Cat de tare ne permitem sa suparam Rusia?

2009/05/30

Potrivit statisticilor, companiile rusesti sunt pe locul 38 in lume in topul capitalului investit

Intr-o analiza a relatiilor bilaterale cu Rusia trebuie sa plecam de la conjunctura mondiala actuala. Daca exista o piata reala a petrolului, in privinta gazelor naturale nu exista posibilitatea de a organiza o astfel de piata, chit ca se incearca: foarte putine tari dispun de aceasta bogatie, iar tehnologia de transport si de stocare este destul de scumpa. Cel mai mare producator este Rusia. Cei mai mari consumatori sunt Europa si Statele Unite. Bineinteles ca tot Rusia este cel mai mare furnizor de gaze pentru Europa.
Presedintele Basescu are acces la fel de fel de rapoarte despre situatia energetica a Romaniei si reactioneaza dupa cum il stim. Zilele trecute a participat la reuniunea tarilor GUAM, reuniune la care s-a dorit gasirea unor strategii pentru ca o parte din tarile fostei URSS, si nu numai, sa nu mai depinda energetic de Rusia. La cateva zile, Traian Basescu a declarat la Summit-ul Energiei de la Zagreb: „Trebuie sa acceptam toti ca energia este o marfa, fie ea si strategica, dar niciodata nu vom accepta ideea utilizarii energiei ca instrument de presiune politica”. Tot el a afirmat, la aceeasi intalnire la care a participat si presedintele Rusiei, Vladimir Putin, ca este necesara infiintarea unei burse a energiei, daca se poate din motive strategice, la Bucuresti.

„Prietenul” la nevoie se cunoaste
Gazprom si-a facut aparitia si in actionariatele companiilor de productie si transport din majoritatea tarilor din zona. Ultimul exemplu este realizarea unei companii comune de rafinare a gazelor intre firma kazaha KazMunaiGaz si Gazprom. In general, pretul de vanzare al gazului este stabilit in functie de penetrarea capitalului rus in diversele tari sau de compromisurile politice facute cu Federatia Rusa. Nu are rost sa discutam de Republica Belarus, care are ca partener economic principal Rusia. Transnistria, chiar daca are 60 dolari/1.000 mc, inregistreaza datorii la Gazprom de aproape doua miliarde dolari. In acest caz, mai amintim ca fiul lui Igor Smirnov, Oleg, este presedintele Gazprombank, ce finanteaza industria transnistreana si care tinde sa monopolizeze republica autoproclamata.
In general, se observa ca preturile cele mai mici la gaze le gasim in fostele tari din sfera de influenta a Uniunii Sovietice, unde in acest moment lumea capitalului apartine oamenilor de afaceri rusi. Axioma este valabila inclusiv in cazul Poloniei, care achizitioneaza cel mai ieftin gaz dintre tarile membre UE, si care este monopolizata de Gazprom, concernul rus fiind proprietar al companiei locale de distributie a gazului. Chiar lunile trecute grupul rus a confirmat ca a obtinut controlul asupra a 51 de procente din actiunile North European Gas Pipeline Co. (NEGP), operatorul viitorului gazoduct ce va traversa Marea Baltica. Trebuie spus si faptul ca acelasi Gazprom este, nu de mult, investitor in Proiectul Nabucco, ce se doreste o alternativa a importurilor de gaze din Rusia. In ultimul timp, mari companii ruse incep sa investeasca in alte domenii decat cel energetic. Daca ne uitam nu mai departe de Chisinau vedem ca marii investitori din industriile metalurgica, a celulozei si hartiei sau a vinului sunt din Rusia. O surpriza gasim in Republica Kurdistan, unde principala retea de telefonie mobila apartine, bineinteles, capitalului rusesc.

Dupa fapta si rasplata!
Aceasta ar putea fi deviza cu care Rusia rasplateste celelalte state. Sa luam exemplul Ucrainei: in iarna 2005-2006, robinetul de la gaze a fost inchis. Dupa lungi negocieri, importul de gaze a reinceput, dar la niste preturi inacceptabile pentru Ucraina: in jur de 230 dolari/1.000 mc (vechiul pret fiind de 50 dolari/1.000 mc). Intre timp, guvernul a fost schimbat. Prim-ministru a devenit Victor Yanukovici, un apropiat al Moscovei. Pretul gazelor a fost renegociat, in octombrie 2006, ajungand la numai 130 dolari/1.000 mc. Un oficial rus a atentionat ca 130 de dolari nu este un pret definitiv si a lasat sa se inteleaga ca Ucraina trebuie sa amane la o data nedefinita referendumul programat pentru integrarea in Uniunea Europeana si discutiile cu NATO privitoare la o posibila incorporare a acestei tari in Pactul Nord-Atlantic.
Analizand politica Gazprom, nu trebuie sa ramanem surprinsi deoarece in ea recunoastem aceleasi metode ale oricarui mare concern multinational. Dar Gazprom nu intra la categoria „oricare”, zilele trecute fiind anuntata capitalizarea bursiera a concernului ca fiind mai mare decat a trustului Microsoft. Totusi trebuie sa tinem cont de faptul ca legatura dintre Gazprom si statul rus este foarte puternica, acesta fiind actionarul majoritar al concernului.

tot articolul in Saptamana Financiara

sau aici cu grafice: Cat de tare ne permitem sa suparam Rusia

Tags: ,

Comments are closed.

October 2017
M T W T F S S
« Sep    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Site Metter