Dosarul Rompetrol: DIICOT se apropie de cea mai urat mirositoare afacere din istoria postdecembrista a Romaniei

2016/06/30

energy-center.ro

Am aflat ieri ca patru fosti inalti demnitari ai statului roman au intrat in vizorul anchetatorilor pentru implicarea lor in afacerea Rompetrol. Mihai Tanasescu, Dan Ioan Popescu, din partea stangii, Sebastian Vladescu si Gheorghe Pogea, din partea dreptei (la vremea respectiva), vor fi urmariti penal pentru constituirea unui grup infractional organizat, abuz in serviciu si complicitate la delapidare, evident in afacerea Rompetrol. Din punctul nostru de vedere, daca trei din acesti fosti ministri au mai avut probleme cu organele de cercetare penala, cel de-al patrulea a trecut neobservat ( dar cu o avere impresionanta), multi ani de zile de la plecarea lui de la minister. Este vorba despre Dan Ioan Popescu, celebrul DIP, artizanul unor afaceri care au ingenuncheat Romania pentru multi ani de acum inaninte. Si daca DIICOT va avea curajul sa mearga pana in profunzimea lucrurilor surprizele mari de abia de acum vor aparea.

patriciu-dan-ioan-popescu

Mai exista un personaj cheie care nu apare inca in aceasta ecuatie. Este vorba de actualul presedinte al Senatului, Calin Popescu Tariceanu, fara de care cei patru amintiti mai sus nu ar fi putut face nimic. Si, desigur, din ecuatie nu trebuie scos nici Adrian Nastase, seful suprem al DIP-ului tocmai in perioada in care Romania se „dezbracina” in fata strainilor pentru a-si vinde cele mai bune companii. Sa ne intoarcem insa la Dan Ioan Popescu, care a mai trecut pentru o perioada si pe la partidul lui Dan Voiculescu, dupa care s-a retras decent sa se bucure de banii agonisiti cu ani inainte.

De activitatea lui Dan Ioan Popescu la Ministerul Industriilor se leaga multe afaceri cu repercursiuni pana in ziua de azi. Cea mai strigatoare la cer a fost legata de aparitia in energetica romaneasca a companiei Energy Holding si a „baietilor destepti” din energie, declansata cu ocazia retehnologizarii Portilor de Fier. Atentie, de aceasta afacere nu este strain nici Calin Popescu Tariceanu, trecut si el prin Ministerul Industriilor. Nu despre acaeasta afacere vom vorbi insa acum, ci despre increngatura intre fostii pesedisti si fostii liberali, care a dominat economia romaneasca multa vreme indiferent de cine conducea cu randul tara, de la Palatul Victoria.

S-a spus, odata cu moartea lui Dinu Patriciu, ca afacerea Rompetrol va fi ingropata pentru totdeauna. Iata ca nu e asa si, prin comparatie, probabil, ca nici moartea lui Condrea nu va duce la musamalizarea afacerii dezinfectantilor. Pentru a veni in sprijinul celor ce nu-si mai amintesc aproape nimic din vremea in care DIP stapanea cea mai mare avere a Romaniei (sistemul energetic), dar si stransa colaborare cu o parte a liberalilor va aducem in amintire ceea ce am scris inca in urma cu doi ani. Este un inceput de care anchetatorii ar trebui sa tine seama negresit.

Namolul sapropelic social- liberal miroase urat

„Dan Ioan Popescu (DIP) are zece clase peste Adrian Nastase. S-a ales cu o avere fabuloasa dupa doar patru ani de ministeriat, pe care nu i-a confiscat-o nimeni, si cu zero ani de puscarie, in ciuda faptului ca marile rapturi in sistemul energetic national s-au intamplat tocmai pe vremea lui, cand se afla in slujba lui Adrian Nastase si in fruntea Ministerului Industriilor. Din nefericire, moartea unui pion cheie in toate afacerile derulate de DIP, sub directa obladuire a lui Adrian Nastase, ar putea sa readuca in prim plan situatia de invidiat a DIP-ului, cel despre care se spune ca pentru un comision de 50.000 de euro nici macar nu se deranja sa se scoale din pat. Poate acuma se ridica, dar nu de teama DNA ci, mai curand, a unei mosteniri cusute cu mare maiestrie alaturi de un liberal declarat, dar mort, Dinu Patriciu.

