia din exploataţia de la Shah Deniz II (semnarea oficială a acordului se pare că va avea loc în luna iunie, în timpul unui Summit al gazului organizat de Turcia). Noile exporturi către Turcia se vor adăuga celor actuale provenind din Shah Deniz I şi care sunt deja transportate prinSouth Caucasus Pipeline. Rezervele din Shah Daniz II vor aproviziona, într-o primă instanţă, Interconectorul Turcia-Grecia-Italia, iar ulterior, posibil, Nabucco. Este, de asemenea, important de subliniat faptul că RWE, companie membra a Consortium-ului Nabucco, e prezentă în Turkmenistan, stat cu care a încheiat un acord de parteneriat (aprilie 2009) în domeniul energiei. Ca parte a unei cooperări mai largi în domeniul energiei, RWE a primit şi drept de explorare a gazului în zona coastei turkmene a Mării Caspice. Totodată, împreună cu OMV (de asemenea, membră a Consortium-ului Nabucco), compania germană a iniţiat Caspian Energy Company având ca scop identificarea posibilitătilor de transport către piaţa europeană a gazului din regiunea Caspică. În ceea ce priveşte zona Orientului Mijlociu, este demnă de menţionat implicarea OMV şi MOL alături de companii din Emiratele Arabe Unite, într-un proiect de explorare a posibilităţilor de exploatare a zăcămintelor de gaz din regiunea kurdă a Irakului (mai 2009).

În pofida importanţei (economice şi geostrategice) declarate a Nabucco pentru UE, suportul politic pentru acest proiect nu este nici pe departe unanim la nivelul statelor membre. Germania a acordat, în mod evident, prioritate şi suport politic proiectului ruso-german Nord Stream (un joint venture între Gazprom şi companii germane, olandeze şi franceze). Luând în considerare declaraţiile politicienilor francezi, Hexagonul nu pare a stabili în mod clar priorităţi între Nabucco, South Stream şi Nord Stream. GDF Suez a devenit parte a Nord Stream în martie 2010, iar EdF se pare că va avea o participaţie de 20% în proiectul ruso-italian South Stream care se presupune că va transporta gaz din Novossibirsk (Siberia) începand cu 2015. Compania nu a făcut încă niciun anunţ oficial în acest sens, însă presa franceză este de părere că acordul va fi semnat în iunie, la Sankt-Petersbourg. Se pare însă că GDF Suez rămâne interesată să participe şi în Nabucco, noile demersuri în acest sens ale oficialilor francezi fiind primite cu mai multă deschidere de partea turcă comparativ cu perioada “blocajului” diplomatic instalat în urma adoptării proiectului de lege francez referitor la recunoaşterea genocidului asupra armenilor (octombrie 2006) ce determinase un refuz din partea companiei turce Botas la cererea initială a companiei franceze de a se alătura proiectului european. În ceea ce priveşte Italia, Silvio Berlusconi întreţine o relaţie specială cu Rusia, iar ENI este principalul partener al Gazprom în proiectul South Stream (iniţiat în 2006, prin semnarea unui Acord de Parteneriat Strategic şi care se estimează că va fi finalizat în 2015).

Concluzie

Putem spune, aşadar că, în ultima perioadă, au existat câteva evoluţii importante în ceea ce priveşte Nabucco. Noile contacte ale UE cu Azerbaidjan şi Turkmenistan, precum şi consolidarea relaţiilor azero-turce sunt premise esenţiale pentru găsirea unor soluţii pentru problema surselor de aprovizionare a Nabucco. În timpul ultimei vizite la Ashgabat a lui Gunther Oettinger, Comisarul european pentru energie, preşedintele Berdimuhamedov şi înaltul oficial UE au căzut de acord asupra înfiinţării unui grup de lucru care să analizeze posibilităţile de transport a gazului turkmen spre piaţa europeană. Prezenţa unor companii europene precum RWE, OMV şi MOL în zone cu potenţial de aprovizionare este, iarăşi, un atu pentru construirea Nabucco. De asemenea, planul de a înfiinţaCaspian Development Corporation, ca organism unic care să negocieze contractele de aprovizionare cu gaze, este o soluţie pragmatică ce corespunde provocărilor actuale aşa cum sublinia şi raportul elaborat de Notre Europe.

