Despre Gazele de Sist

2011/04/13

Wikipedia:

Gazul de șist reprezintă gaze prinse între plăcile de șisturi ori în straturile de cărbune și aflate mai la suprafață decât zăcămintele de gaz convențional[1]. Deoarece arderea acestui combustibil este mai ecologică decât a cărbunelui sau petrolului, oferind și avantaje în privința limitei de emisii de CO2, gazele naturale pot înlocui cu usurință petrolul [2]. Totuși, impactul său asupra mediului nu este deloc unul neglijabil. Un singur foraj poate necesita 10 milioane de litri de apă. Iar substanțele chimice în procesul de fisurare a rocilor riscă să ajungă în multe cazuri chiar în pânzele freatice și să le polueze.

Exploatarea acestui tp de gaz are o răspândire mai largă în Statele Unite, unde deja există peste 50 de mii de puțuri de mică adâncime. În 2010 gazele de șist reprezintă 50% din consumul total de gaze din SUA [1].

Succesul american a determinat și alte țări să se întrebe dacă nu cumva pot scăpa de dependența de gazele rusești și arabe și dacă nu dețin pe teritoriul lor prețioasa resursă. Deja, Canada a descoperit gaze neconvenționale în Apalași și în Columbia Britanică [1]. În Polonia se află cele mai mari zăcăminte de gaze de șist din Europa, fiind estimate la 5.300 de miliarde de metri cub [3][4]. Iar în Ucraina rezervele de gaz de șist se ridică la cel puțin 30 de trilioane de metri cubi [5].

Capital: Gazul de şist va fi combustibilul fosil al viitorului

Atingerea nivelul maxim de extracţie la petrolul va îndrepta atenţia investitorilor către gazul de şist şi către activităţile de exploatare din Polonia şi Ucraina, se apreciază într-un raport al Erste Group referitor la preţul petrolului.

“În curând va fi atinsă rata maximă de extracţie a petrolului pentru petrolul convenţional şi nu există nicio îndoială că discuţiile privind atingerea nivelului maxim de extracţie a petrolului nu vor doar să răspândească panică (ci vor să găsească soluţii – nr)”, a afirmat Ronald Stoferle, analist materii prime în cadrul Erste Group.

Aproximativ 64 de ţări au atins deja rata sustenabilă maximă de extracţie a petrolului. Gazele naturale, în special gazul de şist, urmând a deveni combustibilul fosil al viitorului cu cea mai mare rată de creştere, conform analiştilor Erste Group.

Deoarece arderea acestui combustibil este mai ecologică decât a cărbunelui sau petrolului, oferind şi avantaje în privinţa limitei de emisii de CO2, gazele naturale pot înlocui cu usurinţă petrolul.

În următorii trei până la cinci ani se preconizează preţuri situate în intervalul de cel puţin 7 – 10 dolari pentru echivalentul energetic a 239 kWh.

“Exploatarea rezervelor de gaz de şist din Europa va dobândi o importanţă enormă”, a spus Stoferle.

În anii care urmează, se preconizează că vor avea loc activităţi intense de explorare şi achiziţie, în special în Polonia şi Ucraina. La rândul său, China intenţionează să depăşească dublul ponderii gazului în următorul deceniu.

În prezent, 80% din necesarul energetic este acoperit de cărbune, în timp ce gazul reprezintă doar un procent. Gazele neconvenţionale vor avea un rol important, iar în 2020 ar trebui să acopere 30% din nevoile de gaz ale Chinei.

În acest context, analiştii Erste consideră gazele – dar mai ales gazul de şist – drept una dintre cele mai atractive opţiuni de investiţii în sectorul energetic.

Wall-Street.ro: Erste: Era petrolului ieftin s-a incheiat, acum gazele naturale sunt vedete

Analistii Erste considera ca era petrolului ieftin s-a incheiat, asteptandu-se la un pret maxim de 100 dolari/baril in prima parte a anului.

