Începe războiul gazelor? Rusia taie fără nicio explicaţie livrarea către Polonia

2014/09/10

Adevarul

Varşovia a anunţat astăzi că, fără niciun anunţ prealabil şi fără nicio explicaţie, compania rusă Gazprom a scăzut cu peste 20% volum de gaz vândut Poloniei, care importă de la ruşi peste jumătate din consumul total de gaze la nivel naţional.

Compania polonă PGNiG a anunţat miercuri că, de luni încoace, volumul de gaze trimis de Gazprom a scăzut cu 20% faţă de normal, precizând că nu a primit vreun avertisment din partea furnizorului rus.    Tendinţa s-a accentuat marţi, când ruşii au trimis un volum de gaze cu 24% mai mic decât cel normal, stipulat în contractele dintre Polonia şi Rusia.

În timp ce Gazpromul transmite printr-o sursă anonimă că este posibil ca scăderea volumului să fie cauzată de „lucrările obişnuite de mentenanţă a infrastructurii înaintea sezonului rece”, polonezii au altă explicaţie.   Una dintre primele ipoteze luate în calcul de aceştia este că ruşii au redus exporturile de gaze pentru Polonia pentru a pune în aplicare ameninţările adresate ţărilor care revând gaz rusesc Ucrainei.

Practic, este vorba despre aşa-numitul flux-invers, prin care mai multe ţări europene trimit gaz în Ucraina. Este vorba de gaz rusesc, care a tranzitat deja Ucraina pentru a ajunge în Europa Centrală şi de Vest, şi pe care respectivele ţări îl trimit înapoi în Ucraina, care nu mai primeşte deloc gaze de la ruşi începând din luna iunie.

Fluxul invers este folosit deja pentru a trimite Ucrainei gaze prin Polonia şi Ungaria, iar Bruxelles-ul speră că acest sistem ar putea asigura Ucrainei până la 17 miliarde de metri cubi anual, adică aproximativ 30% din consumul total al ţării. În prezent, ucrainenii cumpără de la ruşi jumătate din cantitatea de gaze pe care o folosesc.

Ucraina a cerut Slovaciei să faciliteze fluxul invers şi mai mult, adică să inverseze cursul gazoductului prin care Rusia livrează gaze Europei de Vest, însă slovacii au refuzat să facă asta, de teama de a nu-şi încălca propriile contracte cu ruşii. La rândul lor, slovacii importă aproximativ 60% din necesarul de gaze de la ruşi.    În iunie, Gazprom a sistat exporturile de gaze cu destinaţia finală Ucraina, însă continuă să folosească gazoductele din această ţară pentru a-şi livra gazele în restul Europei.    În contextul în care peste jumătate din gazele ruseşti care ajung în Europa trec pe teritoriul Ucrainei, Bruxelles-ul se teme că, în orice moment, Kievul poate refuza să mai permită tranzitul gazelor ruseşti, aşa cum a făcut în ianuarie 2009. O altă temere este că Ucraina va apela, în ultimă instanţă, la rezervoarele de gaze pe care Gazpromul le are în Ucraina.

Ruşii ar ieşi în pierdere dacă n-ar mai trimite gaze prin Ucraina

Dacă Rusia va decide sau va fi forţată să ocolească Ucraina, va ieşi cu siguranţă în pierdere – principalele sale alternative sunt gazoductele Nord Stream şi Yamal, aşa cum a subliniat Miller, însă acestea nu au în prezent capacitatea necesară pentru a face faţă unei astfel de suplimentări.    „Dacă observăm că Ucraina îşi opreşte din gazele pentru Europa, vom creşte livrările prin gazoductele Nord Stream şi prin Yamal şi vom suplimenta gazele stocate în rezervoarele noastre subterane din Europa”, a declarat Alexei Miller, directorul executiv al Gazprom.

