Achiziţia Rompetrol, primul pas mare pus de chinezi în România. Ce interese are China la noi

2016/12/08

economica.net

Expansiunea Chinei în Europa este de notorietate, iar România nu face excepţie. Energia pare a fi acum domeniul predilect, dar dincolo de investiţiile în proiecte greenfield, care încă sunt incerte, chinezii au ocazia, mai intâi, sa deţină o firmă mare în Uniunea Europeană. Este exact strategia Beijingului.

 Benzinariei Rompetrol Moldova
 Despre relaţiile dintre România şi China, blamate de unii, apreciate de alţii, se vorbeşte de ani de zile. Aşa cum face în toată Europa, China are tot interesul să deţină active productive şi în România, tendinţele de expansiune economică fiind evidente de mai mulţi ani. Nu este un secret pentru nimeni programul guvernamental al Beijingului, denumit “Made in China 2025”, prin care a doua putere economică a lumii aspiră să devină o superputere industrială, iar achiziţia de companii europene este un punct din această strategie.

În 2013, premierul chinez a venit în vizită în România. Temele au fost în special economice. Un an mai târziu, premierul român, Victor Ponta, i-a întors vizita. Discuţiile au fost în acelaşi registru. “Proiectele pe care le avem în derulare sunt proiecte de investiţii în energie şi infrastructură, cumulate, de peste 6 miliarde de euro, care înseamnă locuri de muncă, înseamnă independenţă energetică pentru România şi înseamnă posibilitatea de a completa ceea ce primim din fonduri europene şi din fonduri bugetare pentru îmbunătăţirea infrastructurii. Statele Unite ale Americii şi Uniunea Europeană au parteneriat strategic cu China. Dacă noi reuşim să avem investiţii, să creăm locuri de muncă, să fim independenţi energetic, este un lucru important”, le spunea Ponta miniştrilor săi, la întoarcerea din China.

În acest an, şi premierul Cioloş s-a întâlnit cu oficialii chinezi, la Riga, iar ministrul Economiei din guvernul său, Costin Borc, a mers în vizită în China. Cioloş a vorbit despre drumul mătăsii şi rolul portului Constanţa, despre cum susţine România parteneriatul strategic România-China, despre infrastructura de transport care să faciliteze strângerea legăturilor comerciale (linie de feribot Batumi – Constanţa), despre proiectele energetice ale Chinei în România, dar şi despre intenţia României de a adera la Banca Asiatică de Investiţii în Infrastructură.

Proiectele punctuale ale Chinei în România

Dar care este, punctual, interesul Chinei în România, ţară în care chinezii au doar o singură firmă mare: Smithfield, cel mare procesator de carme din lume, care a preluat fostul Comtim?

Cinci înţelegeri au fost parafate cu ocazia vizitei lui Borc în China. Totalul investiţiilor promise de chinezi doar cu această ocazie: 118 milioane de euro. Astfel, investitorii chinezi intenționează să construiască o fabrică de componente auto la Brașov, investiția în acest sens fiind estimată la 45 de milioane de euro. De asemenea, se are în vedere un proiect în domeniul ornamentelor auto, care va fi realizat cu o investiție în valoare de 17,6 milioane de dolari, și construcția, în România, a unei centrale solare de 20 MW, investiție în valoare de 33 de milioane de euro. Totodată, chinezii intenționează să investească 23 de milioane de euro în dezvoltarea unor complexe imobiliare în zona Capitalei și să dezvolte un proiect de cooperare și schimb de experiență în domeniul educației în Hunedoara.

Iar acestea sunt lucrurile mici. Interesul major al Chinei în România stă într-un singur cuvânt: energie. Chinezii au fost şi sunt interesaţi de proiectele majore în domeniul energetic din România.

Primul dintre ele, care pare a fi sortit eşecului însă, se numeşte centrala hidroelectrică cu acumulare prin pompaj de la Tarniţa – Lăpuşteşti. Proiectul centralei datează din anii 1980 şi presupune o investiţie greenfield de 1.000 de MW, estimată la aproximativ un miliard de euro, fără TVA. Centrala urma să aibă scopul de a echilibra sistemul energetic românesc, ziua fiind producător de energie, iar noaptea funcţionând ca un consumator, pompând apa înapoi în lacul de acumulare. Autorităţile române voiau să construiască centrala în parteneriat public-privat, adică pe banii investitorului, iar, în final, singurele care au vrut să se înhame la acest proiect gigantic au fost companiile din China. Proiectul a fost însă abandonat, cel puţin pentru moment, pe motiv că investiţia nu ar fi rentabilă din punct de vedere economic – energia produsă aici ar fi pur şi simplu prea scumpă.

Un proiect şi mai mai amplu se referă la construcţia a două reactoare nucleare la Cernavodă. Este de fapt cel mai ambiţios proiect al României pe partea de generare de electricitate de la căderea comunismului încoace. Şi, după mai mulţi ani de discuţii cu parteneri occidentali, singurii care vor să construiască cele două reactoare, care ar asigura acum mai mult de 10% din consumul României sunt tot chinezi.

