revista presei 12 ianuarie

2010/01/12

Adevarul: Importul de gaze a scăzut cu 63% în primele 11 luni ale anului trecut

mportul de gaze a scăzut cu 63%, iar cel de ţiţei, cu 28%, în timp ce produsele petroliere aduse din import au fost cu 10% mai puţine în primele 11 luni ale anului trecut, comparativ cu perioada similară din anul 2008, potrivit datelor publicate astăzi de Institutul Naţional de Statistică.

Astfel, resursele de energie primară au scăzut cu aproape 20%.

Producţia de gaze a scăzut cu 5,2%, iar cea de petrol, cu 4,6%.

În acelaşi timp, resursele de energie electrică au fost mai mici cu 12% decât în perioada ianuarie-noiembrie 2008.

Consumul naţional de electricitate a înregistrat o scădere de 8,7%, în timp ce producţia a fost cu 11,8% mai mică. Şi exporturile de energie au scăzut, cu o pondere de 44%.

Totuşi, curba de consum a populaţiei a fost ascendentă, arătând o creştere a consumului casnic de 8,7%, în timp ce iluminatul public a crescut, de asemenea, cu 6%.

Producţia în termocentrale au înregistrat un regres de 18%, cea din hidrocentrale a scăzut cu 8,4%, în timp ce centrale nucleară de la Cernavodă a produs cu 5,7% mai mult.

ziare.com: O cincime din energia tarii a fost asigurata de Nuclearelectrica

Nuclearelectrica a avut o pondere de circa 21% in volumul total de energie electrica produsa si consumata in tara noastra, anul trecut.

Energia produsa si livrata de Nuclearelectrica SA in 2009 in sistemul energetic national, prin Unitatile 1 si 2 de la Cernavoda, a fost de 10.810.000 MWh, fata de 10.314.000 MWh realizati in anul 2008, in crestere cu circa 5%, conform evaluarilor conducerii societatii, informeaza Bursa de marti.

Compania a livrat, practic, integral energia pe piata angro, furnizorilor de energie si nu pe piata cu amanuntul, catre consumatorii finali, a declarat conducerea Nuclearelectrica.

La 31 decembrie 2009, Nuclearelectrica avea contractata circa 85% din energia programata pentru a fi produsa si livrata in acest an.

money.ro: ANRM: Nu ne-a fost comunicată sentinţa pentru declasificarea contractului cu Petrom din Marea Neagră

Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), Alexandru Pătruţi, a declarat pentru NewsIn că agenţiei nu i-a fost comunicată sentinţa privind declasificarea contractului Petrom din Marea Neagră, astfel că ANRM nu a făcut public încă acest contract.

“Contractul este clasificat ca fiind secret de serviciu şi are clauze de confidenţialitate. Nouă nu ne-a fost comunicată sentinţa privind declasificarea acestui contract”, a precizat Alexandru Pătruţi.

La mijlocul lunii decembrie 2009, Societatea Academică din România a câştigat în primă instanţă patru procese privind comunicarea de către instituţii de stat a informaţiilor de interes public, cu Eximbank, Metrorex, Primăria Constanţa şi Agenţia Naţională a Resurselor Minerale (ANRM).

Astfel, instanţa a obligat ANRM, conform Societăţii Academice din România, să facă public contractul de exploatare offshore cu Petrom- OMV.

În prezent, compania Petrom operează două perimetre offshore (Istria XVIII şi Neptun XIX), însumând o arie de 13.880 km2. Petrom produce în prezent, pe platforma continentală, cinci zăcăminte comerciale: Lebăda Est, Lebăda Vest, Sinoe, Pescăruş şi Delta. Producţia actuală atinge aproape 32.000 boe/zi, ceea ce reprezintă aproximativ 18% din producţia Petrom din România.