Gazul de sist, crestere de 71% pana in anul 2030

Agentia Internationala pentru Energie (AIE) preconizeaza o crestere a productiei din rezervele de gaze neconventionale de 71,% pana in anul 2030. Astfel, acest segment ar deveni sursa de energie cu cea mai rapida crestere in urmatoarele decenii.

“Chiar daca gazele naturale nu vor putea suplini scaderea productiei de petrol, gazul de sist ar trebui sa joace un rol tot mai important, in special in SUA si in Europa (ca urmare a unui «nationalism al resurselor»)”, se arata in analiza Erste Group.

Analistii afirma ca datorita gazului de sist, SUA devine independenta din punct de vedere energetic, “aproape peste noapte”.

Conform unui studiu realizat de Universitatea Rice, gazul de sist ar putea reduce dramatic si dependenta Europei de Rusia si de tarile din Golf. “Prin urmare, suntem optimisti ca explorarea rezervelor de gaz de sist in Europa va deveni extrem de importanta. Ne asteptam in special la activitati intense de explorare si achizitii in Polonia si Ucraina”, sustine specialistii Erste.

Astfel, Stöferle considera gazele neconventionale, in special gazul de sist, ca fiind cea mai interesanta oportunitate de investitii in sectorul energetic. “In urmatorii trei pana la cinci ani, ne asteptam ca preturile sa se situeze in intervalul de cel putin 7-10 dolari. Acest lucru ar trebui sa asigure marje atractive pentru producatorii de gaze naturale alternative”, afirma analistul in materii prime din cadrul Erste Group.

Cotidianul: Polonia deţine cele mai mari zăcăminte de gaze de şist din Europa.

Polonia deţine cele mai mari zăcăminte recuperabile de gaze de şist din Europa, estimate la 5.300 de miliarde de metri cubi, potrivit unui raport al Administraţiei americane pentru Informaţii în Domeniul Energiei.

În Europa, doar Franţa mai are rezerve comparabile, de 5.100 de miliarde de metri cubi.

Polonia importă din Rusia două treimi din gazele naturale necesare şi speră că resursele neconvenţionale de gaze îi vor permite diversificarea furnizorilor de energie şi creşterea consumului acestui tip de carburant.

Gazele obţinute din şisturi, mai dificil de exploatat decât cele din zăcămintele clasice, sunt o sursă neconvenţională de gaze şi o soluţie pentru reducerea dependenţei de livrările din Rusia şi ţările din Golful Persic. Analiştii apreciază că gazele neconvenţionale reprezintă oportunităţi atractive de investiţii în sectorul energetic, având un potenţial ridicat de dezvoltare.

Producători importanţi de petrol şi gaze din Statele Unite, între care Chevron şi Exxon Mobil, au cumpărat licenţe pentru explorarea zăcămintelor neconvenţionale de gaze din nordul şi estul Poloniei.

EVZ: Polonia vrea să îşi exploateze resursele de gaz de şist

Premierul polonez Donald Tusk a declarat astăzi că ţara sa este hotărâtă să cerceteze şi să exploateze toate resursele de gaz de şist pe care le are

“Suntem foarte hotărâţi ca cercetarea şi exploatarea gazelor de şist să devină un fapt”, a afirmat şeful guvernului, într-o conferinţă de presă la Varşovia, potrivit Agerpres.

“În calitate de premier, mă voi angaja personal să optimizez condiţiile de exploatare, cercetările ştiinţifice şi anturajul economic al exploatării gazului de şist”, a a afirmat Donald Tusk, adăugând că, “dacă este posibil, trebuie să exploatăm fiecare metru cub de gaz”.

Asociere cu americanii

Şeful guvernului a insistat însă asupra faptului că exploatarea zăcămintelor de gaz de şist trebuie făcută în mod obligatoriu respectând mediul înconjurător.

Anul trecut, Polonia s-a asociat unor cercetări americane asupra acestei surse de energie neconvenţională. Mai multe companii internaţionale au obţinut deja autorizaţiile necesare pentru a începe forările în Polonia, al cărei subsol conţine resurse promiţătoare de gaze de şist.

