revista presei 21 decembrie

2009/12/21

ziare.com: Ucraina a redus livrarile de electricitate catre Romania

Ucraina a oprit exportul de electricitate catre Polonia si a redus livrarile catre Romania, Ungaria si Slovacia, din cauza consumului slab al tarilor europene si a scaderii preturilor.

“Criza economica a provocat o scadere brusca a consumului de electricitate si o scadere a preturilor pe piata europeana. Drept urmare, competitivitatea Ucrainei a scazut”, a declarat, duminica, Vasil Daniliv, presedintele consiliului director al companiei elvetiene de electicitate Korlea Invest Holding AG, citat de Kiev Post.

Daniliv a precizat ca termocentrala ucraineana Burshtynka si-a oprit livrarile catre Polonia si a redus exporturile de electricitate catre Romania, Ungaria si Slovacia, pe o perioada nedeterminata.

Zomar, compania poloneza ce intermediaza importurile de electricitate, ar fi refuzat in luna decembrie a acestui an sa mai achizitioneze electricitate din Ucraina, din cauza preturilor mari practicate de producatorul Ukrinterenerho, potrivit unor informatii din surse neoficiale, citate de presa de la Kiev

In primele 10 luni ale acestui an, Ucraina a exportat 33,5 de milioane de kilowati catre Romania, 1.159,7 de milioane de kilowati catre Ungaria, 6,1 milioane de kilowati catre Republica Moldova, 1.288,9 milioane de kilowati catre Slovacia si 201,5 milioane de kilowati catre Polonia.

Cu toate acestea, exporturile de electricitate ale Ucrainei in luna octombrie a acestui an erau cu 20% mai mici decat cele din perioada similara a lui 2008.

In total, Ucraina a exportat in 2008 7.868,2 de milioane de kilowati de electricitate.

standard.ro: Statul “dă înapoi” 60% din banii primiţi la privatizarea Petrom

Petrom, cea mai mare companie din România, parte a grupului austriac OMV, pregăteşte pentru anul viitor o majorare de capital record, de un miliard de euro, la care statul român, prin intermediul Ministerului Economiei şi al Fondului Proprietatea, ar urma să participe cu aproximativ 400 milioane de euro, au declarat surse guvernamentale.
Cele aproximativ 400 milioane de euro reprezintă echivalentul a 60% din banii primiţi de statul român de la grupul austriac OMV în 2004, la privatizarea companiei. Atunci, OMV a plătit 669 milioane de euro în cash pentru a prelua 33,34% din acţiunile Petrom, la care s-a adăugat un aport de capital de 830 milioane de euro, pentru a ajunge la pachetul majoritar de 51%.

Ministerul Economiei, care mai deţine 20,6% din acţiunile Petrom, ar urma să participe la majorarea de capital cu aproximativ 200 milioane de euro. “Banii vor proveni din reevaluarea terenurilor”, au explicat pentru Business Standard surse guvernamentale care nu au dorit să ofere informaţii suplimentare pe această temă.

Statul român este, prin intermediul Ministerului Finanţelor, şi acţionarul majoritar al Fondului Proprietatea, care deţine 20,1% din acţiunile Petrom şi care, la rândul său, va trebui să contribuie cu aproximativ 200 milioane de euro la majorarea de capital. Fondul Proprietatea avea la finele lunii septembrie lichidităţi de aproape 500 milioane de euro, majoritatea constituite după ce şi-a vândut participaţiile minoritare deţinute la trei filiale CEZ.

Contactaţi de Business Standard, oficialii Petrom nu au dorit să comenteze pe marginea subiectului.

Directorul general al producătorului de ţiţei şi gaze Petrom, Mariana Gheorghe, declara joi că va purta discuţii cu reprezentanţii viitorului guvern pentru a-i convinge să participe la o posibilă majorare a capitalului companiei, în vederea derulării investiţiilor. “Sper că viitorul guvern va lua în calcul participarea la o majorare a capitalului Petrom. Majorarea capitalului va fi făcută pentru investiţii”, spunea Mariana Gheorghe, citată de NewsIn. De altfel, la finele lunii noiembrie, şeful OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, declara în cadrul unui interviu acordat presei din România că Petrom va investi în 2010 peste un miliard de euro, sumă similară cu nivelul programat pentru acest an, iar mai mult de 50% din aceasta va merge către divizia de explorare şi producţie. Ruttenstorfer mai spunea că investiţiile pot fi asigurate din lichidităţi, majorări de capital, dar şi din împrumuturi.