Chiar dacă exista o serie de provocări atât din interioriul UE (lipsa de voinţă politică a unora dintre statele membre, implicarea companiilor europene în proiectele concurente), cât şi externe (“ofensiva” gazoductelor cu surse de aprovizionare ruse, un interes crescând al Chinei pentru resursele de gaz din Asia Centrală), Nabucco are încă şanse reale de a fi realizat. Anul 2010 va fi unul interesant din acest punct de vedere, fiind anul în care decizia finală de investiţie va trebui luată: o etapă ce va putea fi decisivă în ceea ce priveşte dezvoltarea proiectului. Succesul proiectului Nabucco nu va fi numai succesul statelor membre din estul Europei, de altfel cele mai afectate de evoluţiile din domeniul securităţii aprovizionării cu gaz. Va fi şi un semnal pozitiv trimis vecinilor UE, cu efecte pe termen lung atât în plan comercial, cât şi politic şi geostrategic. Un eventual eşec nu ar face decât să reconfirme incapacitatea UE de a elabora şi promova pe plan extern o strategie cu consecinţe care ar trece dincolo de domeniul energetic.

Bursa: CET Giurgiu va fi vândut unei firme controlate, indirect, de investitori ruşi

Pachetul de acţiuni deţinut de Consiliul Judeţean Giurgiu la Uzina Termoelectrică (CET) Giurgiu va fi vândut integral firmei “Global International 2000”, controlată indirect de către investitori ruşi, pentru 21,7 milioane de lei, iar cumpărătorul îşi va asuma şi datoriile uzinei, de peste 88 milioane de lei. Potrivit unor surse citate de Mediafax, cumpărătorul va prelua 9.424.999 acţi-uni, reprezentând întregul pachet de acţiuni emis de societate şi va plăti 2,305 lei pentru fiecare acţiune, dar în mod eşalonat, cu un avans de 5% (puţin peste un milion de lei) din preţul de cumpărare la data semnării contractului. Diferenţa va fi plătită în trei rate, de 8,2 milioane lei, 6,5 milioane lei şi, respectiv, 5,8 milioane lei.
Firma “Global International 2000” este controlată de “Global Energy Investment” SRL, condusă de către Boris Golovin, care, potrivit presei centrale, este reprezentantul în Româ-nia al oamenilor de afaceri ruşi Oleg Deripaska şi Igor Ziuzin.
Prin contract, cumpărătorul CET Giurgiu s-a obligat să asigure alimentarea cu energie termică a populaţiei şi firmelor din municipiul Giurgiu pe o perioadă de zece ani, prin trecerea cu plată în patrimoniul judeţului Giurgiu a activelor utilizate la producerea şi distribuţia agentului termic. Astfel, după realizarea transferului dreptului de proprietate, statul va prelua aceste bunuri imobile şi mobile ale centralei termice Giurgiu, dar şi alte active, pentru care va plăti o sumă totală de 12,2 milioane lei.
În aceste condiţii, primele două rate din preţul total de cumpărare, de 8,2 milioane lei şi de 6,5 milioane lei, vor fi achitate de investitor la câte un interval de câte zece zile după ce statul va cumpăra la rândul său aceste active, iar ultima rată, de 5,8 milioane lei, va fi achitată în interval de un an.
Pentru garantarea plăţii preţului de cumpărare, investitorul va constitui o garanţie reală imobiliară asupra întregului pachet de acţiuni. Cumpărătorul a fost asistat în negocierile cu reprezentanţii statului de către casa de avocatură “Boştină şi Asociaţii”.

Adevarul: Companiile energetice germane RWE şi E.ON au fost cei mai mari poluatori din Europa anul trecut

Sectorul energetic este cel mai mare poluator din lume

Sectorul energetic este cel mai mare poluator din lume

Grupurile germane de utilităţi RWE şi E.ON au fost anul trecut cei mai mari poluatori din Europa, potrivit unui raport realizat de Carbon Market Data, transmite Reuters.

Companiile deţinute integral sau parţial de cele două grupuri au emis în total 235 de milioane de tone de dioxid de carbon, peste volumul total provenit din Scandinavia în 2009.

Emisiile colective ale Norvegiei, Danemarcei, Suediei şi Finlandei au totalizat anul trecut circa 234 de milioane de tone.

RWE, cel mai mare producător de energie din Germania, conduce acest top, cu emisii de 141 de milioane de tone de dioxid de carbon, cu cinci milioane sub nivelul din 2008.

E.ON a emis 94 de milioane de tone, cu 14 milioane de tone sub volumul din 2008 şi se află pe locul doi, iar compania suedeză Vattenfall s-a plasat pe poziţia a treia, cu 91 de milioane de tone, potrivit raportului.

Cele trei companii, care operează în cadrul mecanismului european de tranzacţionare a certificatelor pentru emisii de dioxid de carbon, au avut în 2009 cel mai mare deficit de astfel de permise.