Romania Libera: Polonia ameninţă monopolul Gazprom în Europa

Polonia ar putea deveni un important furnizor de gaz pentru Europa, acoperindu-şi în acelaşi timp întreaga cerere de gaz pe plan intern. În această ţară a fost descoperit un zăcământ de gaz de şist, comparabil ca mărime cu cel din regiunea rusă Iujno-Tombeisk. Exploatarea zăcământului recent descoperit va începe deja în luna mai, prin implicarea companiei americane ConocoPhillips.

Dacă imensa capacitate a acestui zăcământ va fi confirmată, rezervele totale ale gazului din UE vor creşte cu 47%. Experţii consideră că proiectele europene privind extracţiile gazului de şist ar putea deveni în următorii zece ani o mare ameninţare pentru Gazprom, notează cotidianul rus Kommersant, citat deAgerpres.
Potrivit informaţiilor agenţiei Wood Mackenzie, specializată pe studii în domeniul petrolului şi gazului, în Polonia au fost descoperite importante rezerve de gaz de şist: circa 1,36 trilioane de metri cubi. Acestea se află în regiunile de nord şi centrale ale ţării. Accesul la gazul de şist, care “zace” în zone stâncoase, a devenit posibil doar după apariţia de noi tehnologii de extragere, elaborate în SUA.
După cum informează The Times, deja în luna mai primul proiect pentru exploatarea zăcământului de gaz de şist din Polonia va fi demarat de compania americană ConocoPhillips. După ea vor urma companiile americane Exxon Mobil şi Marathon, precum şi cea canadiană Talisman Energy.
Dacă datele privind volumul de gaz, oferite de Wood Mackenzie, vor fi confirmate, atunci rezervele de gaz demonstrate ale Uniunii Europene (UE) se vor majora cu 47%. Această cantitate este suficientă pentru ca Polonia să-şi poată asigura în mod independent consumul intern de gaz, în condiţiile în care la ora actuala ţara este nevoită să importe 72% din gazul care îi este necesar. Consumul anual de gaz este în Polonia de circa 13,7 miliarde de metri cubi, din care 30% sunt asiguraţi din extrageri proprii, subliniază cotidianul rus Kommersant.
Principalul exportator de gaz în Europa, Gazprom, a livrat în 2009 o cantitate de 9 miliarde de metri cubi de gaz în Polonia. La începutul anului, Varşovia a avut probleme serioase cauzate de creşterea consumului de gaz. Iniţial, autorităţile ţării vizau chiar limitarea consumului de gaz pentru consumatorii industriali, însă ulterior Polonia a reuşit să ajungă cu Gazprom la o înţelegere privind livrări suplimentare şi preţuri mai mici la gaz. Cu toate acestea, ţările europene încearcă de ani de zile să găsească o alternativă la livrările Gazprom, care asigură circa 255 din cantităţile de gaz necesare Europei.
În opinia specialiştilor, datorită acestor extrem de bogate zăcăminte descoperite în Polonia, Europa şi-ar putea diminua dependenţa faţă din livrările din Rusia. Oisin Fanning, preşedintele companiei britanice San Leon Energy, care a obţinut de asemenea licenţă pentru extragerea de gaz în Polonia, a declarat: “Acum are loc lupta pentru teritorii. Polonia va deveni un important producător de gaz. Toate marile companii manifestă interes, iar Gazprom pare destul de îngrijorat în legătură cu aceasta”. Potrivit lui Fanning, guvernul Poloniei sprijină în mod activ proiectul privind extragerea gazului de şist.
Pentru Gazprom, proiectul din Polonia ar putea constitui o serioasă ameninţare, notează Kommersant. Potrivit lui Mihail Krutihin de la RusEnergy, polonezii afirmă că, în afară de gazul de şist, ei mai au circa 1,5 trilioane de metri cubi de gaz natural în zone de mare adâncime, iar “aceasta pare a fi adevărat”. Dacă va începe exploatarea industrială a acestui gaz, atunci Gazprom îşi va pierde poziţiile în Europa. Potrivit expertului, pentru exploatarea zăcămintelor poloneze manifestă un interes uriaş mari companii internaţionale, care “stau practic la coadă”.
În acelaşi timp, în opinia lui Edward Kott de la LCM Commodities, extragerea gazului de şist va constitui un proces anevoios şi îndelungat, astfel că până la exploatarea industrială a acestor zăcăminte ar putea trece zece ani, părere împărtăşită de Krutihin, care afirmă că numai evaluarea eficienţei economice şi rezervelor proiectului ar putea dura chiar şi doi ani.

