revista presei 20 noiembrie

2009/11/20

Money.ro: De ce se scumpeşte energia de 2,5 ori de la producător la consumator

Preţule energiei electrice creşte de la producător până la consumatorul final – populaţie – de aproximativ 2,5 ori, înglobând tarifele de distribuţie, furnizare, transport, servicii de sistem şi costurile cu operatorul de piaţă, potrivit unor calcule ale Business Standard, confirmate şi de oficialii Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei – ANRE.
Astfel, de exemplu, de la un preţ mediu primit de un producător de 40 de euro pentru un megawatt oră, consumatorul plăteşte acasă, pentru acelaşi megawatt, circa 100 de euro. Cum am ajuns în această situaţie? Preţul de producţie reprezintă între 38 şi 50% din costul plătit de populaţie pentru fiecare megawatt oră consumat, în timp ce ponderea tarifelor de distribuţie este aproximativ similară – între 36 şi 50%. Tarifele de furnizare a electricităţii variază între 4% şi 7% din tariful final achitat, iar transportul energiei, serviciile de sistem şi costurile cu operatorul de piaţă sunt situate între 9% şi 10%.

“Avem o mare problemă legată de nivelul tarifelor de distribuţie care sunt foarte ridicate. Nu poţi să spui că producătorul primeşte X lei pentru a genera energie şi distribuitorul primeşte aceeaşi sumă doar pentru că o distribuie în reţea. Nu este deloc o situaţie normală”, spun specialiştii din piaţă. Oficialii ANRE, deşi recunosc existenţa acestei situaţii, afirmă că, la ora actuală, nu se poate interveni. “Sunt costuri mari de distribuţie, reţeaua este învechită şi necesită investiţii, nu putem reforma piaţa aşa dintr-odată”, explică reprezentanţii reglementatorului.

Preşedintele ANRE, Petru Lificiu, a declarat ieri pentru Business Standard că strategia instituţiei este de a menţine neschimbate preţurile la electricitate pe parcursul întregului an 2010, în condiţiile în care majoritatea operatorilor din producţie, transport, distribuţie sau furnizare de energie au solicitat majorarea tarifelor de la 1 ianuarie. “Planul nostru este să avem un mix de producţie raţional şi să nu creştem deloc preţul în 2010. Analizăm în continuare cererile operatorilor, dar strategia autorităţii este de a nu aproba majorări de tarife măcar până la ieşirea din recesiune”, a spus Lificiu. El a mai arătat că, dacă România va ieşi din recesiune la jumătatea anului viitor, atunci se poate pune problema ajustării tarifelor.

Şeful ANRE a adăugat că nu are la ora actuală nicio posibilitate pentru a reduce tarifele la electricitatea consumată de populaţie. “Este într-adevăr o problemă în faptul că pe lanţ preţul energiei devine mai mult decât dublu când ajunge în casă, dar studiem încă posibilităţile de a interveni”, a punctat preşedintele ANRE.

Reamintim că în primele nouă luni ale anului, pe fondul crizei, consumul de electricitate a scăzut la nivel naţional cu 9-10%, dar, în timp ce industria şi-a redus cererea, populaţia a cumpărat şi mai multă energie.

Producătorul celei mai ieftine energii de pe plan local este Hidroelectrica, iar al celei mai scumpe, Termoelectrica. De exemplu, preţul de producţie pentru Hidroelectrica spre reglementat, recunoscut de ANRE, era, la nivelul anului trecut, la 62 de lei (17 euro) pentru un megawatt oră, iar în cazul Termoelectrica ajungea la aproape 300 de lei (81 de euro) pentru un megawatt oră. În perioada ianuarie-august 2009, 57% din electricitatea consumată în România a mers pe segmentul reglementat (populaţie), iar restul de 43% – către industrie (piaţa liberă).