RWE a primit anul trecut 89 de milioane de certificate, astfel încât grupul a fost nevoit să cumpere 52 de milioane de astfel de permise.

E.ON a trebuit să cumpere 18 milioane de certificate, iar Vattenfall, 29 de milioane.

Preţul certificatelor pentru emisii de dioxid de carbon a atins anul trecut o medie de 13,37 euro tona, în prezent fiind tranzacţionate la circa 15,8 euro.

Producătorii europeni de oţel au avut în 2009 cel mai mare surplus de certificate, în frunte cu ArcelorMittal, Corus (deţinut de Tata Steel) şi ThyssenKrupp.

Carbon Market Data a efectuat aceste calcule la nivel de grupuri şi a luat în considerare participaţiile minoritare şi majoritare deţinute de acestea la alte companii incluse în mecanismul european al tranzacţiilor cu emisii poluante.

Vocea Rusiei: Medvedev şi Lukaşenko vor examina problemele Uniunii Vamale şi energiei

Problema Uniunii Vamale a Rusiei, Belarus şi Kazahstan  este una din temele principale ale tratativelor preşedinţilor Rusiei şi Belarus Dmitri Medevedv şi Alexandr Lukaşenko de la Moscova. Se planifică examinarea problemelor bilaterale, între altele colaborarea în sfera combustibililor şi energiei, inclusiv livrările de petrol şi gaz în Belarus în conformitate cu  înţelegerile realizate mai înainte. Între altele, Rusia cere îndeplinirea obligaţiilor în privinţa achitării livrărilor de gaz.

RIA Novosti: Gazprom expects Europe’s demand for gas to grow in long term despite May slump – Miller

Russian energy giant Gazprom expects Europe’s demand for natural gas to grow in the long term, despite a slump in May, Gazprom CEO Alexei Miller said on Thursday.

“Unfortunately, the financial and economic crisis continues to have a negative influence on gas consumption. Whereas in late 2009 and the first three months of 2010 we saw a dynamic growth in demand for gas in the EU countries, the situation with its consumption in May will deteriorate this positive trend,” he told a European Business Congress conference.

“We see that financial problems in the eurozone have started to have their effect on the energy markets as well.”

Miller said, however, that demand for gas in Europe would grow in the long term while Europe’s gas production would decline rapidly, adding that according to independent forecasts, Europe’s gas imports will rise to 415 billion cubic meters per year by 2020 and to 500 bcm by 2030.

ITAR TASS: GECF initiates to have a special data base of the gas market

The Gas Exporting Countries Forum (GECF) initiates to have a special data base of the gas market, the Secretary General of the organisation, Leonid Bokhanovsky, said in an interview published by Russia’s Vremya Novostey / News Time/ daily on Thursday.

“One of the goals of the organisation is to structure the existing models of the world gas market which is based on the balance of interests of consumers and suppliers,” he said. “The relations /in the market/ should be transparent and should be based on trust. This is true regarding the exchange of current information on the market, too.”

“The GECF Secretariat initiates a so-called data base of the global gas market: this will be information on research, production, transportation and selling of gas,” Bokhanovsky continued. “We shall organise an international gas research institute, the location is being discussed now and may be fixed over the ministerial meeting in China this December.”

Earlier, Bokhanovsky said over the international conference – Energy Dialogue: Russia-EU. The Gas Aspect – in Berlin in May, that GECF plans to make short- and long-term forecasts for the gas market which would be available for all the market participants and which might be used for long-term investments decisions.

The GECF was organised in 2001 as a platform for exchange of views and information between gas ministries and leaders of national gas companies.

The member countries of the Gas Exporting Countries Forum are Algeria, Bolivia, Brunei, Venezuela, Egypt, Indonesia, Iran, Qatar, Libya, Malaysia, Nigeria, the United Arab Emirates, Russia, Trinidad and Tobago. Equatorial Guinea.

In December 2008 the organisation had its Charter approved, and the capital of Qatar, Doha, hosts the GECF headquarters. Leonid Bokhanovsky was elected Secretary General in December 2009.

Novinite: Shmatko Puts Bulgaria on Notice Over Pipeline

Bulgaria: Shmatko Puts Bulgaria on Notice Over Pipeline
“There has to be a decision on the future of the project no later than this fall,” Russia’s Energy Minister Sergei Shmatko told reporters. Photo by EPA/BGNES

Russia may indefinitely delay construction of an oil pipeline across Bulgaria and Greece if Sofia does not complete its revision of the plan in the next few months, the country’s energy minister has said.