Adevarul: Gazele de şist vindecă dependenţa de ruşi

Exploatarea gazelor neconvenţionale a dat peste cap echilibrul pieţei energetice şi ar putea dărâma monopolul Gazpromului. Polonia a început deja cu ajutorul firmelor americane exploatarea gazelor de şist de pe teritoriul său. Alte state europene îşi caută şi ele propriul El Dorado energetic.

Până acum, erau atât de dificil de exploatat, încât nimeni nu s-a gândit că ar putea suplini vreodată gazele convenţionale. Însă Statele Unite au dezvoltat o tehnologie eficientă de extracţie a acestor gaze prinse între plăcile de şisturi ori în straturile de cărbune (şi aflate mai la suprafaţă decât zăcămintele de gaz convenţional).

În cinci ani, notează “Le Point”, firme de profil mici au reuşit să dezvolte această piaţă energetică. În prezent, în SUA – din Ohio şi până în Pennsylvania – au fost săpate peste 50.000 de puţuri de mică adâncime (cel mult 30 de metri). Graţie acestor exploatări, Statele Unite au reuşit să scape de furnizorii externi (Rusia şi Qatar). În aceşti cinci ani, gazele de şist au ajuns să reprezinte 50% din consumul total de gaze din SUA.

Succesul american a determinat şi alte ţări să se întrebe dacă nu cumva pot scăpa de dependenţa de gazele ruseşti şi arabe şi dacă nu deţin pe teritoriul lor preţioasa resursă. Deja, Canada a descoperit gaze neconvenţionale în Apalaşi şi în Columbia Britanică. Subsolul Poloniei ar conţine şi el suficiente gaze de şist cât să îi asigure consumul intern pentru 200 de ani. Cantităţi enorme din acest gaz ar exista, potrivit estimărilor, şi în India (mai ales în provincia Rajasthan), în Africa de Sud şi chiar în mereu avida de energie Chină.

“Rezervele mondiale ar putea fi de patru ori mai mari decât cele de gaze convenţionale”, este de părere Roland Vially, geolog la Institutul francez al petrolului. Preşedintele Barack Obama a “mirosit” şi el importanţa acestor exploatări şi a estimat că ele vor declanşa o adevărată “revoluţie” şi că vor crea în viitorul apropiat cel puţin 100.000 de locuri de muncă.

Marile companii, tot mai interesate

Până în prezent, afacerea nu a atras decât companii energetice de talie medie – giganţii petrolieri au fost mult mai interesaţi să câştige cursa exploatărilor off-shore. Aşa se face că cele mai “mari” firme care se ocupă de gazele de şist sunt Chesapeake şi Devon Energu, companii născute cu mai puţin de 40 de ani în urmă, în Oklahoma. Dar companiile mici au un mare avantaj: sunt şi mult mai mobile, condiţie esenţială într-o afacere aflată în perpetuă mişcare.

