Deutsche Welle: “Gazprom ne-o ia înainte”

2009/07/16
Sediul concernului Gazprom la Moscova

Astăzi (13.7.2009) a fost semnat acordul pentru gazoductul Nabucco, menit să reducă dependenţa Europei de Rusia. Dar este oare realistă viziunea unei Europe independente ? Şi de unde provin gazele Europei ?

Dacă Moscova se supără şi închide robinetul de gaze, aşa cum s-a întâmplat în 2006 şi în 2009, caloriferele şi bucătăriile din Europa rămân reci. Gazele naturale au devenit demult o temă politică extrem de sensibilă. Jurnalistul rus Valeri Paniuşkin a publicat recent o carte despre tacticile gigantului rus Gazprom, intitulată : “Afacerea cu puterea”. Paniuşkin este de părere că situaţia pe piaţa mondială a gazelor se va acutiza şi mai mult în viitor. Deoarece, argumentează el citând estimările Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA), producţia celor 27 de state membre ale UE se va înjumătăţi până în 2020, în timp ce consumul lor se va dubla până în 2030. Pe acest fundal, statele europene au decis în martie 2007 să trateze din acest moment problemele energetice drept probleme ale întregii comunităţi, având astfel posibilitatea de a avea mai multă influenţă la negocierile cu statele furnizoare. Printre potenţialii noi furnizori de gaze pentru Europa se numără state din Nordul Africii, din Orientul Mijlociu şi din Asia Centrală.

Problema este însă că pretutindeni unde bate la uşă UE, e deja instalată Rusia. Fostul preşedinte Vladimir Putin s-a deplasat în 2006 în Algeria pentru a exonera statul african de datoriile sale de 4,7 miliarde de dolari. După ce a deschis în plus perspectiva asupra unor furnizări consistente de armament, afacerea a fost perfectă. Rezultatul negocierilor se cheamă : “Alianţa pentru explorarea geologică, exploatarea şi transportul gazelor naturale”.

Sau exemplul Nigeriei. De îndată ce statele africane au anunţat intenţia lor de a construi un gazoduct spre Europa, ruşii le-ar fi promis aparent că vor supralicita orice ofertă a statelor occidentale. În Libia, Azerbaidjan, Kazahstan sau Turkmenistan, situaţia este similară. Gazprom face totul pentru a eclipsa statele europene.

Redactorul şef al revistei “Rusia în politica mondială”, Fjodor Lukianov, crede şi el că Moscova face totul pentru a spori şi mai mult dependenţa europenilor de rezervele ruseşti de gaze. Argumentul său este următorul : în loc să investească în exploatarea celor mai mari zăcăminte de gaze naturale din propria ţară, Gazprom practică o politică de achiziţii agresivă pe piaţa mondială. Cu rezervele de gaze de pe peninsula Jamal din Siberia, care depăşesc 30 de bilioane de metri cubi de gaze, Rusia ar putea aproviziona timp de un deceniu tot mapamondul. Cu toate acestea, ruşii nu investesc decât moderat în tehnologia de exploatare necesară, lăsând neatins acest câmp de gaze naturale. Or, dacă Rusia continuă în felul acesta, va rămâne ea însăşi în curând fără gaz.

Institutul pentru problemele globalizării din Moscova ştie că Gazprom este la rândul său deja din 2003 dependent de importul de gaze naturale din Turkmenistan şi Uzbekistan, pentru a-şi putea achita comenzile. Şi Agenţia Internaţională pentru Energie avertizează tot mai des asupra dificultăţilor Rusiei la export în contextul creşterii consumului de gaze la nivel global.

Autori: Benjamin Wüst/Ana-Maria Fischer-Dieskau

Redactor: Robert Schwartz

Nabucco a fost parafat oficial

Luni este o zi mare pentru ţări precum Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. La Ankara a fost semnat acordul interguvernamental privind gazoductul Nabucco.

Dimensiunile proiectului sunt gigantice. Începând cu anul 2014, prin intermediul gazoductului Nabucco, lung de circa 3300 de km, vor fi pompaţi 31 de miliarde de metri cub de gaz spre Europa. Conducta va tranzita Turcia, Bulgaria, România, Ungaria şi Austria.

După negocieri interminabile, care s-au întins pe durata a mai mulţi ani, reprezentanţii guvernamentali ai ţărilor afiliate proiectului, se pregătesc să semneze la Ankara acordul interguvernamental pentru construirea gazoductului Nabucco. Ţările semnatare se obligă să nu întrerupă sub nici o formă tranzitul gazului.

Nu mai este un secret că scopul proiectului Nabucco este obţinerea unei mai mari independenţe faţă de Rusia în ceea ce priveşte livrările de gaze naturale. Unii experţi sunt de părere că acelaşi scop este urmărit şi de Turcia. În plus, Ankara ar urmări, conform aceloraşi experţi, să îşi consolideze poziţia în regiune. Motive suficiente aşadar ca reprezentanţii industriei turce să îşi frece mâinile de bucurie cu gândul la Nabucco. Dincolo de avantajele de ordin economic, Turcia speră de asemenea ca gazoductul Nabucco să aducă mai aproape integrarea în Uniunea Europeană.

Harta gazoductului NabuccoBildunterschrift: Harta gazoductului Nabucco

Şi totuşi, îndrăzneţul proiect Nabucco ridică două întrebări majore. De unde vin banii necesari finanţării acestuia şi, mai ales, de unde vine gazul? Conform cotidianului german “Die Welt”, livrările ar putea porni dinspre Turkmenistan, Azerbaidjan şi Irak, cu un eventual aport adus de Turkmenistan, Kazahstan şi Uzbekistan.

Prim-ministrul român Emil Boc a participat la Ankara la ceremonia semnării acordului interguvernamental pentru construirea gazoductului Nabucco şi a declaraţiei politice comune a celor cinci state angajate în proiect.

Înainte de plecarea la Ankara, premierul Boc a declarat că “România a ales să participe în acest proiect al cărui avantaj principal este viabilitatea sa economică. Nabucco este eficient şi mai puţin costitor decât alte iniţiative promovate în regiune, aşadar, are toate avantajele funcţionale pentru a atrage investitori şi furnizori şi pentru a funcţiona pe baze comerciale conform principiilor pieţei”

La rândul său, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Ferran Tarradellas a declarat: “Comisia Europeana este încrezatoare. Acordul interguvernamental ce va fi semnat luni la Ankara va avea efecte pozitive nu doar pentru UE, ci şi pentru ţări precum România, care sunt dependente de un singur furnizor de gaz. Nabucco va furniza pieţei româneşti gaz din ţări şi pe rute alternative”, a declarat Tarradellas, citat de NewsIn.

Semnarea acordului marchează piatra de temelie a proiectului, fiind una dintre ultimele etape înainte de începerea atragerii finanţării pentru construirea gazoductului.

Printre posibilii furnizori pentru Nabucco se numără Egiptul, Irakul, Azerbaidjanul, Rusia şi Iranul. Proiectul este susţinut şi de SUA care se opune însă folosirii gazului iranian.

Autor: Kilian Pfeffer/Vlad Drăghicescu
Redactor: Robert Schwartz

Tags: , , , ,

Comments are closed.

December 2017
M T W T F S S
« Nov    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Site Metter