În 14 septembrie 2009, Petrom anunţa că a început producţia din sondele offshore forate recent Delta 6 şi Lebăda Vest 4, potenţialul ambelor sonde fiind de peste 4.500 bep/zi până la sfârşitul lui 2009. Ambele zăcăminte, Delta şi Lebăda Vest, sunt localizate în blocul Histria XVIII din Marea Neagră.

Explorarea platformei continentale româneşti a Mării Negre a fost demarată încă din anul 1969, prima descoperire de hidrocarburi a avut loc în 1980, iar prima producţie pe mare a început în anul 1987.

ANRM este instituţia guvernamentală responsabilă cu acordarea licenţelor de exploatare minieră. De asemenea, agenţia organizează licitaţii pentru activităţile de explorare şi exploatare pentru minerale solide şi pentru petrol şi gaze naturale. Agenţia se află sub coordonarea primului ministru şi sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului.

money.ro: OMV Petrom a făcut prima răscumpărare de acţiuni proprii, în valoarea de 200.000 lei

OVM Petrom (SNP) a făcut vineri primele tranzacţii din programul de răscumpărare de acţiuni proprii, cumpărând de pe Bursa de Valori Bucureşti (BVB) un pachet de 714.000 titluri, ceea ce reprezintă puţin peste 7% din totalul acţiunilor pe care vrea să le achiziţioneze din piaţă.

Petrom a plătit în medie 0,2737 lei pentru acţiunile cumpărate vineri, valoarea totală a tranzacţiilor fiind de aproape 200.000 lei.

OMV Petrom (SNP) a început vineri programul de răscumpărare de acţiuni proprii de pe piaţa de capital, titlurile urmând să fie distribuite către actualii sau foştii salariaţi, conform unei decizii AGA din decembrie 2008.

Astfel, potrivit contractului colectiv de muncă Petrom, care este în vigoare din 2008, şi a protocolului încheiat între companie şi Federaţia Sindicatelor Libere şi Independente din Industria Petrolieră Română Petrom, acţiunile răscumpărate vor fi acordate cu titlu gratuit foştilor sau actualilor angajaţi ai OMV Petrom care au deţinut sau deţin această calitate oricând în perioada 14 decembrie 2004 şi data aprobării prospectului simplificat de ofertă de către CNVM.

Petrom va răscumpăra în cadrul programului maximum 10 milioane de titluri, ceea ce reprezintă 0,02% din capitalul social. Compania va plăti minimum 0,10 lei pe acţiune, adică valoarea nominală, şi maximum 0,655 lei, cotaţie care a fost maximul istoric până la data adoptării hotărârii în AGA.

“Distribuirea cu titlu gratuit a acţiunilor dobândite în cadrul programului de răscumpărare descris în cele de mai sus va fi demarată numai după aprobarea de către CNVM a prospectului simplificat, urmând ca OMV Petrom să distribuie, cu titlu gratuit, un număr de 100 de acţiuni fiecărei persoane îndreptăţite”, arată comunicatul companiei.

Programul va dura până la 18 luni din momentul publicării hotărârii AGA în Monitorul Oficial, adică 19 ianuarie 2009, ceea ce înseamnă că OMV Petrom mai are la dispoziţie circa 6 luni pentru derularea răscumpărărilor. Totodată, acţiunile cumpărate din piaţă vor fi distribuite salariaţilor în cel mult un an de la momentul achiziiţiei.

Acţiunile vor fi plătite din profitul distribuibil sau din rezervele Petrom, cu excepţia celor legale. Programul de răscumpărare se va realiza prin intermediul casei de brokeraj Unicredit CAIB Securities.

Adevarul: Vicepreşedintele Gazprom menţionează România ca fiind inclusă pe traseul South Stream

Vicepreşedintele Gazprom, Alexander Medvedev, a declarat, într-un interviu acordat publicaţiei Southeast European Times că viitorul gazoduct rusesc South Stream va trece inclusiv prin România. În acelaşi timp, Medvedev spune că acum este momentul oportun pentru România să ia o decizie privind implicarea sa în proiect.

