De ce pretul gazelor nu tine pasul la ieftinire cu pretul petrolului?

2015/01/14

energy-center.ro

Premierul Victor Ponta anunta in urma cu cateva zile ca va trimite ministrii sa discute cu companiile petroliere pe marginea pretului la benzina, care nu scade direct proportional cu scaderea preturilor mondiale la titei. Dincolo de falsa problema pusa in discutie, premierul, si nici o alta institutie specializata din Romania, nu ne explica de ce nu scade pretul gazelor naturale, in conditiile in care acesta este strans legat de evolutia cotatiilor titeiului. Dimpotriva, in timp ce barilul este in cadere libera atingand un nivel atins in 2008, sub 50 dolari/baril, pretul gazelor naturale in Romania a crescut sistematic pe motivul liberalizarii pietei. Daca in 2014 pretul titeiului brent a coborat la nivelul de 50 dolari/baril, cel al gazelor naturale importate s-a situat in jurul a 380 dolari/1000 mc. Acuma, cand titeiul a coborat sub 50 dolari/baril si se asteapta sa scada in continuare, pretul gazelor de import se situeaza la circa 360 dolari/1000 mc, iar pretul asa zis reglementat la circa 280 dolari/1000 mc.

Se stie ca evolutia preturilor la gaze este strans legata de evolutia pretului titeiului, cel putin in statele Uniunii Europene. Ani la rand, cand cotatiile la titei erau in crestere, pretul la gaze tinea pasul cu acestea. Brusc, cand tendinta s-a inversat, ecuatia nu mai este valabila. In 2013, cand barilul era cotat in jurul a 110 dolari, gaele naturale se vindeau cu 380 dolari/1000 mc. Azi, la jumatatea cotatiei barilului, gazele raman aproape la acelasi nivel. De ce? Pentru a intelege legatura stransa dintre cele doua cotatii ne permitem sa va readucem in atentie o analiza realizata de Energy-Center pe marginea legaturii dintre cotatia titeiului si pretul gazelor naturale, de mare actualitate in ziua de azi. Pentru cine vrea sa auda, desigur.

A curs multa cerneala in exemplificarea pretului ridicat al gazelor importate de Romania. Ceea ce s-a abordat mai putin au fost cauzele. Exista mai multe moduri de formare a pretului gazelor importate, fiecare dintre acestea prezentant avantaje si dezavantaje in anumite momente.

1. Indexarea versus neidexarea pretului gazelor naturale cu pretul petrolului

Pretul gazelor a fost influenta de descoperirea campului Groningen din Olanada si care nu a fost pus in exploatare decat odata cu incheierea contractelor pe termen lung si indexarii acestuia cu pretul petrolului pentru a garanta investitiile majore necesare si respectiv a indexarii tarifelor de transport cu diferite rate negociate (ale inflatiei, ale devalorizarii monedei etc). Astfel, in momentul de fata pretul de export al gazelor, in multe contracte depinde de pretul de substitutie al petrolului, de taxele de transport prin diferitele tari de tranzit si de costurile riscurilor de transport (dezechilibru), fara a avea o legatura cu costul de productie al gazelor naturale, costurile de transport ale acestora sau si mai important cu pretul de pe o piata in care exista competitia gaz-gaz.

In contractele pe termen lung, clientul este cel care isi asuma riscul cantitatii, in timp ce producatorul si-l asuma pe cel al pretului, pe care l poate influenta. Acest sistem stabilit in anul 1962, deoarece nu exista o piata gaz-gaz, a facut independent pretul fata de cere si oferta. Deoarece o piata a gazelor naturale nu exista la aceea vreme, contractele pe termen lung, cu nivele de indexare reflecta pretul mondial al petrolului.

Se poate astfel observa ca pretul gazelor naturale importate in prezent nu reflecta nici costurile reale (de productie, transport) si nici pretul pietei. Gazele sunt aliniate la pretul petrolului, subiectiv in functie de o serie de indici din cadrul unei formule, iar tarifele de tranzit sunt indexate de asemenea subiectiv in functie de alti indici. O situatie similara se intampla si pe piata romaneasca unde incepand cu anul 2004, gazele se vand sub forma de cos intern-import cu indexarea pretului si aprobarea acestuia de catre ANRE, subiectiv.

Daca analizam situatia la nivel mondial observam ca indexarea pretului gazelor naturale cu cel al petrolului este relativ restransa si ea este determinata in mare masura de aplicarea acestei metode in Europa, locul in care s-a si nascut aceasta metoda.
In opozitie in Europa gazele naturale se formeaza in ceea mai mare parte pe baza indexarii acestuia cu cel al petrolului.

