Cum ne cheltuim avantajele comparative: Prețul gazelor naturale în economie – ratarea unei oportunități și consecințele pentru România

2016/11/23

cursdeguvernare.ro

În contextul scăderii semnificative a prețurilor la resurse energetice, factorii noștri de decizie au ezitat să acționeze și, de unde aveam, de departe, cel mai mic preț la gaze naturale pentru industrie dintre toate țările UE la mijlocul lui 2014, am ajuns tocmai pe locul 7, cu alte șase state aflate la o distanță foarte mică față de noi.

Prețul mediu al gazelor naturale utilizate de industria românească a scăzut în ultimii doi ani cu doar 7%, ceea ce a făcut această resursă să ajungă la un preț comparabil pentru alte 13 state de la mijlocul lui 2014 și până acum. Totodată, am ratat momentul în a ne apropia decisiv de practica europeană, prin care populația plătește prețuri mult mai mari decât industria pentru a beneficia de competitivitate sporită și locuri de muncă.

Cu un raport între prețul mediu practicat pentru gospodării și cel utilizat în industrie de 85% la mijlocul lui 2016( îmbunătățit de la 94% la mijlocul lui 2014, potrivit datelor centralizate și certificate de Eurostat), am rămas pe penultimul loc în UE la acest indicator și la mare distanță de media Uniunii, situată la 52% (vezi tabelul).

tabel1

Suntem singurii în afară de cehi care s-au încumetat să mărească puțin prețul la populație, dar datele comparative arată că alții au profitat de timiditatea noastră și s-au poziționat mai bine în termeni de costuri de producție pe sursele de energie. Așa încât ne-am trezit cu prețuri de profil sub cele din România în state precum Belgia (?!) sau Polonia și Cehia (care ne vând produse chimice la greu).

Nici Ungaria, principalul partener comercial care ne produce deficit, nu a scăpat ocazia de a ieftini cu 20% gazele pentru industrie. După care mai rămâne să ne mirăm de ce nu putem să corectăm situația principalului sector productiv care ne aduce în poziția de deficit cronic an de an, care presează sistematic pe soldul contului curent și pe cursul de schimb.

Prețurile gazelor pentru industrie – la fel ca în țările fără resurse

În context, e greu de înțeles cum am reușit să practicăm la industrie prețuri egale cu cele din Spania (!), țară care nu are nici rezerve de gaze și se găsește tocmai în partea opusă a continentului față de Rusia. Este și motivul pentru care ea și colega de peninsulă iberică, Portugalia, au valori ”suedeze” la raportul de preț între industrie și populație.

Pentru că, indiferent de efortul făcut la plata facturilor casnice, este mai important să păstrezi o producție cât mai competitivă, inclusiv cu resurse energetice relativ ieftine, fie ele și rezultate prin subvenționarea indirectă din partea populației. Lucru evident în cazul Germaniei, care a profitat de conjunctura creată pentru a a duce raportul de preț amintit mai sus la media europeană (atenție mare și la evoluția din Grecia, prespunând că Rusia nu a intervenit discret pentru a-și mări sfera de influență)

Mai grav, alte șase țări aflate departe de noi pe scara prețurilor, au venit în marja de plus 10% față de noi la prețul gazelor pentru industrie, ceea ce ne-a afectat suplimentar competitivitatea pe piața unică. Lista include Marea Britanie ( care deși are rezerve de gaze importante în Marea Nordului, merge pe principiul învățat pe vremuri, că ”gazele nu se ard, se chimizează”), Danemarca și, culmea, Italia.

Una peste alta, avantajul comparativ al rezervelor de gaze naturale trebuia folosit, cu precădere și hotărât, în industrie și nu la populație. Locurile de muncă, producția națională și eventualul excedent de cont curent produs prin exportul de produse realizate cu gaze ieftine fiind mai importante decât facturile reduse la consumurile casnice. Facturi care, oricât de mici, pot fi achitate doar dacă există locuri de muncă, producție națională și un curs de schimb avantajos.

Tags:

Comments are closed.

June 2017
M T W T F S S
« May    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Site Metter