Mecanismul prin care gazele ruseşti au ocupat un sfert din piaţa gazului din România

2016/12/06

Adevarul

Importul gazelor ruseşti în România a crescut în ultima jumătate a anului 2016 de la 5% la 25%! Mecanismul prin care ruşii au pătruns atât de puternic pe piaţa românească are legătură cu comportamentul ciudat al ANRE şi cu o serie de decizii greşite ale companiei de stat Romgaz. Ce s-a întâmplat, însă, cu adevărat, vă explic în acest text.

Pe scurt:

  • Nici în 2014, nici în 2015, şi nici anul acesta, Ministerul de Finanţe nu a regândit preţul de referinţă pentru gazele de pe piaţa internă, stabilit la 72 de lei Mw/oră în baza Ordonanţei de Urgenţă 7/2013
  • OUG 7/2013 prevede suprataxarea cu 60% pe diferenţa dintre preţul de referinţă de 72 de lei Mw/oră şi cel la care se ajunge după fiecare scumpire.
  • Suprataxarea este prevăzută numai pentru actorii de pe piaţa internă, nu şi pentru gazele din import, fapt ce a condus la un mediu mai favorabil pentru gazele ruseşti pe piaţa românească
  • Preţul de referinţă a fost calculat în condiţiile, în care, pe piata internaţională, gazele ajungeau peste 118 Mw/oră
  • Impactul favorabil al importurilor gazelor ruseşti a fost unul insesizabil în factura consumatorilor casnici
  • Curtea de Conturi a constatat, în urma unui control derulat în acest an la Romgaz, faptul că producătorul ar fi vândut gaze în valoare de peste 160 de milioane de lei fără a respecta legislaţia şi a cerut companiei să recupereze acest prejudiciu
  • Practic, Romgaz a vândut prea mult pe piaţa reglementată şi Curtea de Conturi i-a atras atenţia că a depăşit cota din bandă. Astfel că, pe piaţa nereglementată, când a vrut să pătrundă, nu a mai avut loc.
  • În schimb, banii obţinuţi de bugetul de stat de la Romgaz prin suprataxarea în baza OUG 7/2013 au fost, probabil, mai puţini în acest an
  • Pentru anul viitor se estimează o creştere a preţului gazelor din import, urmând ca şi cele româneşti să crească în baza graficului agreeat de Guvern cu Comisia Europeană, după 1 aprilie 2017. Această creştere ar putea avea un efect în facturile noastre mai mult ca sigur spre toamnă.

Anul 2014 a produs în Uniunea Europeană o importantă schimbare de optică faţă de importul de gaze ruseşti. Decizia Rusiei de a anexa Crimeea în urma Euromaidanului din Kiev i-a determinat pe liderii europeni, la presiunea SUA, să-i aplice Kremlinului o serie de sancţiuni economice. Mai mult, prin vocea lui Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, instituţiile europene au început să contureze un proiect extrem de important, numit uniunea energetică, scopul urmărit fiind diversificarea importurilor de gaze şi a resurselor energetice şi precum şi diminuarea gradului de dependenţă a Uniunii Europene în faţa gazelor ruseşti.

România este unul dintre puţinele state din Uniunea Europeană care se pot descurca şi fără gazul rusesc, asta şi pentru că, în ţara noastră, industria chimică aproape că a dispărut. În plus, am fost ocoliţi de marile planuri de expansiune energetică ale ruşilor, iar vasta reţea de gazoducte şi zăcămintele de gaze naturale ne ajută să supravieţuim şi fără Marele Urs. În perioada 2014-2015, după criza din Ucraina, autorităţile române au transformat într-un titlu de glorie această realitate.

„Aprilie, mai, apoi toată vara şi toamna acestui an, România va funcţiona fără gaze de import ruseşti. La această situaţie am ajuns în urma scăderii consumurilor specifice pe partea de industrie, dar şi a investiţiilor în eficienţă energetică.” Nicolae Havrileţ, preşedinte ANRE, martie 2015

Ce este important de ştiut înainte de a afla cum am ajuns să importăm de la ruşi

Începând cu partea a doua a anului 2016, România a început să importe gradual gaze de la ruşi, importurile ajungând în luna noiembrie la un nivel de 25%. Dar cum s-a ajuns aici?

– În anul 2012, preţul gazelor româneşti destinate consumului intern era foarte scăzut, undeva la 46 de lei Mw/oră. Era stabilit de stat şi cu mult sub ceea ce se tranzacţiona pe Bursa de la Viena, peste 100 lei / Mwh.

– Conform unui acord încheiat între CE şi Guvernul României, preţul gazului românesc trebuia să crească gradual, în baza unui calendar, întrucât era neconcurenţial.