Este pentru prima dată când un oficial Gazprom menţionează acest lucru.

Până acum, varianta provizorie a traseului South Stream creionată de ruşi arăta că gazoductul va trece prin Marea Neagră până în Bulgaria, însă presa rusă şi surse din Gazprom au spus de mai multe ori că Bulgaria ar putea fi înlocuită cu România dacă va da un răspuns negativ sau dacă întârzie cu un răspuns concret.

Însă, după cum reiese din declaraţiile lui Medvedev din Southeast European Times, traseul conductei ar putea include atât România, cât şi Bulgaria.

„Deşi 2009 nu a fost un an uşor pentru Gazprom, nu există niciun dubiu că am făcut progrese mari în ceea ce priveşte proiectele cruciale pe termen lung. În ciuda veniturilor mici, am menţinut un capital de investiţii mare. De fapt, anul trecut am investit mai mult decât media ultimilor trei ani, care au fost, din punctul de vedere al veniturilor, mult mai fructuoşi. Desigur, suntem încântaţi că am început construcţia conductei Nord Stream şi am intrat în ultima fază a pregătirilor şi negocierilor pentru construcţia gazoductului South Stream. (…) South Stream va conecta Rusia cu una dintre ţările de la Marea Neagră, probabil Bulgaria, apoi Italia, via Ungaria, România, Serbia, Grecia, Croaţia, Slovenia şi poate şi alte ţări“, a arătat Medvedev.

Întrebat despre implicarea în proiect a Croaţiei, Austriei şi României, oficialul Gazprom s-a arătat bucuros de interesul manifestat în acest sens de primele două ţări menţionate, cu care se va semna un acord în perioada următoare.

În ceea ce priveşte România, pot doar să spun că nicio ţară care este serioasă privind implicarea sa în South Stream nu va fi lăsată deoparte. România are o excelentă poziţie strategică pe ţărmul Mării Negre şi ar fi putut fi punctul de start al părţii continentale a conductei, precum Bulgaria. Poate fi conectată din această ţară (Bulgaria – n.r.), dar, totodată, trebuie să vedem ce se întâmplă cu acest proiect în Bulgaria, acum că guvernul a fost schimbat. Negocierile cu Bulgaria continuă şi acum este momentul oportun pentru România să-şi exprime clar opţiunile în ceea ce priveşte acest proiect“, a subliniat vicepreşedintele gigatului rus.

Reprezentanţii Gazprom vor avea întâlniri în această lună atât cu oficialii români, cât şi cu cei bulgari, în urma cărora vor lua o decizie privind traseul gazoductului South Stream.

Bulgaria şi Rusia au semnat un acord interguvernamental privind construcţia pe terioriul bulgar a conductei dezvoltate de Gazprom şi italienii de la Eni. Însă noul guvern de la Sofia întârzie să dea un răspuns concret privind implicarea sa în trei proiecte energetice majore care vizează colaborarea cu Rusia: South Stream, oleoductul Burgas-Alexandropolis şi noua centrală nucleară de la Belene. Ministrul rus al Energiei, Serghei Şmatko, a anunţat că va avea discuţii în ianuarie cu omologul său, Traicho Traikov, pe aceste teme.

Totodată, o delegaţie condusă de Şmatko şi vicepreşedintele Gazprom, Alexander Medvedev, va veni în România în ianuarie, potrivit presei ruse.

Poziţia oficială a României cu privire la proiectul South Stream este că “prioritatea ţării noastre rămâne Nabucco, gazoductul considerat concurent celui rusesc, dar vom acorda tot sprijinul necesar ruşilor pentru realizarea conductei”, potrivit ministrului român al Economiei, Adriean Videanu.

Totuşi, includerea României pe traseul conductei ruseşti ar aduce avantaje în special pe partea securizării livrărilor de gaze, în condiţiile în care South Stream ocoleşte Ucraina, ţară considerată vinovată de criza gazelor din ianuarie 2009.

