ANALIZĂ Cum a dat Gazprom târcoale României

2014/09/22

Adevarul

De-a lungul anilor, Rusia şi-a dorit preluarea Petrom, Romgaz şi Distrigaz Sud, însă aceste planuri au eşuat. România a început să importe gaze naturale din Rusia în 1980. Gigantul rus Gazprom a dat permanent târcoale României, iar în ultimul deceniu ruşii au încercat fie preluarea Petrom, fie cumpărarea Romgaz, fie achiziţia uneia dintre distribuţiile de gaze privatizate de statul român, însă de fiecare dată a pierdut în faţa altor competitori.

Relaţiile României cu Rusia în domeniul gazelor naturale au început încă din anul 1980, de pe vremea fostei URSS, când ţara noastră a demarat pentru prima dată importurile, România fiind anterior independentă faţă de sursele externe. În 1980, România a importat doar 1,5 miliarde de metri cubi de gaze naturale, potrivit datelor furnizate pentru „Adevărul“ de către Institutul Naţional de Statistică. De atunci, cantităţile au crescut progresiv, pe măsură ce producţia internă a scăzut, iar industria devenea tot mai mult energofagă. Astfel, în anul 1985 s-a ajuns la importuri de 2,5 miliarde de metri cubi, în 1987 la 3,2 miliarde de metri cubi, pentru ca în anul Revoluţiei, în 1989, România să importe nivelul maxim din Rusia: 7,4 miliarde de metri cubi. Ţara noastră s-a mai apropiat de aceste cantităţi abia în anii 1995 şi 1996, când Rusia furniza 6 miliarde, respectiv 7,1 miliarde de metri cubi de gaze.

„Ministerul Gazelor“

Trebuie menţionat că, înainte de 1989, Gazprom nu exista, compania fiind urmaşa fostului Minister al Gazelor de la Moscova. Şi exporturile în Europa au crescut progresiv de-a lungul timpului: de la 6,8 miliarde de metri cubi în 1973 la 54,8 miliarde în 1980, apoi la 110 miliarde de metri cubi în 1990, ajungând până la 161 de miliarde de metri cubi în 2013. Anul trecut, grupul rus a înregistrat un profit net de 31,9 miliarde de dolari şi venituri de 164 de miliarde de dolari, compania fiind cel mai mare contributor la bugetul Rusiei.

Goana după Petrom

Începând cu anii 2000, România a avut o relaţie mult mai complexă cu Gazprom, mai ales după ce ţara noastră nu a mai importat direct gaze, ci prin intermediari agreaţi de gigantul rus. De asemenea, imediat după preluarea puterii, mai întâi ca premier, în 1999, apoi ca preşedinte, din anul 2000, Vladimir Putin a observat potenţialul pe care îl au resursele naturale, aşa că le-a inclus în politica sa externă. Ulterior, preţul barilului de ţiţei a început să crească pe bursele de mărfuri, pe măsură ce economiile Chinei şi Indiei au început să se dezvolte tot mai mult, ceea ce a transformat Gazprom într-o redutabilă „armă energetică“.

Gazprom a vrut să preia întâi de toate Petrom, atunci când compania a fost scoasă la privatizare. În octombrie 2003, grupurile OMV şi Gazprom au negociat un pact secret pentru a cumpăra Petrom, aflată atunci în plin proces de privatizare. Planul era ca OMV să rămână cu petrolul şi benzinăriile. Activitatea de gaze ar fi trebuit să fie preluată de către Gazprom şi Marco Group, un holding controlat de oligarhul Vitali Matsitsky, care deţine în România combinatul Alro. Numai că ideea nu a fost continuată, iar OMV a depus singură oferta şi, în final, a câştigat licitaţia pentru compania românească de stat. Următorul moment a fost în anul 2004, când statul român a scos la privatizare Distrigaz Sud, compania care alimentează cu gaze sudul ţării, inclusiv Bucureştiul. În acel moment, chiar şi Alexei Miller, preşedintele Gazprom, a venit personal la Bucureşti. În final, licitaţia a fost câştigată de către Gaz de France, care ulterior a fuzionat cu SUEZ şi a devenit GdF SUEZ.