Odată cu explozia afacerii cu gaze de şist, au înflorit şi industrii conexe, precum cea a fabricanţilor de conducte. Giganţii petrolieri au început însă să-şi dea seama ce au ratat şi încearcă să recupereze întârzierea. Compania franceză Total a încheiat deja un parteneriat cu Chesapeake şi va investi 1,45 de miliarde de dolari în exploatările americane. O altă companie franceză – GDF (Gaz de France)-Suez – a obţinut câteva permise de explorare în Germania. În luna mai, Shell a oferit nici mai mult nici mai puţin decât 4,7 miliarde de dolari pentru a prelua East Resources, un producător din Pennsylvania. Şi a reuşit.

Indienii de la Reliance încearcă şi ei să obţină o felie din afacere, oferind un milliard de dolari pentru a achiziţiona 45% dintre acţiunile companiei Texan Pioneer Natural Resources. Totuşi, nimic nu se compară cu banii daţi de Exxon, la începutul lui 2010, pentru specialistul numărul unu al gazelor de şist: XTO – 41 de miliarde de dolari.

Monopolul rus, în pericol?

Cu un subsol bogat în gaze de şist, Polonia se gândeşte deja că a tras cartea câştigătoare pentru a scăpa de dependenţa de gazul rusesc. Atât Rusia, cât şi alţi producători de talie mondială precum Qatar, Algeria şi Norvegia sunt deja “atinşi”. Pe de o parte, au rămas cu 80 de milioane de tone de gaz lichefiat pe stoc pentru că anumite state au reuşit să-şi micşoreze exporturile şi pe de cealaltă, statele-client ar putea cere renegocierea contractelor, pentru a stabili un preţ mai avantajos.

Deocamdată, gazele au devenit mai ieftine doar în America de Nord – singura piaţă cu adevărat liberă. Pentru moment, în restul lumii, preţul la gaz rămâne acelaşi ori chiar creşte, deoarece este calculat în funcţie de cel al petrolului. Însă schimabrea nu este departe.

Diferenţe legislative

Spre deosebire de SUA, unde subsolul aparţine proprietarului terenului, în Europa este nevoie (în unele state) de zeci de aprobări pentru a putea exploata resursele ce s-ar găsi pe propriul teren.

Un procedeu de extracţie migălos „Fracking”

Combustibilul care se găseşte în multitudinea de “alveole” formate în şisturi, gresie sau cărbune a fost mult timp considerat de petrolişti mai degrabă o bătaie de cap zdravănă decât o resursă viabilă. Aşa că au preferat să se concentreze pe gazul convenţional, care se găseşte în rezervoare naturale uriaşe, exploatabile “în vrac”.

Prezenţa sa era cunoscută încă din anii 1820, însă exploatarea sa a revenit în actualitate abia o dată cu creşterea continuă a preţului la gazul convenţional şi a progresului tehnologiilor de extracţie. În prezent, există o modalitate mult simplificată de a “convinge” gazul să iasă din alveole: injectarea – pe adâncime şi apoi pe orizontală şi sub înaltă presiune, a unui cocteil, format din apă, nisip şi anumiţi compuşi chimici. Procedeul, denumit “fracking” fisurează roca şi eliberează astfel gazele.

Viitorul energetic

Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) a preconizat, recent, că până în 2030 producţia de gaze neconvenţionale (de şist, metan din straturile de cărbune, zăcăminte din terenuri nisipoase) va creşte cu peste 70%. Mai mult, dacă gazele naturale nu vor putea suplini scăderea producţiei de petrol, gazul de şist ar trebui să joace un rol tot mai important, în special în SUA şi în Europa, apreciază experţii.

Posibilă sursă de poluare

Deşi folosirea sa este cu mult mai puţin poluantă decât cea a cărbunelui, impactul său asupra mediului nu este deloc unul neglijabil. Un singur foraj poate necesita 10 milioane de litri de apă. Iar substanţele chimice în procesul de fisurare a rocilor riscă să ajungă în multe cazuri chiar în pânzele freatice şi să le polueze. În plus, la începutul lunii iulie a.c., accidentul petrecut la Clearfield a provocat scurgerea a 130.000 de litri de gaz în atmosferă, punând sub semnul întrebării siguranţa procedeelor de extracţie.