Concret, Rusia a trimis anul trecut 89 de miliarde de metri cubi de gaze naturale în Europa prin Ucraina –  adică 55% din totalul de gaze exportate în Europa. Dacă această cantitate ar rămâne neschimbată în 2014, iar Rusia ar folosi la actuala capacitate Nord Stream şi Yamal, ar putea transporta doar 30% din această cantitate Europei. 59 de miliarde de metri cubi de gaze ruseşti n-ar mai putea ajunge în Europa până la finalizarea gazoductului South Stream, iar asta nu se va întâmpla în mai puţin de cinci ani.    Inaugurat în 2011, Nord Stream are capacitate totală de 55 de miliarde de metri cubi pe an, însă în prezent lucrează la aproximativ 56% din capacitate. Al doilea pilon în „planul B” al ruşilor, Yamal, inaugurat în 1999, funcţionează din 2005 încoace la capacitatea maximă de 33 de miliarde de metri cubi.

Atuul din Germania

Bluful ruşilor este însă pe jumătate adevărat, iar asta doar graţie Comisiei Europene (CE), care ar fi dat de înţeles că nu are nicio problemă în a încălca norme europene care au fost adoptate chiar la propunerea CE.   „Am discutat cu Comisia Europeană despre asta (o eventuală întrerupere a livrărilor de gaze din cauza Kievului – n.r.). Lucrurile stau aşa: dacă avem probleme cu tranzitul pe teritoritoriul Ucrainei, atunci se va ridica şi se va rezolva chestiunea gazoductului Opal”, a spus Miller.

Cu o lungime de 470 de kilometri, gazoductul Opal din Germania este un element esenţial în războiul gazelor – ea oferă gazelor ruseşti transportate prin Nord Stream acces la reţeaua europeană de gazoducte. Opal a fost finalizat în 2011 şi are o capacitate anuală totală de 35 de miliarde de metri cubi, însă volumul de gaze transportat prin acest gazoduct este restricţionat de Comisia Europeană.

Comisia Europeană îşi încalcă propriile reguli

Opal a fost construit cu scopul clar de a transporta gazele ruseşti aduse de Nord Stream către Cehia, oferindu-le rută către întreaga reţea europeană de gazoducte. Asta contravine normelor elaborate de Comisia Europeană şi strânse în pachetul de legi privind energia din ţări terţe, care are ca obiectiv declarat înlăturarea companiilor din afara UE din domeniul energetic comunitar. Din această cauză, ruşii nu pot folosi Nord Streamul la capacitate totală. Odată ridicate restricţiile cu privire la Opal, ruşii pot dubla transporturile prin Nord Stream. Astfel, cantitatea de gaze pe care nu o pot trimite în Europa ar scădea de la 59 la aproximativ 35 de miliarde de metri cubi, eliminând riscul unui deficit pentru marii consumatori industriali. Opal a fost construit în Germania cu bani de la Gazprom, iar Berlinul le-a acordat ruşilor, în schimb, un monopol de 25 de ani asupra gazoductului. Mai mult, nemţii au scutit Opal de taxe de tranzit până în 2033.

Gazprom nu foloseşte doar gazoductele Ucrainei pentru a-şi efectua livrările în Europa, ci foloseşte şi rezervoarele subterane de pe teritoriul Ucrainei.    Potrivit lui Alexei Miller, dintre cele 12,5 miliarde de metri cubi de gaze care se află acum în rezervoarele din Ucraina, 11,5 miliarde sunt gaze ruseşti neachitate de Kiev. Ceea ce se ştie sigur este că toate gazele ruseşti cumpărate de Ucraina în ultimele două luni au intrat direct în rezervoare.

Ruşii caută de la începutul anilor 2000 rute alternative pentru a-şi trimite gazele în Europa. Tot cam de-atunci, şi europenii caută alternative la gazul rusesc. În timp ce exploatarea resurselor neconvenţionale rămâne controversată, iar proiecte precum Nabucco, gazoduct care ar facilita diversificarea resurselor de gaze în Europa, au fost practic abandonate, europenii preferă să-şi cultive relaţiile cu Rusia în ceea ce priveşte livrările de gaze.    Faptul că multe ţări mari din UE s-au opus aplicării unor sancţiuni mai drastice Rusiei pentru acţiunile sale din Ucraina este de notorietate. La fel cum sunt şi eforturile multor capitale europene de a-şi îmbunătăţi relaţiile cu Rusia acum, în plină criză ucraineană.

