Relatiile din UE si securitatea energetica

2010/12/15

O mare problema a Uniunii Europene este incoerenta politicilor de securitate energetica.

Putem afirma ca venirea la presidentia Comisiei Europene a lui Barosso a insemnat incercarea de a strange la un loc pretentiile, doleantele si necesitatile celor 27 de state membre. Daca in prima comisie Barosso nu s-a putut realiza mare lucru, poate si din cauza fostului comisar pe energie Piebalgs, in actualul mandat se fac oarece pasi in elaborarea unei strategii comune sub actualul comisar pe enerergie Oettinger.

Care este explicatia acestei incoerente? Fiecare stat are o anumita relatie cu Rusia si dependenta fata de gazele din est.

Putini stiu ca inca din 1970 Germania este legata cu o conducta aducatoare de gaze cu Rusia, ca din 1973 exista o conducta care ajunge si in Italia iar din 1980 s-a construit alta conducta care ajunge in Franta. Aceste 3 mari tari ale Uniunii, considerate de majoritatea cetatenilor Uniunii ca generatoare si exportatoare de democratie si  pe deasupra si membre NATO, in 1981, dupa invadarea Afganistanului de catre Rusia si dupa “ajutorul fratesc” primit de Polonia din partea Rusiei dupa miscarile sindicatului Solidaritatea, au incheiat cel mare mare contract energetic cu aceeasi Rusie. Nu cred ca trebuie sa amintim de protestele realizate de acesti “campioni ai democratiei”, de care cetatenii din Europa de est au aflat de la americanii de la “Europa Libera”, dupa cele doua evenimente nefericite.

Cortina a cazut, Rusia a trecut printr-o perioada de degringolada a vietii politice dar astazi joaca tare din nou pe esichierul geopoliticii din Eurasia. Cateva tarii foste in URSS si in blocul comunist au devenit membre ale Uniunii. Deci exista un prim clivaj intre politica democratiilor vestice realizata pana la urma de interesele marilor corporatii si politica fostelor tari comuniste fara voia lor care doresc indepartarea de “prietenia cu steaua de la rasarit” . De ce s-a ajuns la acest clivaj? Explicatia este foarte simpla: trebuie sa ne uitam la cine sunt cei care se afla in pozitia de a face aceste politici: cei din vest au fost in scolile economice occidentale in care pragmatismul economic este litera de lege si cei care au facut scoala sub comunisti, afland pe propria piele ce inseamna relatia cu “mare frate” si jinduind dupa bunurile de dincolo de cortina de fier.

Daca ne uitam la relatiile economice ale tuturor membrilor Uniunii cu Rusia putem sa observam ca in ultimii douazeci de ani, in fostele tari ale blocului sovietic au diminuat schimburile comerciale  cu Rusia balanta de plati rezumandu-se la gaz contra bani, in detrimentul invadarii pietelor rusesti de catre multinationalele occidentale, balanta de plati a blocului tarilor vestice fiind mult mai consistenta. Privind si circulatia de capital putem constata ca investitii majore in Rusia au fost facute numai de tarile blocului vestic al Uniunii, ceea ce le face mult mai maleabile in relatia cu Rusia. Iata si al doilea clivaj manifestat intre tarile cu economii capabile sa exporte capital. Privind si in sens invers, constatam ca investitia de capital ruseasca este prezenta preponderent in domeniul energetic si cu valori mai mari cu cat e mai aproape de granita de est a Uniunii, cu doua exceptii: Germania si Austria.

Este normal sa existe diferente de opinie intre politicile nationale (pana la urma egoiste) dictate de interesele capitalului investit si de preturile de achizitie a gazului pentru fiecare industrie. Actuala Comisie doreste ca relationarea cu Rusia a fiecarui membru al UE sa plece de la o politica comuna, nelasand acesteia posibilitatea de a-si juca monopolul prin influientarea deciziilor politice din Uniune.

Cosmin Pacuraru

Tags: ,

Comments are closed.

September 2017
M T W T F S S
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Site Metter