“Din punctul nostru de vedere, putem majora capitalul Petrom oricând, dar decizia aparţine tuturor acţionarilor”, explica atunci directorul general executiv al OMV. Petrom a investit, de la preluarea controlului de către OMV şi până la finele lunii septembrie a acestui an, 16,991 miliarde de lei (4,67 miliarde de euro), dar rezultatele nu sunt încă la nivelul aşteptărilor trasate de proprietarul austriac în cadrul strategiei pentru 2010. Investiţiile mari realizate de austrieci, dar şi creşterea puternică a preţului petrolului au trecut însă compania de la pierderi de aproape un miliard de lei (240 milioane de euro) în 2004, anul privatizării, la un profit cumulat de 6,5 mld. lei (1,85 mld. euro), în perioada 2005-2008. Anul acesta, Petrom a obţinut în primele nouă luni un profit net de 1,53 mld. lei (364 mil. euro).

Cea mai mare companie din România, în funcţie de cifra de afaceri, şi-a susţinut investiţiile din ultimii ani în principal din banii aduşi de austrieci la privatizare, iar de la finele anului 2008 a început să se bazeze pe finanţarea de la bănci, luând din acel moment credite de peste 1,5 mld. euro.

Compania are o capitalizare pe bursă de 3,49 miliarde de euro.

Acţiunile Petrom au câştigat la sfârşitul săptămânii trecute 2% pe bursă, creşterea din acest an ajungând la 43%.

EVZ: Complexul energetic Turceni are de azi un şef nou

Complexul Energetic Turceni are, începând de astăzi, un nou director

general, Octavian Graure. Până în prezent, Graure a fost şeful unei

direcţii a complexului. El urmează să conducă unitatea interimar, pentru o perioadă de trei luni.

Cotidianul: Bursa din Sibiu lansează derivatele pe certificatele de emisii de gaze cu efect de seră

Contractele vor avea scadenţă zilnică. Contractul iniţiat la începutul fiecărei sesiuni de tranzacţionare are scadenţa în aceeaşi zi.

Bursa Monetar Financiară şi de Mărfuri Sibiu anunţă lansarea începând cu data de 21 decembrie 2009 a contractului futures având ca activ suport certificatele de emisii gaze cu efect de sera (EGES) având simbolul CO2 RON 2008-2012. Mărimea contractului este 100 certificate de emisii gaze cu efect de sera (EGES) iar pasul de tranzacţionare 0,01 lei (un leu/contract).

Contractele vor avea scadenţă zilnică. Contractul iniţiat la începutul fiecărei sesiuni de tranzacţionare are scadenţa în aceeaşi zi. O singura scadenţă zilnica va fi disponibila permanent in timpul sesiunii de tranzacţionare.
„Lansarea acestor derivate înseamnă pătrunderea Sibex pe o piaţă cu un imens potenţial.

Este ştiut faptul că alocarea certificatelor de emisii este principalul instrument al Uniunii Europene de a lupta împotriva încălzirii globale iar prin lansarea acestor instrumente în premieră pe piaţa autohtonă de capital Bursa din Sibiu ajută practic România să se alinieze normelor europene care obligă ca aceste certificate să fie tranzacţionate prin burse. De asemenea, sperăm ca de acum înainte existenţa unui cadru organizat să împiedice tranzacţionarea acestor certificate prin „înţelegeri prin apartamente” favorabile doar unora, cum s-au făcut la un moment dat” a declarat preşedintele Sibex, Teodor Ancuţa.

Certificatul EGES este titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent, într-o perioadă definită valabilă numai pentru îndeplinirea scopului Hotărârii Guvernului 780/2006 privind înfiinţarea schemei de comercializare a emisiilor de gaze cu efect de seră şi care este transferabil în condiţiile prevăzute de această hotărâre.

Hotnews: A doua centrala nucleara va fi construita pe Somes. Sunt analizate trei amplasamente

A doua centrala nucleara din Romania va fi construita in apropierea raului Somes, fiind evaluate in prezent trei locatii, potrivit unor surse guvrnamentale. Ministerul Economiei a analizat, pana acum, peste 100 de amplasamente, din care unele erau in bazinele raurilor Olt, Mures si Somes. In cele din urma, autoritatile au decis sa ia in discutie doar trei locatii de pe Somes.