Mişcarea Comisiei Europene, dacă ar permite într-adevăr folosirea la capacitate maximă a gazoductului Opal, ar reprezenta o decizie fără precedent şi ar aduce cel mai probabil o recalibrare a relaţiilor UE-SUA.    În momentul de faţă, Gazprom mai controlează 30% din piaţa gazelor naturale din Europa, suficient încât să o domine. Însă cota ruşilor a scăzut masiv – în 2000, ei furnizau peste jumătate din gazele consumate în Europa. Importurile din Norvegia, Trinidad şi Qatar au însemnat o pierdere de 30% a cotei de piaţă pentru ruşi în Europa. În contextul diversificării surselor şi exploatarea gazelor de şist, influenţa ruşilor va continua să scadă treptat, dar sigur în următorii ani, spun analiştii.    Ucraina cere Uniunii Europene organizare sistemului de flux invers de mai bine de un an. Acordul semnat acum este însă doar un prim pas timid în acest sens, ridicând întrebări asupra determinării Bruxelles-ului de a ajuta Ucraina să scape de dominaţia gazelor ruseşti.

Liderii din UE vorbesc despre rezilierea în grup a contractelor încheiate de ţările comunitare pentru ca UE să poată negocia apoi ca întreg noi preţuri şi condiţii cu Gazprom. Până atunci însă, tot ei invocă obstacole tehnice şi legale pentru a implementa fluxul invers, soluţia cea mai rapidă pentru a ajuta Ucraina.    Cu toţii sunt de acord că Gazpromul a fost cea mai puternică armă a Kremlinului, însă se tem să nu-şi pună în pericol propriile importuri de gaze, notează „The New York Times”.    Reticenţa Slovaciei de a pune la dispoziţia Ucrainei gazoductele sale este grăitoare. Construită în timpul URSS, reţeua de gazoducte din Slovacia ar putea furniza până la 30 de miliarde de metri cubi Ucrainei, adică mai mult decât cantitatea importată din Rusia.

„Suntem cu toţii pregătiţi aici, dar nu ştiu de ce slovacii întârzie atât”, spune Vitalie Lukita, tehnicianul Ukrtransgaz care supraveghează intrarea fluxului de gaze ruseşti în Slovacia, adăugând că s-a întrebat de multe ori dacă gazele nu-şi vor schimba vreodată direcţia.    „Toţi vorbesc despre asta de foarte mult timp, dar nu s-a făcut nimic”, adaugă ucraineanul, citat de „The New York Times”.    Similar, Andri Kobolev, preşedintele Naftogaz, a spus că a fost „şocat” de reticenţa slovacilor, având în vedere că, în 2011, chiar ei au propus ca gazoductele lor să fie folosite pentru a trimite surplusul înapoi în Ucraina.    Acum, slovacii au invocat contracte secrete pe care le au cu Gazpromul, susţine Kobolev. Schimbarea de atitudine a fost pusă de o parte a presei pe seama schimbării de acţionariat a Eustream. În 2013, un grup de cetăţeni cehi şi slovaci au cumpărat 49% din compania slovacă, despre care s-a vehiculat că ar fi, de fapt, paravane ale Gazprom.

 

UE şi Rusia, dragoste, ură şi gaze

30% din consumul de gaze naturale al Europei este asigurat de importurile din Rusia. 

55% din gazele trimise de ruşi în Europa tranzitează Ucraina, adică 89 de miliarde de metri cubi.

88 de miliarde de metri cubi este capacitatea anuală a gazoductelor Nord Stream şi Yamal, principalele alternative ale ruşilor pentru gazoductele ucrainene.

59 de miliarde de metri cubi de gaze n-ar mai putea ajunge în Europa dacă Rusia nu poate folosi gazoductele ucrainene. 

17,7 miliarde de metri cubi este capacitatea totală a rezervoarelor subterane de gaze pe care Gazprom le deţine în Europa. 

164,6 miliarde de dolari este valoarea veniturilor Gazprom pe 2013.

56% din veniturile Gazprom provin din exporturile de gaze în Europa.

Tags: ,

Comments are closed.

November 2017
M T W T F S S
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Site Metter