„Ţările pe teritoriul cărora va trece conducta pot primi zeci, dacă nu sute de milioane de euro ca venituri directe la buget“, declarau, în primăvară, pentru „Adevărul“, oficialii Gazprom.

La acestea se adaugă locurile de muncă şi infrastructura adiţională, precum depozite subterane de înmagazinare a gazelor, dar şi efectele indirecte, cum ar fi dezvoltarea industrială.

Astfel că industria de profil din România susţine că România ar avea enorm de câştigat dacă se va afla atât pe traseul Nabucco, cât şi pe cel al South Stream. Mai mult, România este singurul stat din consorţiul Nabucco şi care nu a semnat acorduri cu Rusia privind implicarea în reţelele de conducte dezvoltate de Gazprom.

Oficialii ruşi spuneau, anul trecut, că studiul sumar de fezabilitate al South Stream va fi finalizat până la sfârşitul anului 2009, însă analizele se prelungesc, iar decizia finală va ţine cont de rezultatul discuţiilor prevăzute pentru această lună cu oficialii români şi bulgari.

ziare.com: Naftogaz e in pragul falimentului

Compania nationala de energie a Ucrainei, Naftogaz, ar putea intra in incapacitate de plata in 2010, a informat luni reprezentantul pe probleme de securitate energetica a presedintelui Viktor Iuscenko, Bohdan Sokolovskiy.

Bohdan Sokolovskiy a facut apel la guvernul ucrainean sa revizuiasca contractele cu Rusia, arata RIA Novosti.

Naftogaz ar avea de platit aproximativ 10 miliarde de dolari pentru gazele naturale rusesti, in timp ce compania ucraineana are un deficit de 4 miliarde de dolari, in ciuda reducerii volumului livrarilor de gaze rusesti.

Relatiile ucraineano-rusesti in domeniul gazelor sunt urmarite indeaproape de tarile UE, care au suportat in ianuarie 2009 o intrerupere a livrarilor de gaze naturale doua saptamani, in plina iarna, din cauza unui conflict legat de neplata gazelor intre Kiev si Moscova.

ziare.com: Oligarhii rusi se listeaza pe bursa londoneza

Mai multi oligarhi rusi isi vor lista companiile la bursa din Londra, in incercarea de a-si reconstrui averile devastate de criza.

Sergei Popov si Andrei Melnichenko, proprietarii celui mai mare producator de carbune din Rusia, Suek, vor lista compania, evaluata la aproximativ 9 miliarde de dolari, atat pe bursa din Londra, cat si pe cea din Moscova, relateaza Financial Times.

De asemenea, ProfMedia, unul dintre cele mai mari grupuri media, controlat de magnatul Vladimir Potanin, a angajat Bank of America – Merrill Lynch si Credit Suisse pentru listarea la bursa din Londra, ce ar putea aduce valoarea de piata a companiei la doua miliarde de dolari.

Ambele companii se vor lista in a doua jumatate a acestui an.

Intoarcerea marilor corporatii din Rusia pe piata din Londra este vazuta de bancheri drept o confirmare a faptului ca metropola britanica ramane unul dintre cele mai importante centre financiare din lume.

Vocea Rusiei: Rusia, în pragul unui război energetic cu Belarus

Foto: RIA Novosti
Rusia se află în pragul unui nou război energetic. De data aceasta nu vrea să plătească Belarusul. Conflictul privind livrările de petrol, care a început în decembrie anul trecut, nu a fost reglementat. Moscova insistă asupra anulării regimului de facilităţi privind livrările de petrol, iar Minskul insistă asupra menţinerii lui.

„Kommersant” scrie că în ultimele două zile ale noului an, la Moscova au avut loc tratative intense în privinţa preţului petrolului rusesc. Însă delegaţia bielorusă nu a reuşit să înduplece Rusia. În noul an cele două părţi au intrat fără un document juridic, ce reglementează livrările petrolului rusesc în Belarus.