Secretarul de stat in Ministerul Economiei, Tudor Serban, a declarat recent ca amplasamentul noii centrale nucleare nu va fi cunoscut in acest an. Cea de-a doua centrala nucleara ar urma sa fie data in folosinta dupa 2020. Noua centrala nucleara ar putea avea o putere instalata de pana la 2.400 MW, in conditiile in care centrala de la Cernavoda este compusa din doua reactoare cu o putere instalata de circa 700 MW fiecare.

standard.ro: Cum au mers în 2009 vânzările de carburanţi ale Rompetrol şi câte staţii “a pierdut” în Franţa

Vânzările totale de carburanţi ale grupului Rompetrol, controlat de compania de stat de petrol şi gaze din Kazahstan KazMunaiGaz, au crescut cu aproximativ 7% în volum în 2009, faţă de 2008, şi este aşteptată o majorare cu încă 3% în 2010, a declarat într-un interviu acordat Business Standard Titov Buzescu, managing director pentru retail global în cadrul grupului petrolier.
Potrivit oficialului Rompetrol, ultimele date arată că piaţa românească de carburanţi a suferit o comprimare uşoară în acest an, iar vânzările totale se vor situa la aproximativ cinci milioane de tone. Ultimele statistici în domeniu indică o reducere a consumului, per ansamblu, situată între 3% şi 4%.

“Se vede o revigorare a consumului flotelor în ultimele două luni. Dacă în primul semestru aveam minus 15% şi după prima jumătate a anului ajunseserăm la minus 10%, acum avem circa minus 7%, iar în ultimele două luni consumul a fost aproximativ acelaşi cu cel din 2008”, a explicat Titov Buzescu.

“Probabil că activitatea transportatorilor a început să-şi revină, mai ales acum, când este o perioadă în care se fac mai multe cumpărături decât în restul anului”, a punctat acesta. Oficialul Rompetrol a explicat că, în cazul flotelor, compania s-a confruntat cu dificultăţi destul de mari în ceea ce priveşte încasarea facturilor. “De la 25-30 de zile termen-limită de plată, se ajunsese la 40-45 de zile. Transportatorii ne-au explicat că şi clienţii lor procedaseră la fel. După situaţia de la începutul anului, am rămas tot acolo, în sensul în care termenele de plată încă nu s-au modificat”, a subliniat Buzescu.

Conform responsabilului Rompetrol, compania a înregistrat o reducere a vânzărilor de carburaţi de 3-4% la staţiile proprii şi de circa 10% la cele operate de “particulari”, dar şi o creştere a volumelor comercializate angro. În Georgia, grupul Rompetrol a consemnat, per ansamblu, o creştere a vânzărilor de 80%, pe fondul extinderii şi dezvoltării reţelei de benzinării. Grupul petrolier a ajuns în această ţară la 55 de staţii, de la 38, cât avea la finele anului trecut. În Bulgaria şi Moldova, Rompetrol a înregistrat scăderi ale volumelor vândute. În Bulgaria, Rompetrol nu a deschis nicio staţie în acest an, rămânând la 73, iar în Moldova a ajuns la 14 benzinării, de la 11, la finele anului trecut. În Franţa, unde controlează lanţul Dyneff, cumpărat în 2005, grupul a consemnat o creştere a vânzărilor de 3%. Evoluţia este interesantă, în contextul în care Franţa este singura piaţă pentru care Rompetrol raportează o descreştere a numărului de staţii de distribuţie carburanţi. Grupul a ajuns la 157 de benzinării, mai puţin cu şapte faţă de anul trecut. Cele şapte staţii au ieşit din reţea întrucât a expirat valabilitatea contractelor de închiriere sau de concesiune, potrivit oficialilor Rompetrol. Grupul petrolier “a deschis” în Spania două noi benzinării, ajungând la şase unităţi, dintre care patru sunt închiriate, iar două – proprii. În România, a fost cea mai agresivă extindere a kazahilor, în acest an ajungând la 768 puncte de vânzare, în loc de 610, cât aveau la finele lui 2008. La nivelul întregului grup Rompetrol, numărul de puncte de vânzare, în speţă benzinării, a crescut de la circa 900, la finele lui 2008, la 1.060, în decembrie 2009. Potrivit oficialilor companiei petroliere, dintre obiectivele de investiţii puse în funcţiune în acest an, sunt unele care au demarat şi înainte de 2008, întrucât construcţia unei staţii poate dura de la câteva luni la câţiva ani. Creşterea vânzărilor grupului petrolier, controlat de kazahii de la KazMunaiGaz, s-a datorat şi micşorării anumitor cheltuieli, factor care a permis un control mai bun asupra preţurilor de vânzare a carburanţilor. “Ne-am redus costurile de operare cu aproximativ 10% în 2009, prin optimizarea logisticii primare şi secundare, îmbunătăţirea forţei de vânzări şi eficientizarea aprovizionării cu produse”, a explicat managing directorul pentru retail global din cadrul grupului.