Fig. 1. Modul de formare a pretului gazelor naturale in lume si Europa

Mare parte din gazul consumat in Europa se supune logici contractelor pe termen lung (Gaz de France 2030, E.ON 2036, Eni 2035 si OMV 2026 in contractele cu GAZPROM). Exceptie fac gazele tranzactionate pe baza concurentei gaz-gaz in HUB urile Bacton UK, Zeebrugge Belgia, TTF Olanda, Emden Germania, Baumgarten Austria, PSV Italia, acestea se gasesc la capetele unor gazoducte importante.
O schimbare a logici de indexare gaz – petrol ar putea efectiv sa plaseze in concurenta cele doua hidrocarburi si sa puna capat alinierii lor, facand astfel ca huburile sa joace un rol foarte important. Chiar daca UE doreste acest lucru, decizia asupra acestor schimbari va reveni producatorilor .

Fig. 2. Indexarea care se realizeaza intre pretul gazelor naturale si diferse forme de energie in Europa

Fig. 3. Indexarea care se realizeaza intre pretul gazelor naturale si diverse forme de energie in diverse tari

Fig. 4. Evolutia indexarii pretului care se realizeaza intre pretul gazelor naturale si diverse forme de energie de la estul la vestul Continetului european

Fig. 5 Modul de formare a pretului gazelor naturale pe continente si in Europa

Sursa: Michal Křepelka, Business Development, ČEZ , CREATING AND MANAGING COMPETITIVE POWER GENERATION MIX,
Mediu-Term Oil&Gas Market 2011, IEA

Se poate observa ca daca in Europa, la nivelul celei mai dezvoltate piete de gaz, cea din Marea Britanie, se poate vedea o oarecare corelatia care exista intre gaz si pretul petrolului (pe termen scurt observam ca exista perioade in care nu se intalneste aceasta corelatie, dar la nivelul perioadelor mai mari aceasta exista), in SUA aceasta nu mai exista.

Fig. 6. Corelatia intre pretul gazelor naturale pe bursele de gaz si cel al petrolului
Sursa: Mediu-Term Oil&Gas Market 2011, IEA

Fig. 7. Evolutia pretului gazelor naturale pe bursele din Europa si SUA, comparativ cu cel al pretului gazelor indexat cu pretul petrolului
Sursa: Mediu-Term Oil&Gas Market 2011, IEA

Fig. 8. Modul de formare a pretului pe diverse piete si nivelul preturilor pe tip de mecanism si regiune
Sursa:10th ERRA Energy Investment & Regulation Conference, 16 – 17 May, 2011, St. Petesburg, Russi

Se poate vedea faptul ca modul de formare a pretului in Europa este cel mai ridicat , depasind dublul mediei la nivel mondial. In Europa si care se datoreaza modului de formare a pretului care in proportie de 67% se face prin indexarea cu petrolul.

Fig. 9. Preferintele asupra trendului pretului functie de metodologia de stabilire a pretului

De ce nu accepta producatorii de gaze schimbarea formulei de formare a pretului:
– Reducerea veniturilor,
– Scaderea valorii actiunilor,
– Necesitatea restructurarii activitatilor pentru a se pastra profitabilitatea
Pericolul:
– Controlul pretului gazelor pe bursa prin asocierea unor producatori,
– Anomalii introduse pe piata de marii producatori de gaze prin pozitia pe care acestia o pot lua in piata

Fig. 10. Ponderea combustibilor folositi pentru producerea de energie electrica in Europa

Este normal ca pretul petrolului sa determine pretul gazelor in conditile in care , de exempu pe piata vanzarii gazelor pentru producerea de energie electrica acesta reprezenta doar 5% in 2008 si va scadea la 1% in 2035?

Daca in urma cu 30 de ani exista o concurenta gaz-petrol, in prezent se constata o concurenta gaz-gaz sau gaz-carbune, gaz-energie regenerabile, ceea ce recomanda eliminarea indexarii pretului gazelor cu petrol.

Fig. 11. Ponderea gazelor in diferite segmente de activitate
Sursa. IEA Gas Natural Information, 2010

Fig. 12. Ponderea gazelor in diferite segmente de activitate
Sursa. IEA Gas Natural Information, 2010

Ceea ce se poate face intr-o viitoare negociere a contractelor pe termen lung este alegerea uneia dintre cele 5 optiuni prezentate in fig 12. Optiunea 4, care prezinta elemente comune indexarii cu pretul petrolului si cel al bursei de gaze.