Standard.ro: Videanu: Sectorul energetic a ajutat la oprirea scăderii economice

Datele din octombrie arată că scăderea economică s-a încheiat, iar perspectivele pentru lunile noiembrie şi decembrie sunt de creştere, a declarat ieri, într-o conferinţă de presă, ministrul interimar al Economiei, Adriean Videanu.
“Rezultatele la octombrie demonstrează că s-a pus capăt căderii economice în România şi perspectivele pe noiembrie şi decembrie sunt de creştere”, a afirmat Videanu. El susţine că un aport semnificativ la revenirea economică aparţine sectorului energetic. “Vreau să vă spun că sectorul cu aportul cel mai mare în stoparea căderii economice a României este sectorul energetic, care a fost pe plus din punct de vedere al creşterii economice în toată această perioadă”, a mai spus ministrul interimar al Economiei. Tot ieri, oficialul a vorbit şi despre o schimbare radicală privind politicile de privatizare.

“Vom trece de la o abordare cantitativă la una calitativă, veţi vedea o schimbare radicală de optică. De acum încolo, nu vom vinde active ale statului doar să vindem, ci vom căuta parteneri de afaceri din ţară sau din străinătate cu care să dezvoltăm împreună economia”, a afirmat Videanu. Ministrul a participat ieri la semnarea a şase proiecte de investiţii în energie verde ce vor fi finanţate din fonduri UE.

Reprezentanţii celor şase entităţi care au depus proiecte pentru a obţine fonduri europene aşteptau această semnare de circa un an de zile. Ei i-au atras atenţia ministrului Videanu că există mari probleme legate de obţinerea cofinanţărilor de la băncile comerciale.

În cadrul ceremoniei de ieri de la Ministerul Economiei au fost semnate şase din cele 14 proiecte depuse, valoarea lor fiind de 269 mil. lei (63 mil. euro), din care finanţarea nerambursabilă este de 114 mil. lei (27 mil. euro). Cei şase beneficiari, care au semnat contractele sunt Hidroconstrucţia, Romelectro, Unicom 3N 2000, Romconstruct Top, Balkan Hydroenergy şi Primăria Municipiului Beiuş. Din cele şase proiecte, trei reprezintă investiţii în microhidrocentrale, al patrulea – o centrală geotermală, al cincilea – una eoliană şi al şaselea – una pe biomasă. Următoarea sesiune de depunere de proiecte se va deschide la 1 decembrie.

Ziua: Rusia nu face cadouri. Noi da, fara numar!

Suntem pe cale sa ne dam o noua leapsa. Pornind de la vizita lui Geoana in Federatia Rusa, punem bazele unei situatii din nou tensionate cu marele vecin de la rasarit, adica exact ce am vrut si am avut, din cauze multiple, in acesti ultimi 20 de ani. Totul in defavoarea noastra. Nu neaparat in favoarea lor, deoarece, la nivelul geo-strategic la care joaca ei, noi nu suntem decat o pierdere colaterala si pe deplin compensata de fervoarea cu care marile state din UE se lupta pentru a avea un acces privilegiat la Moscova.

Din nefericire, cu toate lectiile foarte dure pe care ai nostri le-au primit peste dinti in aceste ultime doua decenii, se vede ca unii dintre decidentii nostri politici se obstineaza sa ramana in limitele unui discurs populist si cu totul demagogic. Facand apel la fantomele unui trecut destul de recent cat sa doara, dar si intr-atat de tragic incat sa poata impresiona si generatiile foarte tinere. Amintiri de nesters si absolut reale ritmate de suferinta unor generatii pedepsite de comunismul de inspiratie stalinista si totalitara.