Faclia de Cluj: Rezervele de gaz de şist ale Ucrainei: 30 trilioane de metri cubi

Kommersant-Ukraina
Rezervele de gaz de şist ale Ucrainei se ridică la cel puţin 30 de trilioane de metri cubi, însă după finalizarea lucrărilor de evaluare a resurselor de către experţi americani rezervele prognozate s-ar putea dubla.
În luna februarie a acestui an, guvernele Ucrainei şi SUA au semnat un memorandum în vederea cooperării în domeniul exploatării rezervelor de gaz de şist. Ucraina afirmă că pe teritoriul ei s-ar afla cele mai mari rezerve de gaz de şist din Europa şi intenţionează să evalueze acest potenţial pînă la mijlocul anului 2012.
Prima licitaţie pentru semnarea acordului în vederea împărţirii producţiei la două zăcăminte va fi organizată în vara lui 2011, iniţiatorul ei fiind companiile Shell şi Chevron. Interes pentru rezervele de gaz netradiţional din Ucraina au manifestat, de asemenea, Gazprom, TNK-BP şi ExxonMibil.
Livrările de gaz rusesc către Ucraina vor creşte în 2011 cu aproape 10% – pînă la 40 miliarde de metri cubi. De asemenea, alte circa 20 de miliarde de metri cubi Ucraina extrage în mod independent.
Pînă în 2020 Ucraina intenţionează să majoreze de 1,5 ori extracţiile de gaz natural, pînă la 30-32 miliarde de metri cubi, din contul majorării extracţiilor pe platoul continental al Mării Negre şi demarării extracţiilor de gaz metan şi de şist. În afară de aceasta, pînă în 2015 Ucraina intenţionează să dea în exploatare un terminal pentru recepţionarea de gaz lichefiat, cu o capacitate de 5 miliarde de metri cubi pe an.

Hotnews: Gazul de sist genereaza cel putin tot atatea gaze cu efect de sera ca si combustibilii conventionali – studiu. Franta ar putea interzice in scurt timp exploatarea acestora

Gazul de sist, a carui exploatare se dezvolta in America de Nord si in Europa, genereaza cel putin tot atatea emisii de gaze cu efect de sera ca si carbunele, petrolul sau gazul conventional, in special pe termen scurt, potrivit unui studiu publicat marti si citat de AFP.

Tot marti, Franta a deschis calea legislativa pentru interzicerea explorarii si exploatarii gazelor de sist, decizand discutarea in procedura de urgenta a unei propuneri legislative in acest sens.

“Amprenta gazului de sist este mai importanta decat cea a gazului conventional sau a petrolului, oricare ar fi scala, dar in special pe orizontul de timp de 20 de ani”, sustine acest studiu, publicat online pe Climatic Change Letters (grupul Springer), si condus de Robert Howarth, de la Universitatea Cornell (New York).

“In raport cu carbunele, amprenta gazului de sist este mai mare cu cel putin 20%, si poate de doua ori mai mare in 20 de ani, dar comparabila pe 100 de ani”, afirma autorii.

Aceste concluzii contrazic argumentele avansate de industriasi, potrivit carora gazul de sist, care ar emite mai putin CO2 decat carbunele, este util intr-o faza de tranzitie spre o economie care sa genereze mai putine gaze cu efect de sera.

Potrivit acestui studiu, amprenta importanta a gazului de sist pe termen scurt este cauzata de metan, un gaz emis in atmosfera in timpul procedurilor de extractie a acestei hidrocarburi neconventionale.

Metanul este un gaz cu efect de sera cu un impact mult mai puternic decat CO2 (de 20 de ori mai mare), dar nu ramane in atmosfera decat 9 – 15 ani, fata de un secol pentru CO2.

De trei ani, Statele Unite au devenit campionii exploatarii gazelor neconventionale, care reprezinta in prezent aproape jumatate din productia mondiala de gaze.

Tags: , , ,

Comments are closed.

September 2017
M T W T F S S
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Site Metter