The possible demise of the Burgas-Alexandroupolis project would likely push Russia into the embrace of Turkey, which has been touting a competing pipeline to deliver Russian and Caspian Sea crude to the Mediterranean market, including to Southern Europe, Sergei Shmatko said, as cited by the Moscow Times.

“There has to be a decision on the future of the project no later than this fall,” Shmatko told reporters at the State Duma after a speech on the situation in the country’s energy industry. “It’s quite possible that we will have to — not terminate — but freeze the project.”

Greece, which the European Union is saving from defaulting on its foreign debt, has also recently called for the plan to move ahead as soon as possible in anticipation of investment and future transit fees.

After it took office in July 2009, Bulgaria’s new center-right government of the GERB party made it clear it was going to reconsider the country’s participation in the three large-scale energy projects – South Stream gas pipeline, Burgas-Alexandroupolis oil pipeline, and Belene Nuclear Power Plant.

Construction of the line has been on ice even since after Bulgaria’s government balked at the potential environmental damage that the pipeline could inflict on its resort-dotted coastline.

Three Bulgarian Black Sea municipalities – Burgas, Pomorie, and Sozopol – have voted against the pipe in local referendums over environmental concerns.

Municipalities neighboring Pomorie and nearby Burgas are also harboring fears that the pipeline could damage their lucrative tourism business, while environmental NGOs have branded the existing plans to build an oil terminal out at sea a disaster waiting to happen.

Bulgaria, Greece and Russia agreed to build the pipeline between Burgas and Alexandroupolis, taking Caspian oil to the Mediterranean skirting the congested Bosphorus, in 2007 after more than a decade of intermittent talks.

The agreement for the company which will construct the Burgas-Alexandroupolis oil transit pipeline was signed by Bulgaria during Russian President Putin’s visit to Bulgaria in 2008.

The 280-kilometer pipeline, with 166 kilometers passing through Bulgaria, would have an initial annual capacity of 35 million tonnes, which could be later expanded to 50 million tonnes. Its costs are estimated at up to USD 900 M.

energia.gr: Commission Sets Rules for Green Biofuel Label

To ensure that biofuels contributing to the EU’s 20% renewable target are produced in a sustainable manner, the European Commission called for industry and governments to set up certification schemes.

The Commission today (10 June) adopteda package on the sustainability criteria of biofuels.

The package, which includes two communications and one decision, lays down how to make sure that biofuels produced and imported into the EU are produced without damaging the environment.

Only biofuels that meet the conditions set out in the package will count towards the targets that each of the EU’s 27 member states has to reach by 2020. Under 2009’s Renewable Energy Directive, companies are eligible for national support such as tax relief.

No sanctions or bans on the use of biofuels that do not carry a sustainable label are foreseen.

Sustainable biofuel certificate

The Commission paper explains what industry, governments or NGOs need to do to get a sustainable label for their biofuel use.

Issues addressed include standards to be met both in the EU and third countries, as well as independent auditing of the whole of the scheme’s production chain.

A Brazilian sugarcane farmer, for example, must prove that his land was not converted from tropical forest to farmland since January 2008, and producers, traders and importers also need to prove a number of criteria related to farming, production, transport and distribution.

But in the end, the burden of proof of sustainability will be on big companies that import biofuels like BP or Shell, Commission officials explained.

The scheme, subject to annual auditing, will be approved by the Commission for a five-year period, but can be “de-recognised at any moment” if it fails to deliver, a Commission official said.

Schemes can be submitted for approval as of today (10 June).

The EU executive hopes to have several schemes up and running by the December deadline for the EU-27 to comply with the new Renewables Directive, which requires greenhouse gas savings from biofuels to reach a minimum of 35%.

Sustainability criteria

The EU executive’s document also sets out which types of land should not be used to produce biofuels. These include natural forest, protected areas, wetlands, peatlands and highly biodiverse areas.

The EU also explicitly demands that forest must not be converted into palm oil plantations and stipulates that biofuel from such production chains does not fulfil EU sustainability requirements.

In addition, only biofuels that produce 35% greenhouse gas emission reductions fulfil the EU sustainability criteria. Meanwhile, biofuels produced by installations that were in operation on 23 January 2008 are exempted from complying with the greenhouse gas saving criterion until 1 April 2013.

Indirect land use change (ILUC)

The certification scheme and sustainability criteria do not take into account indirect land use change (ILUC).

An additional criteria for ILUC could be added to the sustainability schemes later on once the Commission has finished work on the matter, officials said.

They also stressed that recent EU studies show that biofuels are producing greenhouse gas emission savings, contrary to mainstream press reports.

Tags: , , , ,

Comments are closed.

September 2017
M T W T F S S
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Site Metter