Numai ca politica a evoluat surprinzator si extrem de rapid odata cu disparitia Cortinei de Fier, noile sisteme care functioneaza pe piata politicii mondiale presupunand adoptarea unei logici dominate de principiile pietei libere, garantia democratiei. Numai ca “piata libera” a impus si prezenta, pe toate planurile, a principiilor de concurenta libera, inclusiv cel al supravietuirii celui mai puternic si mai bine adaptat. Supravietuirea mai are foarte putina legatura cu principiile si doctrinele politice. Poate doar prin tangenta, caci marele atu il reprezinta cantitatea de resurse naturale disponibila la nivelul unei tari, capacitatea de a le exporta in conditii optimale si de a garanta securitatea liniilor sau conductelor de transport, dar si de managementul relatiilor internationale in care elementul “resurse naturale” devine conditia sine qua non a intrarii unei natiuni la masa jucatorilor globali. Odata cu ratificarea Tratatului Lisabona, se repune pe tapet si asa-numita Strategie Lisabona, cea care viza ca, pana la anul, economia UE sa devina un mare jucator pe plan mondial. Poate de acum inainte, iar daca la Bruxelles exista o speranta in acest sens, ea se leaga de finalizarea Acordului de cooperare extinsa si parteneriat privilegiat UE-Rusia, una dintre componentele sale esentiale fiind Acordul de liber-schimb. Evident, cu contrapartida ruseasca a securitatii energetice, vitala pentru o Europa care este in continuare majoritar dependenta de gazul rusesc.
storia nu se poate uita, iar memoriile acesteia, atent studiate, trebuie sa fie o lectie absolut vitala pentru toate generatiile de romani. Dar asta nu inseamna ca este posibil sa cadem in capcana unei atitudini globale anti-rusesti, exact dupa tipicul orbirii anti-occidentale cultivate ca dogma de regimul comunist. Un tip primar si demodat de gandire, demn de o clasa politica evoluand in singurul registru care se simte bine, cel al scandalului si acuzatiilor urbi et orbi. Daca exista o proba, una cat de mica, a ceea ce afirma Basescu cand zice ca Romania va plati Rusiei o nota de plata conform unor angajamente luate de presedintele Senatului la Moscova, atunci Mircea Geoana este vinovat de tradare de tara. Dar de ce acuzatia asta se face la televizor, ca la o sueta intre mitocanii reuniti la tuiculita de seara la crasma satului? Oare nu trebuia sesizat Parchetul General, nu era normal sa avem reactiile SRI si SIE? Sa fie asa de prost Guvernul Boc, incat membrii sai sa nu poata fi chemati la o reuniune de urgenta a CSAT pe tema respectiva? Injuraturi, acuze, exagerari intr-o nesfarsita hiperbola care ne izoleaza si mai tare intr-o autarhie diplomatica al carei pret, nu uitati asta, cel putin in materie de gaze, noi il facem cadou Rusiei cu larghetea levantina a guvernarii incompetente. Toti din jurul nostru, toti aliatii nostri din UE si NATO joaca pe principiul deschiderii de spatii si imblanzirii cu orice pret a asperitatilor mostenite din confruntarea ideologiilor. Noi parca nu vrem sa observam asta, uitand ca orice proiect de crestere nationala se face pe baza unei viziuni de viitor si nu prin contabilizarea spaimelor trecutului. Oarba, surda si muta in raport cu dinamica prezentului, diplomatia noastra, astfel inspirata, se duce si mai departe intr-o fundatura. Stam acolo, singuri si demni, de mult timp. Oare cat timp de acum inainte?

Adevarul: Transgaz va moderniza staţia de import gaze Medieşu Aurit, cu 1,75 mil lei

Transportatorul naţional de gaze Transgaz va moderniza staţia de import gaze naturale de la Medieşu Aurit, prin investiţii de aproximativ 1,75 milioane lei, lucrări ce vor fi finalizate în februarie 2010, relatează NewsIn.

Transportatorul naţional de gaze Transgaz va moderniza staţia de import gaze naturale de la Medieşu Aurit, prin investiţii de aproximativ 1,75 milioane lei, lucrări ce vor fi finalizate în februarie 2010, potrivit datelor transmise de companie la solicitarea Agenţiei NewsIn.

“La staţia de măsurare a gazelor (SMG) Medieşu Aurit, se vor executa lucrări de modernizare a sistemelor de măsurare gaze şi a instalaţiei de odorizare, vor fi înlocuiţi robineţii sertar cu robineţi sferici şi se va monta o gară de lansare godevil în vederea godevilării Hust-Medieşu Aurit”, potrivit reprezentanţilor companiei.