Ultima rundă  a tratativelor a avut loc sâmbătă şi iarăşi nu s-a ajuns la niciun rezultat. Secretarul de presă al Ministerului rus de Energetică a spus că Rusia a făcut Minskului o propunere avantajoasă, fiind de acord să ofere circa 6,5 milioane tone de petrol pentru nevoile interne ale Belarusului, fără taxe de impozit. Această propunere fără precedent presupune subsidii acordate economiei bieloruse de către Rusia. Însă pentru Minsk acest lucru nu este îndeajuns.

Ziarul „Vedomosti” explică că Belarusul achiziţionează de la Rusia până la 25 de milioane de combustibil pe an, iar până la sfârşitul anului trecut a fost în vigoare un acord privind tarifele privilegiate. Reducerea a fost de aproape 65%. Minskul a vrut s-o păstreze, însă Moscova doreşte să livreze Belarusului petrol fără taxe vamale doar pentru consumul intern. Iar pentru restul ţiţeiului să se plătească 100% taxe vamale. În acest fel, Moscova doreşte „să-i strângă cu uşa” pe numeroşii intermediari care câştigă pe seama petrolului rusesc.

Ziarul „Novâie Izvestia” relatează că principalul argument al Minskului în disputa legată de taxe este crearea Uniunii Vamale. Însă experţii consideră că prevederile referitoare la Uniunea Vamala au deocamdată un caracter principial, iar problemele concrete privind exportul de resurse energetice trebuie să se examineze separat. Adică problema vizavi de preţul la ţiţei este prea importantă pentru a putea fi soluţionată automat în cadrul acordurilor uniunii.

RIA Novosti: Ukraine’s Naftogaz on edge of default – presidential envoy

Ukraine’s national energy company Naftogaz, which pays for Russian natural gas deliveries, will balance on the brink of a default in 2010, the Ukrainian president’s energy security envoy said on Monday.

“Regrettably, there is the threat of a default [by Naftogaz],” Bohdan Sokolovskiy said, urging the Ukrainian government to review gas contracts with Russia.

Russia, which supplies around one quarter of Europe’s gas, briefly shut down supplies via Ukraine’s pipeline system at the start of 2009 amid a dispute over unpaid bills and new prices.

The conflict was resolved in January 2009, when Russian Prime Minister Vladimir Putin and his Ukrainian counterpart Yulia Tymoshenko reached a deal on imports and transit.

Ukrainian President Viktor Yushchenko has consistently called for the deal to be reviewed, something that has been ruled out by both Russia and Tymoshenko, once an ally of Yushchenko but now a bitter rival.

Sokolovskiy said Naftogaz would have to pay around $10 billion for Russian natural gas to be supplied to the ex-Soviet republic in 2010 while the Ukrainian energy company’s budget deficit this year was expected at $4 billion, even despite reduced gas imports from Russia.

At the same time, the president’s energy aide said Ukraine was receiving too little for Russian natural gas transit to Europe, with receipts in 2010 expected at $3.2 billion, of which Sokolovskiy said almost $2 billion would be spent on the purchase of technological gas to provide for gas transit.

On December 31, the IMF permitted the Ukrainian government to spend $2 billion from the National Bank’s gold and foreign exchange reserves to pay for Russian gas deliveries for the last month of the year.

russiatoday.com: Ukraine struggles with gas costs as reform agenda mounts

Ukraine has paid for all Russian gas supplied in 2009. However, in 2010 it may again be strapped for cash and be forced to reduce gas consumption.

Every month Russia’s Gazprom waits to see if Ukraine will pay for gas it’s already consumed. It’s a feature of a government struggling to raise funds as industry remains mired in recession.

Ukraine is one of the countries hit hardest by the crisis. Its economy has contracted by 20%, with an even more drastic slump in industrial production, down 30%.