“La acestea trebuie să adăugăm atât finalizarea, în acest an, a primului centru din România de monitorizare şi control al staţiilor de carburanţi, o investiţie totală de peste 16,3 milioane de dolari, cât şi lansarea gamei premium de carburanţi Alto (benzina Alto 101 şi motorina Alto 55) şi introducerea conceptului de staţie premium a grupului”, a mai spus oficialul Rompetrol.

Numai în România, pe partea de vânzări de carburanţi, grupul are circa 2.200 de angajaţi, comparativ cu aproximativ 1.900, în decembrie 2008. De altfel, Rompetrol, care a trecut în ultimii ani printr-un proces de restructurare a activităţilor şi, implicit, a personalului, are acum 9.674 de salariaţi, faţă de 9.262, cât avea la sfârşitul lui 2007.

Pentru 2010, ţintă de creştere a vânzărilor de 3%

“Strategia noastră pe următorii doi ani ia în calcul faptul că se vor resimţi, cel mai probabil, efectele crizei. În acest sens, ne pregătim pentru consolidarea benzinăriilor existente, iar achiziţii majore în această perioadă sunt foarte puţin probabile, dar nu sunt excluse”, a mai afirmat Titov Buzescu. Oficialul Rompetrol a adăugat că, “în 2010, piaţa nu va suferi modificări majore”. “Estimările noastre sunt că vom avea o creştere a vânzărilor de carburanţi de 3% în România, iar pe retail vom ajunge undeva la volumul vândut în 2008. În rest, pe vânzări totale, vom fi la circa 10% plus, faţă de 2008”, a explicat responsabilul.

Grupul Rompetrol este al doilea jucător ca mărime de pe piaţa locală de distribuţie a carburanţilor, principalii săi concurenţi fiind Petrom şi LukOil România. La începutul anului 2010 este aşteptată o creştere de 5-7% a preţurilor carburanţilor, pe fondul majorării accizelor şi în contextul unui baril de 80 de dolari. Grupul Rompetrol NV are sediul la Amsterdam (Olanda) şi îşi desfăşoară activitatea în 12 state, majoritatea activelor şi operaţiunilor fiind localizate în Franţa, România, Spania şi în sud-estul Europei.

Ziua: Expert Petroleum va investi 20 milioane dolari in 2010, in campurile de petrol si gaze din Romania

Expert Petroleum SRL, companie specializata in reabilitarea campurilor golite de gaze si titei, vrea sa-si creasca personalul cu 20-30% anul viitor si sa-si majoreze productia de 5 ori, pana la 10.000 bep/zi, in trei-patru ani, in Romania, a declarat, pentru NewsIn, directorul executiv David Martinon. De asemenea, compania va aloca anul viitor 20 milioane de dolari pentru investitii, in reabilitarea campurilor golite de petrol si gaze naturale din Romania.

“Nu intentionam sa facem disponibilizari. In prezent, avem circa 50 de angajati in Romania si vrem sa crestem acest numar cu 20-30%, in anul viitor. De asemenea, estimam pentru 2010 o productie intre 1.500 si 2.000 barili echivalent petrol (bep)/zi. Obiectivul nostru este sa producem in jur de 10.000 bep/zi, in urmatorii trei-patru ani”, a spus directorul executiv al Expert Petroleum SRL.
De asemenea, compania Expert Petroleum SRL va aloca anul viitor pentru investitii 20 milioane dolari, in reabilitarea campurilor golite de petrol si gaze naturale din Romania. Compania Expert Petroleum a fost infiintata de catre David Martinon si Michel Louboutin (partener fondator si director general al companiei). Experienta echipei include managementul de proiecte internationale si romanesti ca: ConocoPhillips, Weatherford, Petrom, Romgaz si alte companii. Expert Petroleum SRL este o companie cu activitate in domeniul petrolului si a gazelor naturale axata pe reabilitarea campurilor depletate de gaze si titei. Compania are in prezent opt licente in curs de dezvoltare, axate pe Bazinul Carpatic, Bazinul Transilvaniei si al Platformei Moesiane. Aproape toate proiectele sunt pe campuri care au produs anterior petrol sau gaze naturale.