De asemenea, Transgaz a finalizat în acest an modernizarea staţiilor de măsurare a gazelor Isaccea şi Negru Vodă, prin investiţii de aproximativ 3,5 milioane euro, ce au început în 2002. Aceste modernizări au constat mai ales în implementarea unor sisteme moderne electronice de determinare a cantităţilor de gaze naturale pentru a înlocui sistemele mecanice, având ca scop creşterea preciziei de măsurare a cantităţilor de gaze naturale transportate.

România importă gaze din Rusia, prin Ucraina, prin două staţii, de la Isaccea şi Medieşu Aurit, iar prin staţia de la Negru Vodă sunt exportate gazele în ţările balcanice (acele cantităţi de gaze importate de exemplu de Bulgaria, Turcia din Rusia şi care doar tranzitează România).

Transportatorul naţional de gaze Transgaz este deţinut de statul român: Ministerul Economiei deţine 73,5% din capitalul social al Transgaz, Fondul Proprietatea aproximativ 15%, iar restul de 11,5% reprezintă acţiunile libere (free-float), care se tranzacţionează la BVB. Compania Transgaz este listată la categoria I a BVB, cu simbolul TGN.

Adevarul: China sparge monopolul de transport al Gazprom

Cel mai lung gazoduct din lume va lega Turkmenistanul de China. În decembrie va fi inaugurat primul tronson al conductei chineze, în lungime de 1.800 km şi cu o capacitate de 40 de miliarde de metri cubi.

Europa riscă să nu mai aibă acces direct la resursele energetice din zona Mării Caspice şi să rămână dependentă de livrările din Rusia. „Problema este mai serioasă decât pare”, a declarat vicepreşedintele SOCAR din Azerbaidjan, Elshad Nassirov.

Uniunea Europeană se bazează pe zăcămintele de gaze naturale din Azerbaidjan provenite din zăcământul Shah Deniz, exploate de BP în colaborare cu Statoil, pe care să le transporte prin conducta Nabucco.

În schimb, China se va conecta luna viitoare cu sistemul de transport din Turkmenistan, al patrulea producător mondial, cu posibilitate de acces la resursele azere, luând un avans de patru ani faţă de proiectele similare europene.

Eşecul Azerbaidjanului de a încheia un acord de tranzit cu Turcia a încetinit dezvoltarea proiectului Nabucco şi a altor rute de transport. Nassirov a comunicat că Nabucco s-ar putea să nu mai poată fi construit dacă Turcia nu devine „o ţară responsabilă de tranzit”.

Cu o lungime de 1.800 km, traversând Uzbekistanul şi Kazahstanul până în provincia Xianjing, va face conexiunea cu reţeaua de transport al gazelor de pe coasta de est a Chinei.

În final, conducta va fi cea mai lungă din lume, cu 10.000 km, o capacitate de 40 de miliarde m³ şi va costa 30 de miliarde de dolari. La rândul ei, Rusia doreşte să-şi păstreze monopolul în regiune. Gazprom a oferit Azerbaidjanului preţuri la nivel european pentru toată producţia sa.

Acţionarii Nabucco intenţionează să cumpere opt miliarde de metri cubi pe an de la Shah Deniz şi încă opt miliarde din nordul Irakului, ceea ce reprezintă jumătate din capacitatea proiectată de transport (31 de miliarde m³), plus alte 10 miliarde m³ din Turkmenistan.

China, al doilea consumator de energie

Ca alternativă, Azerbaidjanul ia în calcul transportul unui miliard de metri cubi de gaze naturale lichefiate pe Marea Neagră, până-n Bulgaria, a declarat Vagif Aliyev, directorul diviziei de investiţii a Socar. Punerea în funcţiune a conductei care va lega Turkmenistanul de China face posibilă conectarea Azerbaijanului la sistemul de conducte spre Asia.

China, cel de-al doilea mare consumator de energie din lume, va sparge monopulul Gazprom din regiunea caspică la sfîrşitul acestui an. Azeirbadjanul a extras anul trecut 14,7 miliarde m³ de gaze, în timp ce rezervele sunt de 1.200 miliarde m³.