Ukraine is a major steel producer – but prices have collapsed. There has been some recovery in demand, as consumers like China and India take advantage of low prices. But systemic problems remain – above all, Ukraine’s heavy dependence on cheap energy from Russia.

Ukraine was only able to buy gas in 2009, thanks to loans from the International Monetary Fund. But the IMF has lost patience with the country’s political infighting and continued spending and will only resume talks once the political situation clears up according to Aleksandr Morozov, Chief Economist at HSBC Russia.

“Recently the IMF postponed all talks with the government until after the presidential election, when the situation gets clear politically, when it may be possible to negotiate a revised programme with the new government after the elections.”

Ukraine’s economy is crying out for structural reform. Vladimir Bragin, economist at Trust Bank says it faces key issues in the steady rise of gas prices, the provision of community services, privatization, and reform of the public sector.

“The country may yet default. If it’s to avoid this, there will have to be tough budget discipline, addressing the problem of the budget deficit. And that will include cutting social programs and much more. Ukraine’s politicians will not do it before the elections.”

Despite the need for foreign loans and the poor state of its economy, Ukraine’s stock market doubled in 2009 and has the potential to do so again in 2010. However, that’s likely to depend on the return of political stability and the start of long overdue reforms to the economy.

energia.gr: Caspian Pipeline Consortium 2009 Exports At 34.6M Tons; Up 10%

The Caspian Pipeline Consortium, which pumps oil from Kazakhstan to the Black Sea, last year shipped 34.6 million tons of oil through the Novorossiysk terminal, a 9.9% increase from 2008, the company said Monday.

CPC shipped a total of 319 tankers at the Novorossiysk terminal in 2009, the company said.

The company didn’t give any reason for the increase and a company spokesman declined to comment on expected volumes for this year.

The Chevron Corp.-led (CVX) CPC group said last month it plans to boost the capacity of the 1,580-kilometer pipeline to 67 million metric tons a year by 2014 as part of a $4.5 billion expansion program.

The CPC consortium also includes Russia’s OAO Lukoil Holdings (LKOH.RS) and OAO Transneft (TRNFP.RS), Exxon Mobil Corp. (XOM), Kazakhstan’s KazMunaiGas, Italy’s Eni SpA (E) and Royal Dutch Shell PLC (RDSA).

Eurasia Daily Monitor: The Russian-Ukrainian Gas Truce: Far from a European Energy Peace

By: Pavel K. Baev

Europe is experiencing an exceptionally cold and snowy winter, but at least Russian gas is flowing at full volume through Ukraine and Belarus with no interruptions. Several times in the last few months Moscow has sent warnings on probable complications to European customers, but each time monthly payments for imported gas arrived from Kyiv without delay, as in the first week of January (RIA Novosti, January 7). Russia is thus denied an opportunity to make good political use of the “pay-or-freeze” weather and it is also showing uncharacteristic patience in the talks on oil prices with Belarus, which is eager to take full advantage of the newly-established Customs Union (Vedomosti, January 4). The perfect balance of demand and supply does not mean, however, that the period of “gas wars” and oil cuts is over, and Europe has found a way towards a sustainable energy peace.

The heart of self-reproducing conflict is in Ukraine, where gas matters are temporarily –and fortunately– overtaken by the bitterly contested presidential elections. They are certain to usher in major changes to the disorderly Ukrainian political arena, and the next leader will hardly feel obliged to respect the conditions of the gas deal reached by Prime Ministers Vladimir Putin and Yulia Tymoshenko on November 19, even if the latter wins her long-coveted job (Ekspert, December 22). Ukraine can cover its gas bills only by external borrowing, which the IMF has provided so far, but this cannot continue indefinitely (www.lenta.ru, December 30). The EU has to prioritize its own disaster zones, from Latvia to Greece, so Ukraine cannot simply muddle through its extra-deep recession, without resorting to some desperate measures aimed at focusing attention on its plight. Facing the menace of sovereign default, Kyiv will probably remain reluctant to compromise on the modernization of its gas infrastructure that might require sharing operational control with some European energy “champions” and, inevitably, Gazprom.