Vocea Rusiei: Consorţiul Nord Stream cere garanţii de stat

Consorţiul Nord Stream care se ocupă de construirea gazoductului cu acelaşi nume s-a adresat Guvernului RFG în vederea obţinerii din partea statului a unor garanţii privind creditele, a declarat Hans Muller, purtătorul de cuvânt al consorţiului.

El a subliniat că Nord Stream rămâne cel mai important proiect din Europa, finanţat din surse private. Potrivit lui Muller, în octombrie consorţiul a trimis celor mai mari bănci mondiale cereri de creditare a gazoductului Nord Stream şi a primit propuneri în valoare de peste 6 miliarde de euro.

RIA Novosti: Russia, Belarus, Kazakhstan to create unified economic space by Jan. 2012

The presidents of Russia, Belarus and Kazakhstan agreed Saturday to create a single economic space by January 1, 2012.

The leaders of seven post-Soviet states (Russia, Belarus, Kazakhstan, Armenia, Kyrgyzstan, Tajikistan and Turkmenistan) met in a place near Almaty to discuss security and economic integration.

“We are committed to the further deepening of the integration process in the EurAsEC area, as we thereby confirm as our subsequent goal the creation, no later than January 1, 2012, of a unified economic space of the Republic of Belarus, the Republic of Kazakhstan and the Russian Federation,” they said in a joint statement.

Medvedev, Belarus President Alexander Lukashenko and Kazakh President Nursultan Nazarbayev signed a package of deals on November 27 in Minsk to create a customs union with common tariffs, paving the way for a single economic space.

In June 2009, the heads of governments of Russia, Kazakhstan and Belarus notified the World Trade Organization (WTO) of their intention to join the world trade club as a customs union.

The three ex-Soviet republics suspended their bilateral negotiations on the WTO entry to hold consultations on a common position on the customs union.

In October 2009, Russia, Kazakhstan and Belarus announced they would resume talks on WTO accession separately, but on synchronized positions.

Eurasia Daily Monitor: Moscow Targeting Adriatic Energy Transportation Lifeline to Central Europe

President of Russia Dmitry Medvedev (L) with his Croatian couterpart, Stjepan Mesic

Russian President Dmitry Medvedev and Prime Minister Vladimir Putin received Croatia’s outgoing president, Stjepan Mesic, in Moscow for a valedictory visit on December 13-14 (Interfax, December 14). The discussions focused on energy issues, reflecting Moscow’s preparations for a breakthrough into the Croatian oil and gas sector. The Russian leaders treated Mesic’s visit as an opportunity to prepare Croatian Prime Minister Jadranka Kosor’s Moscow visit, scheduled tentatively for January 2010 and expected to concentrate on energy issues.

Croatia has been largely free of a Russian presence in its energy sector thus far. While Croatia’s small energy market can hardly interest Russia’s oil and gas giants from a business perspective, Croatia’s location on the Adriatic coast is what interests the Kremlin. If Russian state-connected companies acquire stakes in the Croatian energy transportation infrastructure, they could cut off several Central European countries from non-Russian energy supplies delivered to Adriatic ports. In that case, Hungary and some of its neighbors would lose their main chance to diversify their energy import options away from overdependence on Russia. This would then open the way for Russian expansion into those countries’ energy systems.

Mesic, who is now completing his final presidential term, briefed Prime Minister Kosor and Croatian media on some details of his discussions in Moscow regarding oil and gas. On December 16 the Russian Ambassador to Croatia, Robert Markarian, visited Mesic in Zagreb to convey the Russian leaders’ satisfaction with the talks just held (HINA, Vjesnik, Jutarnji List, Poslovni Dnevnik, December 16, 17; Politika [Belgrade], December 17).