În noiembrie 2015, Nuclearelectrica şi China General Nuclear Power Corporation au semnat un nemorandum de înţelegere pentru dezvoltarea reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă, proiect estimat la 6,5 miliarde euro, tot în parteneriat public-privat.
Proiectul reactoarelor 3 şi 4 presupune construcţia a două noi reactoare de tip CANDU 6 pe platforma centralei nucleare de la Cernavodă, fiecare cu o putere instalată de 700 MWh, proiect care a debutat în perioada comunistă, centrala fiind proiectată să aibă cinci unităţi.

Negocierile cu investitorii chinezi ar urma să fie finalizate în această lună, iar chestiunea spinoasă ţine de acelaşi aspect economic: la acest volum al investiţiilor, energia electrică ar trebui să aibă un preţ de două ori mai mare decât preţul de acum de pe piaţă, pentru ca investitorii să-şi recupereze costurile, pe toată durata de viaţă a reactorealor.
În cazul acestor tipuri de proiecte se foloseşte ceea ce se cheamă contractul de diferenţă. Adică, în linii mari, statul acoperă, de la toţi ceilalţi consumatori de energie electrică, diferenţa dintre cost şi preţul pieţei, pentru ca acest proiect să poată fi derulat.

Singurul mare proiect energetic chinezesc din România care este foarte aproape de a fi pus efectiv în practică este afacerea Rompetrol. Grupul Rompetrol, redenumit recent KazMunaiGas (KMG) International, este deţinut însă de compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan, este a doua companie petrolieră din România şi este în top 3 exportatori români. Are 6.000 de angajați, este activ pe 11 pieţe, deține una dintre cele mai mari rafinării din regiunea Mării Negre – Petromidia Năvodari, şi o reţea de peste 1.000 de puncte de distribuție de carburanți în România, Moldova, Georgia, Bulgaria, Franța și Spania.

În primăvara acestui an, compania China Energy Company Limited (CEFC) a anunţat că a semnat cu KMG un acord pentru cumpărarea a 51% din grupul KMG International (Rompetrol). “Compania națională de petrol și gaze din Kazahstan – KazMunayGas (CN KMG) şi China Energy Company Limited (CEFC) au semnat astăzi documentele specifice în cadrul unui parteneriat în cadrul KMG International NV (“KMGI”), în care CEFC va deţine o participaţie de 51%, respectiv 49% pentru CN KMG”, se arăta în comunicatul KMG International, trimis Bursei de Valori Bucureşti.
“Conform înțelegerii dintre KMG – CEFC, compania din China își asumă în cadrul KMGI o serie de obligații, prin care aceasta va efectua investiții în dezvoltarea de noi proiecte în Uniunea Europeană şi ţările adiacente Drumului Mătăsii. Sub denumirea « Silk Way» (Drumul Mătăsii), proiectul comun al companiei naționale din Kazahstan – KMG și al companiei din China – CEFC in cadrul KMGI se va dezvolta având ca baza KMGI si subsidiarele sale”, se mai arăta în comunicat.
Mai precis, compania chineză se obliga să investească cel puţin 3 miliarde de dolari în dezvoltarea KMG International.

Chinezii urmau să plătească 680 de milioane de dolari la achiziţie, potrivit informaţiilor de pe propriul site, ulterior retrase.
Deşi Rompetrol, care a fost mereu în plin proces de extindere, nu a înregistrat până anul trecut profit (atunci a fost de 4,6 milioane de dolari), afacerea este exact ce vor chinezii: o companie mare din Europa, care să vândă pe piaţă produse cu valoare adăugată. Potrivit acordului, rafinăria Petromidia urmează să primească şi în următorii 15 ani petrol din Kazahstan (ţară bogată în resurse), pe care să le prelucreze şi din care să obţină carburanţi la standardele Uniunii Europene pe care să îi vândă pe această piaţă.

Tranzacţia prin care chinezii urmau să aibă prima lor companie petrolieră din Europa este însă pusă “pe hold”, deşi lucrurile păreau bătute în cuie.

La câteva zile după ce a fost anunţată tranzacţia, procurorii de la DIICOT au deschis un nou dosar, denumit Rompetrol 2, prin care suspectează fapte de corupţie, în special în momentul conversiei în obligaţiuni al datoriei istorice a rafinăriei Petromidia, lucru care s-a întâmplat cu mult timp înainte de momentul în care KazMunaiGas a preluat rafinăria. În urma deschiderii dosarului, au fost instituite mai multe sechestre pe activele rafinăriei.

Termenii tranzacţiei cu CEFC nu par a fi afectaţi în mod fundamental, deşi unele aspecte ale tranzacţiei au fost re-discutate, iar termenul până la care se putea perfecta tranzacţia a fost extins, ceea ce arată interesul chinezilor de a deţine o companie petrolieră în Europa.

Tags:

Comments are closed.

June 2017
M T W T F S S
« May    
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
2627282930  

Site Metter