Russia scored several victories on its various “gas fronts” in late 2009, finalizing import contracts with Azerbaijan and Turkmenistan, and clearing the final obstacles for constructing the Nord Stream pipeline across the Baltic Sea. The scope of these achievements remains questionable, since Baku has committed itself to delivering only symbolic volumes, and Ashgabat opened a new export link to Iran, which could become its second most important market after China (www.newsru.com, January 6). As for Nord Stream, which has long been Putin’s pet project, its rationale appears shaky as the key investment decision on developing the giant off-shore Shtokman field, which is planned as the main supply source for this pipeline, was postponed again until the end of 2010 (RIA Novosti, December 25). The pronounced emphasis on building hugely expensive pipelines in Russia’s energy policy has seriously affected the development of production base and created a “no-win” dilemma for European energy security (Vedomosti, December 29). If the EU demand for Russian gas remains as sluggish as it was in 2009, Gazprom will be unable to cover its colossal production and administrative costs (cutting them is not an option); but if demand recovers, Gazprom’s supply will fall short, so it will have to squeeze either domestic consumers or Ukraine.

The performance of Russia’s energy sector makes a strong impact on the movement of its macro-economic indicators that are closely watched by experts of various persuasions for signs of economic recovery –or the lack thereof. Official statistics show much month-to-month vacillation, since the aggregate trends remained mostly flat in the last three quarters of 2009, but Andrei Illarionov’s hypothesis about an unnoticed industrial “boom” is not entirely groundless (Ekho Moskvy, January10). Skeptics point to two pronounced features of the statistical rather than real growth: the rise in oil prices to the plateau of $70-80 per barrel (which increases the value of export and the volume of taxes), and the normalization of gas exports to Europe after the sharp drop at the start of 2009 (Ekho Moskvy, January 5). Both features are unlikely to make further positive contributions, while the net outflow of foreign capital (which resumed in the last months of 2009, pushing the net annual figure close to minus $50 billion) and the significant decline of investments in fixed assets determine a deeper than usual “seasonal” contraction in the first quarter of 2010 (RIA Novosti, December 23). Influential experts such as Evgeny Gontmakher state that 30-40 percent of economic activity is not reflected in such statistics, but this is inevitably affected by the continuing shrinking of real income (Ekho Moskvy, January 8).

The outlook for 2010 is thus hidden by the “fog of crisis” but the message from the Kremlin is about a slow and steady improvement that will be driven by the state-sponsored blossoming of “innovations.” Yevgeny Yasin, the doyen of Russian economists, disagrees, arguing that the recession has not cleared the deadwood of excessive bureaucratic control over business and consequently even a feeble recovery cannot be taken for granted (Ezhednevny Zhurnal, January 4). The strategic guideline towards modernization drawn with much fanfare by President Dmitry Medvedev remains not only detached from the economic reality of low demand for creative innovations (amounting for barely 0.5 percent of GDP), but also incompatible with the political institutions of “Putinism.”

Medvedev and Putin went skiing together in the first week of January, demonstrating yet again the “indestructible unity” of their duumvirate, but this kind of political stability, which in fact reduces politics to petty intrigues and PR campaigns, is entirely unhelpful for climbing out of the recession. Unlike the inflow of “petro-rent” in the 2000’s, which increasingly looks like a wasted decade, this recovery will not happen by itself: it requires a mobilization of entrepreneurial energy and political effort. Medvedev aspires to lead such a mobilization, yet he must prove his credibility by taking control over the bureaucracy, while Putin has to stop the “modernization” discourse, which compromises his “father-of-the-nation” role. The two-headed leadership reluctantly proceeds along the path to self-destruction, and 2010 quite possibly will be remembered for the answer to the currently pivotal “which of the two?” question: “neither.”

Tags: , , , , ,

Comments are closed.

September 2017
M T W T F S S
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Site Metter