Principal furnizor

Azerbaidjanul este considerat principalul furnizor pentru Nabucco, iar partea europeană se aşteaptă ca statul asiatic să livreze primele transporturi de gaze naturale prin gazoductul care ar trebui să fie construit până în 2014.

Vocea Rusiei: Rusia şi Germania vor continua parteneriatul strategic

Rusia şi Germania doresc să continue parteneriatul strategic, au declarat la tratativele de la Moscova şefii MAE ai celor două ţări, Serghei Lavrov şi Guido Westerwelle.

Ei au subliniat că acest lucru răspunde intereselor întregii comunităţi internaţionale. Cooperarea trebuie să aibă loc atât în politică şi economie, cât şi în sfera umanitară, a subliniat ministrul german. La rândul său, Lavrov a menţionat că partea rusă apreciază posibilitatea de a examina paşii concreţi pentru dezvoltarea în continuare a relaţiilor.

Vocea Rusiei: Moscova mizează pe parteneriat cu noua conducere a UE

Moscova speră că noua conducere a Uniunii Europene va continua să dezvolte un parteneriat strategic cu Rusia, a declarat şeful MAE, Serghei Lavrov, la încheierea tratativelor cu omologul german Guido Westerwelle.

Vorbind despre relaţiile cu Germania, Lavrov a salutat disponibilitatea ei de a ratifica versiunea adaptată a Tratatului privind Forţele Armate Convenţionale în Europa. La rândul său, Rusia este deschisă pentru examinarea acestei probleme, a spus Lavrov. Ambii miniştri au confirmat importanţa activităţii asupra proiectului Nord Stream, care are importanţă pentru întreaga Europă.

Russiatoday.com: Easy on the gas!

Russia and Ukraine have reached and agreement on gas deals, which may mean that last year’s gas crisis in Europe will not be repeated.

“We sincerely hope that all recent agreements [in the gas sphere] will be fulfilled…We would not want to have any surprises during the New Year celebrations,” Russian Prime Minister Vladimir Putin said after meeting with his Ukrainian counterpart, Yulia Tymoshenko, in Yalta, southern Ukraine.

In the beginning of January 2009, gas going from Russia to Europe via Ukraine was blocked for two weeks due to a lack of payment from Ukraine. The country had not fully paid for Russian gas, but continued to receive, so Russia had to stop supplies temporarily. Eventually, an agreement was reached. But recently Russian Prime Minister Vladimir Putin has warned Europe about the possible eruption of a new gas dispute with Ukraine. After talks with the Austrian Chancellor, he said Russia would cut gas supplies to Ukraine if it starts unauthorized siphoning of fuel from pipelines.

During the economic summit on Thursday, Yulia Timoshenko admitted that it was difficult for Ukraine to pay for gas accurately every month. “But it is the first time in 18 years that Ukraine has made payments on time. The financial crisis has not interfered with that,” said Timoshenko. She also promised that Ukraine will make timely payments for Russian natural gas, despite the recession, and fulfill its transits to third countries.

The breakthrough in the two countries’ relationship is a relief for Europe, which depends on Russian gas being transported there through the territory of Ukraine.

In 2009, Ukraine pays 20% less than the European market price for Russian natural gas, and Russia’s payment for its gas transit to Europe is also discounted.

On Wednesday, Ukrainian Prime Minister Yulia Timoshenko announced that Ukraine will significantly increase its tariffs for the transit of Russian gas through its territory. On Thursday, both sides confirmed this intention. In 2010, payment of transit bill will be increased by 60% and Ukraine will receive Russian gas at the European market price, with no discount.

“All these conditions are written in out regular contracts. There are no special conditions for Ukraine,” said Vladimir Putin.

The issue of the insufficient off-take of gas from that supplied has also been discussed. Under the existing arrangement, Ukraine should take more gas than is consumed and stores it, however they have not been fulfilling this aspect of the deal. Russian Prime Minister Vladimir Putin emphasized that Russia will not force any sanctions against Ukraine. “Gazprom has a direct instruction: no fines shall be levied against Ukraine. I repeat, there will be no fines,” Putin said. Moreover, the supply to Ukraine will be decreased because the country does not need as much gas as it’s receiving now. Timoshenko thanked the Russian government and Gazprom for this decision.