Gazprom a vânat şi Romgaz

Următorul moment a fost în anul 2005, când Romgaz, cea mai profitabilă companie de stat, fusese pusă pe lista de privatizări. Un consorţiu format din Credit Suisse First Boston, Linklaters şi FRAI chiar câştigase procesul de selecţie a consultantului pentru privatizarea companiei. În luna mai 2006, Gazprom îşi declară oficial interesul pentru cumpărarea Romgaz. Numai că în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) se decide sistarea privatizărilor. Ruşii deja promiteau realizarea unui depozit de gaze la Roman-Mărgineni, în judeţul Neamţ, cu o capacitate de două miliarde de metri cubi, dar acesta nu a demarat niciodată. Urmează anul 2007, când, în timpul unei conferinţe susţinute de Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor de atunci, cu o serie de oficiali ruşi, aceştia din urmă trimit un comunicat de presă în care reiterează interesul pentru Romgaz.

Mirajul South Stream

Peste încă doi ani, în 2009, Adriean Videanu, ministrul Economiei de atunci, face o vizită istorică la Moscova, de unde se întoarce cu o serie de promisiuni din partea Gazprom. „Parteneriatul“ prevedea înfiinţarea unei companii mixte Romgaz-Gazprom, fiecare cu părţi de câte 50%. Planurile anunţate prevedeau construcţia unor termocentrale pe gaze, plus realizarea a 10 depozite de gaze naturale, cu o capacitate totală de 4-6 miliarde de metri cubi.

Ba chiar României i se propusese „participarea la South Stream“. Numai că, tot în acel moment, acelaşi lucru se propusese şi Turciei şi Bulgariei. De altfel, analistul Vladimir Socor afirma încă de pe atunci că oferta este un bluf, iar ţinta Gazprom era, de fapt, preluarea Naftogaz, compania care administrează sistemul de gazoducte din Ucraina. Numai că acest lucru nu s-a întâmplat, aşa că South Stream a continuat prin Bulgaria, ruşii semnând cu autorităţile de la Sofia o multitudine de contracte energetice.

2008: Gazprom Neft vine în România

Dacă pe partea de gaze Gazprom nu a avut succes, în ultimii ani grupul a demarat o ofensivă pe partea petrolieră, prin subsidiara sârbă NIS Petrol. Aceasta a fost cumpărată în anul 2008 de către Gazprom Neft, într-o tranzacţie contestată la vremea aceea ca fiind subevaluată. Din 2011, NIS a anunţat planuri de extindere în România şi în alte state din zonă. Chiar în vara acelui an, oficialii Rompetrol, companie deţinută de către grupul kazah de stat KazMunaiGaz, au anunţat că NIS a făcut o ofertă pentru cumpărarea reţelei de benzinării din România.

Dar oferta a fost declinată. Ulterior, NIS Petrol a început să construiască benzinării Gazprom în România, ajungând până acum la un număr total de 15 staţii de distribuţie, situate în special în vestul ţării. Oficialii companiei au declarat, însă, că doresc să ajungă în 2015 la o cotă de piaţă de 10% în ţara noastră. Pentru a atinge acest nivel ar avea, însă, nevoie de 100-120 de benzinării. De altfel, subsidiara Gazprom Neft a anunţat chiar şi în primăvara acestui an că a propus atât Petrom, cât şi altor jucători de pe piaţă, preluarea unor staţii. Până acum nu a fost anunţată nicio înţelegere. În fine, NIS a mai concesionat câteva zone din vestul ţării, unde face prospecţiuni după petrol.

Amânarea scumpirii gazelor, agreată de FMI

Fondul Monetar Internaţional (FMI), Comisia Europeană şi Banca Mondială au fost de acord cu amânarea liberalizării pieţei gazelor pentru consumatorii casnici şi cu termenele propuse de partea română, a declarat sâmbătă Răzvan Nicolescu, ministrul delegat pentru Energie, citat de Agerpres. El a discutat pe această temă cu finanţatorii externi, vineri, la Bruxelles. Preţul gazelor pentru populaţie ar fi trebuit să se majoreze cu 3%, la 1 octombrie 2014 şi ar fi urmat să fie complet liberalizat la 31 decembrie 2018.

Tags: ,

Comments are closed.

November 2017
M T W T F S S
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Site Metter