In Croatia’s oil sector, the Russian side wants to acquire a stake in the Adriatic Oil Pipeline (JANAF), which runs from the port of Omisalj across Croatia’s territory to northern Hungary. The line’s traditional function is to carry Middle Eastern oil into central and southeastern Europe. The Russian government has long sought to reverse the pipeline’s direction, so as to use it for Russian oil exports from the Adriatic Sea (Moscow succeeded with a similar idea on Ukraine’s Odessa-Brody pipeline, which is being reverse-used to carry Russian oil for export through the Black Sea, instead of the original function to carry non-Russian oil into Ukraine and Poland).

Russia’s Lukoil and GazpromNeft companies have recently discussed plans with JANAF to enlarge storage capacities for Russian crude oil and derivatives in the Omisalj area and, on that basis, open an international spot market there (Vjesnik, December 7). Additionally, GazpromNeft lays claim –which Putin raised with Mesic– to some 30 filling stations and other property of the Croatian INA company, the main stakeholder in which is Hungarian MOL.

In the gas sector, the Kremlin proposes to build an extension of the South Stream pipeline system through Croatia (still without identifying the supply source). Chiding the previous Croatian government for its skepticism about this project, Putin and Gazprom are now offering a second-“best” solution –namely, a branch-off pipeline that would terminate in Croatia, rather than transiting Croatia along the main route. Russian Energy Minister Sergei Shmatko and Gazprom Vice-President Aleksandr Medvedev are also urging Zagreb to “work fast” and prepare with Russian experts an agreement on South Stream, for signing during Prime Minister Jadranka Kosor’s Moscow visit. In that case, Russian President Dmitry Medvedev would visit Croatia shortly afterward (Interfax, December 17).

In its earlier discussions with Zagreb (and other parties), Gazprom had asked to use the existing in-country transmission pipelines in the context of South Stream. Thus, Gazprom had hinted at using Croatian Plinacro’s pipeline link under construction toward Hungary –as well as using a Bulgarian transmission pipeline– for South Stream, which could prevent their use for the NETS project or Nabucco, respectively.

Should Gazprom enter Croatia through South Stream, it would likely press for halting the LNG project on Croatia’s Krk Island. That project (and Plinacro’s pipeline) is intended for liquefied gas of Middle Eastern provenance to be delivered via the Adriatic coast to landlocked Central European countries. Like the Adriatic Oil pipeline, it is a crucial supply diversification project for the region.

Croatia’s previous government, headed by Ivo Sanader who resigned in mid-2009, had demonstrated a fairly clear vision of energy security requirements for the country and the region. That government declined to join South Stream, resisted the reversal of the Adriatic Oil pipeline, and realized the importance of the Krk LNG project. Moscow did not hide its displeasure with the Sanader government, and then made a show of warming up to the successor prime minister Kosor. The Kremlin also played up to Mesic’s rivalry with Sanader when receiving Mesic on his valedictory visit.

The challenge to Croatia’s current government, its president to be elected, and the European Union is to preserve and develop the Adriatic energy transportation lifeline to Central Europe, rather than allowing its derailment by the Kremlin.

Eurasia Daily Monitor: Strategic Implications of the Central Asia-China Gas Pipeline

Kazakh President Nursultan Nazarbayev (L), President Hu Jintao, Turkmen President Gurbanguly Berdymukhamedov and Uzbek President Islam Karimov (R) celebrate the opening of the Central Asia-China gas pipeline (China Daily)

The breakthrough on the Central Asia-China gas pipeline (EDM, December 15), as part of Turkmenistan’s policy of gas export diversification, undermines Russia’s position not only in the European gas trade (EDM, December 16), but also on two Asian fronts. These are the negotiations on future Russian imports of Turkmen gas (in scaled-down volumes) and on possible Russian gas exports from eastern Siberia to China.

The Kremlin had offered in 2008 to pay European netback prices for Turkmen and other Central Asian gas, starting in 2009 at more than $300 per one thousand cubic meters. This offer doubled at one stroke the Russian purchase price for Central Asian gas (and quadrupled it from the 2005 level), erasing Gazprom’s windfall profits from the re-sale or swapping of Turkmen gas in Europe in previous years. Moscow was also launching an ambitious program to expand the capacity of gas pipelines from Central Asia to Russia, so as to increase Russian imports far beyond the then-prevailing level of 70 billion to 80 billion cubic meters (bcm) annually, which included 45 to 50 bcm from Turkmenistan. Anticipating a gas shortfall soon in Russia itself, Gazprom tried to maximize its intake of Turkmen gas to help meet Russia’s supply commitments. Moscow’s leverage was already weakening at that juncture thanks to the rapid advance of the Turkmenistan-China pipeline project.