2. Contracte pe termen lung versus contracte pe termen scurt in servicii (transport, inmagazinare)

Infrastructura de gaz din multe tari europene a fost proiectata unitar productie-transport-distributie, gandita ca sistem unitar care creaza valoare adaugata si ulterior separata, fara a se identifica valoarea adaugata a fiecarui element care compune acest sistem.
Separarea activitatii a determinat aparitia unor mecanisme prin care tarifele se determina pe metoda costului mediu.
Depozitele de inmagazinare s-au construit cu scopul de a asigura exploatarea in banda a sondelor (achizitia in banda a gazelor din import), surplusul de gaze de pe perioada verii fiind depozitate si consumate iarna, cand exista un deficit pe piata. Aceasta determina valoarea intrinseca pentru care au fost construite depozitele si care se reflecta prin tarife determinate pe baza costului mediu. Dar in momentul de fata, odata cu liberalizarea pietei pe langa aceasta valoare intrinseca a depozitelor, a mai aparut o cerinta – aceea de asigura flexibilitatea in piata – si care determina o valoare extrinseca a depozitelor.

Un element foarte clar este ca noua tendinta mondiala de renuntare la centralele nucleare si cresterea energie produse din surse regenerabile va determina o noua perspective a inmagazinarilor, in special a celor multicilu si dezvoltarea pietei secundare de capacitate. Totodata ele nu trebuie sa determine la diferente mari intre pretul de piata a gazelor in perioada de vara si cea de iarna,.
Trebuie avuta in vedere si concurenta care se intrezareste cu folosirea LNG-ului pe piata.
Se poate de asemenea vedea ca intreruptibilitatea ca alternative a inmagzinarii s-a redus ca obtiune pe piata in ultima periaoada.

3. Este gazul tranzactionat pe burse un „miracol” pe termen lung sau unul pe termen scurt?

Majoritatea pietelor de gaz au evoluat in ultimii 10 ani de la „piete inchise” la piete care se gasesc in diferite stadii „deschise”, „fizice”, „finaniare”, „lichide”. La nivel european, pietele vest europene sunt piete lichide si financiare, in timp ce cele din estul europei sunt piete inchise, sau la confluenta dintre cele inchise si cele deschise.

Fig. 13. Evolutia pietelor de gaz de a lungul timpului si caracteristicile acestora

Diferenta intre aceste piete se datoreaza in primul rand vointei de afaceri a firmelor si in plan secund factorilor politici, reglementatorilor etc. Firmele vest europene sunt astfel cele care au dat tonul si au contribuit la crearea acestor piete.

O exceptie in acest tablou o face firma MOL Ungaria, care a inteles un element esential pe o piata, mai ales in conditile unei firme mici : „Urmareste baietii destepti!” – firmele mari, care domina pietele de energie din Europa.

Fig. 14. Extensia afacerilor cu gaze naturale in ultimii 5 ani a companiei MOL
György Domokos VarghaBusiness DevelopmentExpert, MOL EnergyTrade Ltd, Connectingtraditionaland hub-influencedmarkets: Casestudyof MOL EnergyTrade Ltd., Frankfurt, 9thJune2011

Ceea ce determina un furnizor sa aleaga metoda expansiunii in mai multe piete si a tranzactionarii pe pietele spot sunt legate de riscul pe care si l asuma pe aceste piete si care este determinata de diferenta financiara intre produsul dintre pretul de vanzare si cantitatea anuala vanduta si costul de achizitie si desfacere (suma costului gazelor, costurile create de previziunile fata de ziua D-1, costul dezechilibrelor).

In momentul de fata se disting trei mari trenduri la nivel Vest European, urmare a dezvoltarii pietelor lichide si financiare.
– Marii producatori au tendinta de a vinde direct catre consumatorii finali industriali si operatorii de distributie;
– Marii consumatori au tendinta de a cumpara direct de la producatori;
– Intermediarii isi reduc activitatile la nivelul speculativ pe Hub

Principalii castigatori vor fi :
1. Producatorii:
– Preturile sunt mari din nou;
– Globalizarea pietei gazelor naturale permite gestionarea portofoliului de clienti
– Elimina nefericirea operatorilor depozitelor de inmagazinare si a conductelor magistrale din interiorul UE
2. Clientii
– Competitia, costul redus al flexibilitatii si preturile mici fata de cele din contractele pe termen lung de import
Principalii pierzantii: importatorii, intermediarii mari

Cateva intrebari fundamentale se ridica?
– Poate Europa accepta implicarea marilor producatori in noi companii integrate pe piata gazelor naturale? Aceasta dupa ce Directivele europene au impus unbundlingul!
– Livrarea directa de la producator la consumator, nu va afecta chiar lichiditatea fizica a Hub-urilor, conducand la reducerea avantajelor acestor mecanisme pe termen lung?
– Exista posibilitatea pastrarii indexarii dintre pretul petrolului si gaz natural si introducerea unui “stop loss” la nivelul pretului de pe Hub – Law of One Price

Tags:

Comments are closed.

June 2017
M T W T F S S
« May    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Site Metter