Prin ’96 – ’97, liberalii tineri, indeobste Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu, au decis ca pentru a construi o clasa antreprenoriala cu adevarat romaneasca trebuie sa te faci frate cu dracu. Adica cu partidul lui Ion Iliescu, versus Adrian Nastase. Liberalii au conspectat, apoi au negociat si, in final, si-au luat partea intr-un consens total, asa cum ii placea si fostului presedinte Ion Iliescu. De la tunul Portile de fier, a carei retehnologizare a fost semnata de Calin Popescu Tariceanu, si pana la preluarea Petromidia de catre Patriciu, apoi a valorificarii namolului sapropelic de la Marea Neagra, totul a trecut mai intai pe la DIP-Nastase, si apoi pe la „tinerii” liberali Dinu Patriciu si Calin Popescu Tariceanu. Concret, vezi pozitia de azi a celui ce a ramas inca in viata dupa moartea lui Patriciu.

E o poveste lunga, asupra careie vom incerca sa ne aplecam atat cat ne tin puterile. Inainte insa de asta merita sa ne oprim putin asupra celui mai recent scandal, izbucnit dupa moartea lui Patriciu. Dan Ioan Popescu a preluat cu mult inainte afacerea Marexim, a namolului sapropelic, ca o recompensa directa pentru incuviintarea Petromidiei liberalului defunct.

Va prezentam, pentru inceput, un text scris in urma cu cativa ani, care anticipa ceea ce se intampla in momentul de fata. Daca noi stiam la vremea respectiva, ne intrebam de ce nu stiu autoritatile acum cum s-au desfasurat lucrurile?

„La doar cateva luni de la pronuntarea verdictului in problema Platoului Continental al Marii Negre, de catre Curtea Internationala de Justitie de la Haga, am aflat primele doua companii care ar urma sa exploateze resursele de hidrocarburi din aceasta zona. In curand o sa apara si numele celei de-a treia companii, ocazie cu care vom avea o imagine definitiva a ultimelor ispravi ale Cabinetului Tariceanu.

A trecut aproape neobservata stirea potrivit careia una dintre companiile celui mai bogat om din Romania, Dinu Patriciu, si-a asigurat partea leului pentru o parte insemnata din rezervele de hidrocarburi aflate in Platoul Continental al Marii Negre.

Paradoxal, aceasta importanta dezvaluire a fost mascata (oare din neglijenta?), tocmai de catre cei care conduc acum Romania, ocupati cu lupta electorala pentru mentinerea la putere.

A existat, totusi, o exceptie, care provine din randurile Partidului Social Democrat, atent de fiecare data la ce mai ramane de impartit cand te afli la masa puterii. Respectiva exceptie nu face insa altceva decat sa vina sa confirme ca « ciolanul » s-a subtiat atat de tare incat iti vine sa te intrebi la ce mai foloseste puterea in ziua de azi?

Nu credem ca in istoria postdecembrista a Romaniei e existat un moment mai neprielnic pentru a accede la putere, in conditiile in care nu a mai ramas mare lucru de furat. Criza economica a dus la disperare coalitie aflata la putere, care nu gaseste aproape nici o portita de a ajunge la cascavalul public, din care ar urma sa traiasca apoi si copii si nepotii domniilor lor.

Doar nu o sa credeti ca cineva, vreun personaj politic din Romania, doreste sa ajunga la guvernare ca sa se sacrifice in interesul natiunii. Pai daca-i asa, nu ne ramane decat sa ne punem intrebarea, precum poetul : ce-i mana pe ei in lupta?

Este clar ca ceva trebuie sa-i mane, atata vreme cat si un copil din clasele primare a auzit ca nici o criza nu e vesnica. Crizele economice sunt ciclice, iar ghinionul actualei coalitii de guvernare este ca a picat tocmai pe momentul de varf al ciclicitatii, cand nu prea ai loc de intors. Dar va dati seama ce vine dupa aia ? Reconstructia, cu toate avantajele ei.

Macar si pentru atata, un bun gospodar, sau, ma rog, un politician profesionist se uita si la ce mai ramane dupa prapad.Din acest punct de vedere, liberalul Calin Popescu Tariceanu pare sa fi fost mai bine pregatit si a impartit ce a avut de impartit cand inca mai tinea carma la vaporul ce urma sa intre in deriva, numit Romania.