The economic-financial crisis changed Moscow’s plans in spring 2009. With demand and prices declining for Russian gas in Europe, Moscow pressed to reduce either the volume of imported Turkmen gas or the purchase price for it. When Ashgabat resisted, Moscow halted the gas flow unilaterally and without the necessary advance notice on April 8-9, resulting in a blast on the over-pressurized Turkmen export pipeline. The line has been repaired since then, but the gas flow to Russia has not resumed until now.

Turkmenistan’s revenue losses from Russia cannot immediately or fully be compensated by revenue gained from China after the pipeline’s opening. Nevertheless, Turkmenistan’s bold diversification of gas exports to China and Iran –as well as possible export westward from Turkmenistan’s Caspian offshore– are steadily reducing Moscow’s leverage on Ashgabat. Based on its experience, Ashgabat takes the position that Russia does not offer security of demand even in the short term, whereas China’s voracious requirements promise fairly reliable, long-term security of demand for Turkmen gas (Xinhua, December 11–15).

Moscow and Ashgabat are currently negotiating arduously over the price, timetable, and other conditions for resuming Turkmen gas deliveries to Russia. The Kremlin and the Russian government are handling these negotiations directly, rather than through Gazprom. Deputy Prime Minister Igor Sechin (responsible for the energy sector) held talks with Turkmen President Gurbanguly Berdimuhamedov in Ashgabat on December 15 –the day after the opening of the Turkmenistan-China pipeline– and Russian President Dmitry Medvedev followed up with Berdimuhamedov by telephone to arrange a year-end visit to Ashgabat. The official communiqués about the presidents’ telephone conversation hardly mentioned gas, focusing instead on the reopening of a “Pushkin” school in Ashgabat –a clear indication of persisting differences over the gas trade (Interfax, Turkmen government website, December 15, 16).

Moscow evidently wants to retain access to Turkmen gas, but can hardly predict the timeframe of its post-crisis recovery and corresponding gas demand recovery in Europe. That period may well coincide with the Turkmenistan-China pipeline attaining full capacity and providing Ashgabat with a fully-fledged alternative option. Thanks largely to this factor, Russian

leverage on Turkmenistan should from now on recede with every passing year. Further strengthening Ashgabat’s hand, the new export pipeline to Iran is opening during this month, with a capacity of 6 bcm annually in the first stage and another 6 bcm in a follow-up stage. This line is being supplied from Turkmenistan’s Dauletabad field, dedicated to Russia until now (Turkmen Television, December 11; Voice of the Islamic Republic of Iran [Mashhad], December 13).

The pipeline to China strengthens not only Ashgabat’s, but also Beijing’s hand in negotiations with Moscow. The Russian and Chinese governments are negotiating the pricing and transportation terms for possible gas exports from eastern Siberia to China. The Russian side did not have to compete against another supplier until now. From now on, however, Russian gas production from newly commissioned eastern Siberian fields would have to compete with Turkmen gas over the sale price of gas to China. This emergent competition will undoubtedly overshadow the Russo-Chinese negotiations, which are scheduled to resume in 2010, on future terms for sale and purchase of gas.

European and US policies –insofar as they operate– have incurred a temporary setback with Chinese (and even Iranian) breakthroughs in Turkmenistan. This situation curtails the availability of Turkmen gas in the near-to-medium term for the Nabucco project and other components of the Southern Corridor to Europe. Any massive Turkmen deliveries into the planned corridor must await the development of the vast, untapped gas reserves onshore, which Ashgabat will likely apportion to various players.

China seems positioned ahead of all others at the supergiant South Yolotan-Osman fields, thanks to Beijing’s credit line for exploration and development there. In Turkmenistan’s Caspian offshore and older onshore fields, however, supplies should be unproblematic for Nabucco’s second phase, if a pipeline link takes shape organically between the outward tips of the Turkmen and Azerbaijani offshore infrastructure.

Tags: , , , , , , , ,

Comments are closed.

September 2017
M T W T F S S
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Site Metter