The final result seems to suit all parties. Yulia Timoshenko considers the agreements reached a great success. “It’s so pleasant to point out some victories we scored in 2009, like the signing of a long-term contract on Russian gas supplies to Ukraine through to 2019, and on the transit of gas via Ukrainian territory to Europe,” said Timoshenko.

This is happening as the election campaign runs in Ukraine. Earlier, the country’s president, Viktor Yushchenko, had criticized the agreement reached by Yulia Timoshenko and Vladimir Putin last year. He wrote an open letter to Russia’s President Dmitry Medvedev saying that he wants to review last year’s arrangements. This is making big waves in Ukraine as the election campaign continues. Yushchenko’s intervention may endanger the achieved result in bilateral relations. The Kremlin labels Yushchenko’s gesture as an attempt to threaten Europe and political blackmailing.

energia.gr: Total SA Says Shtokman Natural Gas Start Delayed 2 Years

Shtokman, a natural gas field in Russia’s Arctic waters that is one of the world’s largest gas deposits, will start producing two years later than OAO Gazprom’s (OGZPY, GAZP.RS) planned launch date, according to one of the partners in the megaproject.

Jean-Jacques Mosconi, head of strategy at French oil company Total SA (TOT), said the first gas from Shtokman would begin flowing into export pipelines in 2015, with liquefied natural gas production starting up a year later.

The reason for the delay is the “numerous technical issues” Shtokman presented, he said. Gazprom’s original timetable, which envisaged the development coming on stream in 2013, was “impossible,” he added.

(This story and related background material will be available on The Wall Street Journal Web site, WSJ.com.)

The hold-up reflects the escalating costs, vast logistical challenges and uncertain outlook for gas now facing the Shtokman partners – Gazprom, Total and Statoil ASA (STO, STL.OS) of Norway. Spot gas prices have slumped as recession demolished demand and new supplies swamped the market from new LNG projects and the shale gas fields of North America.

Total’s chief executive, Christophe de Margerie, said last month that Shtokman won’t be profitable with gas prices at their current level. He said a final investment decision on Shtokman will be made at the end of 2010–months later than originally flagged.

Shtokman would not be the first megaproject Gazprom has delayed. Last summer, it said it was postponing the launch of Bovanenkovo, a huge field in the northern Yamal Peninsula, by a year to 2012.

The delays are important because Bovanenkovo and Shtokman are key to Gazprom’s growth ambitions. The company wants to increase its market share in Europe from 25% now to a third by 2020. But its mature Siberian fields are in decline, and it needs to develop its reserves fast to avoid steep falls in output.

Located under the iceberg-strewn Arctic waters of the Barents Sea, Shtokman has reserves of 3.8 trillion cubic meters, enough to meet the world’s demand for gas for more than a year.

Gazprom initially said it would develop the field on its own, but later tapped Total and Statoil to help. The three formed Shtokman Development AG. to carry out the first phase of the project. Gazprom owns 51%, Total 25% and Statoil 24%. The Russian company retains ownership of all the gas Shtokman will produce.

Under plans for the first stage, Shtokman was supposed to start producing pipeline gas for Europe in 2013, with production of liquefied natural gas for export to the U.S. beginning the following year. In total, the first phase would produce 23.7 billion cubic meters of gas a year–just under 5% of the Europe’s current consumption.

But Gazprom warned recently that the steep fall-off in gas demand in Europe could prompt it to review Shtokman’s timetable.

The first phase of Shtokman will use a huge floating production unit connected to several subsea wells. The gas will be pumped ashore through a 550-kilometer pipeline to a terminal at Teriberka, where an LNG liquefaction plant will be built. The production unit will be moored on a turret that can be moved up and down to avoid the Barents Sea’s biggest threat – stray icebergs.

Tags: , , , ,

Comments are closed.

September 2017
M T W T F S S
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Site Metter