Intorcandu-ne in timp cu doar vreo noua ani sa ne amintim ca un fost prim ministru de criza (pe vremea aia nu era insa criza mondiala), Radu Vasile, declara ca nu mai este nimic de furat in Romania.

l-au contrazis cat se poate de repede cei ce i-au urmat la carma, care pe parcursul unui singur mandat au impartit in stanga si-n dreapta (ca sa nu folosim verbul a fura) un patrimoniu pe care poetul Radu Vasile nu-l vedea nici in cele mai frumoase vise ale lui.
Retineti, veneam dupa o perioada de criza profunda, cand tara era amenintata chiar cu falimentul. Ciudat insa, si guvernului urmator i-a mai ramas o felie buna de cascaval, in care intamplator au intrat si ultimele resurse ale Romaniei, lasate de la bunul Dumnezeu.
Credeti ca e ceva nou sub soare?

Revenind la concesionarea ultimelor rezerve de hidrocarburi ale Romaniei, se impune sa precizam ca liberalii au avut totusi viziune. Vrem nu vrem, viitoarea mare confruntare a omenirii se va da in jurul resurselor energetice si, probabil, alimentare.Din primele se fac bani frumosi repede, iar dificil nu este sa le exploatezi cat mai ales sa ai acces la ele.

Nimeni nu stie cu exactitate care este valoarea rezervelor de hidrocarburi de la Marea Neagra, dar cu siguranta ca zona promite. Un petrolist cum este Dinu Patriciu are mirosul deja format in asemenea situatii si asta nu-i un lucru rau.

Caci, spre deosebire de contractul perdant pe care statul roman l-a semnat cu Sterling, cel semnat cu Dinu Patriciu este doar la faza de explorare, din cate stim. Pentru exploatare se poate aranja astfel incat sa fie avantajati ambii parteneri.

Nu asta este insa problema pe care vrem s-a atingem aici. Important este cum s-a facut contractul de concesiune a perimetrului de pe Platoul Continental catre firma Marine Resources Exploration International (Marexin), detinuta de catre Rompetrol Holding, caci dupa acest model s-ar putea face si pasii urmatori de guvernul care se va afla la putere cand se va trece la etapa urmatoare de exploatare a resurselor.

Altfel spus, zarurile nu au fost aruncate decat partial, argument care si explica indiferenta de moment cu care actualul guvern a trecut peste dezvaluirile privind respectiva concesiune.Firma amintita mai sus o fost infiintata cu putin inainte de a se organiza licitatia de concesiune.Si mai ciudat este faptul ca fara a sti care va fi decizia Curtii Internationale de Justitie de la Haga, in contractul de concesiune este prinsa o suprafata de cateva mii de metri patrati care nici macar nu apartinea Romaniei. Ce investitor risca sa accepte asa ceva, daca nu are avantaje din alta parte?

De altfel, aceasta smecherie o regasim si in contractul cu Sterling Resources pentru alte mii de metri patrati din Platoul Continental.Nu in ultimul rand, cum se face ca ambele contracte (probabil si cel despre care o sa aflam in curand) au fost semnate cu foarte putin inainte ca guvernului Tariceanu sa-i expire mandatul ? Mai nou, acesta spune ca nu stie nimic despre contractele respective intrucat ele au fost semnate de presedintele Agentiei Nationale pentru Resurse Minerale (ANRM).

Respectiva Agentie este insa direct sub coordonarea primului ministru, in nici un caz a Parlamentului sau a nu stiu carui minister. Mai mult, in fruntea Agentiei a fost numit, tocmai de catre primul ministru, un presedinte liberal, care l-a schimbat pe fostul presedinte din partea democratilor, dupa ce fosta coalitie PNL-PD s-a spart.

Asa ca nu e cazul sa ne ia drept fraieri. Si mai este un aspect pe care putina lume il stie. Fostul presedinte al ANRM, cel care a si semnat concesiunile amintite, a solicitat in cursul anului trecut o simplificare a aprobarilor pentru viitoarele concesiuni petroliere sau minieraliere, sub motivul ca procesul extrem de birocratic face ca licitatiile sa dureze chiar si doi ani Se pare ca a si primit acceptul, atat vreme cat in doar cateva luni atat Sterling cat si firma Marexim au ajuns sa puna mana pe o parte importanta a rezervelor de la Marea Neagra.

Am dat toate aceste exemple tocmai ca sa aratam cum se impart bogatiile Romaniei atunci cand interesele politicienilor o cer.

Tags:

Comments are closed.

August 2017
M T W T F S S
« Jul    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Site Metter