– În anul 2015, preţul a urcat de la 53 lei Mw/oră, la 60 de lei Mw/oră. Anul acesta, preţul trebuia să fie de 66 lei Mw/oră pe oră însă, Comisia Europeană a fost de-acord, la solicitarea Ministerului Energiei, ca preţul gazului să fie îngheţat până în aprilie 2017 la 60 Mw/oră, motivul fiind scăderea preţurilor la nivel mondial.

– Dacă preţul gazului românesc ar fi crescut în acest an, atunci ar fi ajuns să fie mai scump decât gazul rusesc. Din aprilie 2017, preţul trebuie să ajungă la 72 lei Mw/oră şi, din 2018, la 78 lei Mw/oră. După această ultimă majorare, calendarul va fi rediscutat.

Un alt aspect important: în anul 2013, guvernul Ponta de la acea vreme a adoptat Ordonanţa de Urgenţă 7/2013, prin care a impus producătorilor interni de pe piaţa gazelor naturale un impozit de 60% pe diferenţa dintre preţul de referinţă de 72 de lei Mw/oră şi cel la care se ajunge după fiecare scumpire. Banii colectaţi din această taxă merg la bugetul consolidat al statului, deşi, poate, nu ar fi fost o idee proastă dacă ar fi putut fi colectaţi într-un fond pentru investiţii în cercetare şi tehnologie în domeniu, ţinând cont de infrastructura învechită şi de ceea ce se prefigurează pentru viitor.

Asta înseamnă că, potrivit legislaţiei care instituie supraimpozitarea de 60% pe venitul suplimentar din liberalizare, producătorii de gaze plătesc acest impozit pentru un nivel de preţ de 72 de lei pe MWh chiar dacă ei vând la un preţ mai mic.

OUG 7/2013 a fost adoptată, atunci, alături de multe alte taxe, precum „taxa pe stâlp” sau supra-acciza la benzină. Măsura a fost una disperată, probabil pentru a acoperi un eventual deficit care se prefigura la orizont. În plus, anul 2013 a fost un an pre-electoral. În 2014 urmau alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale iar miza „pomenilor electorale” devenea din ce în ce mai mare.

Guvernul Ciolos a prelungit prevederile acestei OUG până la 31 decembrie, lăsând în sarcina unui viitor guvern, cu susţinere în Parlament, să decidă ce se va întampla. Cum deficitul public nu are culoare politică, un viitor guvern nu va avea de ales decât să prelungească această ordonanţă. Ar fi, poate, o ocazie bună, pentru a se stabili şi un alt preţ de referinţă, ţinându-se cont de realităţile din piaţă.

ANRE şi jucătorii de pe piaţa gazelor naturale au cerut, însă, în acest an, abrogarea mai multor acte normative. Este vorba despre OUG 7/2013 şi despre H.G. 488/2015. Această solicitare a deschis un mic front de luptă între ANRE şi Ministerul Energiei.

Cum au ajuns gazele ruseşti să aibă 25% din piaţa gazelor din România

La începutul acestui an, a transpirat o ştire pe care nu multă lume a luat-o în seamă. Romgaz, compania naţională, a anunţat că nu mai poate să îşi vândă întreaga producţie întrucât gazele din import (evident, cele ruseşti) sunt mult mai ieftine decât cele româneşti. Pe surse, apăruseră informaţii că Romgazul ar putea să închidă unele sonde şi să micşoreze capacitatea de gaze livrată zilnic.

Problema ar fi fost scăderea accentuată a preţului gazelor naturale la nivel mondial, suprataxa de 60% impusă prin OUG 7/2013 şi măsura de liberalizare a preţurilor.

În plus, Romgaz susţine că preţurile de import sunt mai competitive deoarece ele nu sunt suprataxate. Într-adevăr, nu există nicio raţiune pentru care acest lucru nu este încă făcut şi nici nu a fost gândit a fi prevăzut în OUG 7/2013, pentru că statul român ar fi putut să se gândească în perspectivă şi să ia bani şi din importuri, sau să recalculeze preţul de referinţă. Dar, s-au mai întâmplat câteva lucruri…

Întrebată de Ministerul Energiei printr-o adresă în cât timp Romgaz poate să revină la producţia normală într-o situaţie de criză, instituţia a confirmat că termenul este de 48 de ore. Ceea ce poate însemna că Romgaz nu a oprit sondele, ci doar a redus la minim debitul. Iar pierderile rezultate în urma operaţiunilor de repunere ar fi marginale.

 

 

Tags: , ,

Comments are closed.

June 2017
M T W T F S S
« May    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Site Metter