revista presei 1 septembrie

2009/09/01

ZF.ro: Vanzatorii privati de energie continua sa faca profituri uriase. Energy Holding si-a majorat castigul de peste sase ori

Energy Holding a ramas si anul trecut cel mai influent trader de energie privat in ciuda faptului ca pierderea unor contracte de alimentare pentru clienti uriasi, cum ar fi Petrom si Oltchim, a generat incasari mai mici cu 100 de milioane de euro fata de 2007.

In total, cei mai mari traderi de energie privati au ajuns anul trecut la afaceri de circa 580 de milioane de euro, in usoara scadere comparativ cu 2007, mai ales din cauza efectului pe care Energy Holding l-a exercitat asupra clasamentului.

In acest interval de timp insa, trei companii din acest top au avut cresteri spectaculoase ale profitului net.

Majoritatea caselor de comert cu energie electrica au fost infiintate la inceputul anilor 2000. Practic, aceste companii indeplinesc rolul unui intermediar in relatia dintre producatorul de energie si consumator. Multe dintre aceste afaceri s-au dezvoltat dupa ce traderii de energie au reusit sa incheie contracte pe termen lung cu producatorii locali de energie electrica, la preturi extrem de avantajoase. Acest lucru i-a scos de multe ori din ecuatie pe furnizorii clasici de energie, respectiv pe Electrica si filialele sale. Avand in cont contracte cu energie ieftina pe termen lung, dar si o structura mult mai flexibila in comparatie cu Electrica, traderii de energie au reusit de-a lungul anilor sa-si treaca in conturi afaceri de sute de milioane de euro si profituri pe masura.

Lider de clasament in ceea ce priveste cresterea castigului este din nou Energy Holding, care a ajuns la 24,4 milioane de euro acumulati in 2008, in contextul in care in 2007 profitul net al companiei era de 3,9 milioane de euro. Buzmann Industries si Elcomex EN au inregistrat si ele cresteri semnificative ale profitului de 76,6%, respectiv 100%.

“Anul trecut a fost unul de crestere pentru majoritatea industriilor, asa ca este explicabila cresterea cifrei de afaceri pentru majoritatea companiilor din acest top. Totodata, cred ca si anul acesta majoritatea traderilor privati vor reusi sa-si mentina profiturile in ciuda a ceea ce se intampla acum in piata”, crede Jean Constantinescu, analist al pietei de energie si fost presedinte al Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE).

Transfer de contracte

Comparativ cu anul trecut, cand Energy Holding controla circa 6% din vanzarile de energie catre segmentul concurential, anul acesta compania a disparut din rapoartele ANRE, locul sau fiind luat de EHOL Distribution.

EHOL Distribution a fost infiintata la jumatatea lui 2008 si, potrivit unor surse din piata, pe numele acestei companii a fost transferata cea mai mare parte a contractelor cu energie apartinand Energy Holding. Recent, EHOL Distribution a fost cumparat de catre grupul energetic elvetian Alpiq, cu afaceri de circa 10 mld. euro.

In perioada 2000-2004, Energy Holding a incheiat contracte directe de achizitie de energie cu cel mai ieftin producator local, Hidroelectrica. Energy Holding a fost pusa pe picioare de catre controversatul Bogdan Buzaianu, finul fostului ministru al industriilor Dan Ioan Popescu, in perioada guvernarii lui Adrian Nastase.

Elvetienii de la Alpiq sunt la a doua achizitie, inainte de a prelua EHOL cumparand la sfarsitul anului 2007 un alt trader local, Buzmann Industries. Compania a ajuns anul trecut al doilea cel mai mare trader privat de energie electrica in functie de cifra de afaceri, cu un business de 117,6 milioane de euro si un profit net de 13,6 milioane de euro, cu 76,6% mai mare comparativ cu cel din 2007.

Un angajat Petprod aduce venituri de 29 mil. euro

Petprod, compania care ocupa al treilea loc in clasamentul primilor cinci traderi de energie dupa cifra de afaceri, are cei mai productivi angajati. Astfel, fiecare dintre cei trei salariati ai firmei a generat incasari de 29 de milioane de euro anul trecut.

Compania a raportat anul trecut un usor regres al cifrei de afaceri pana la 87 de milioane de euro, cu 5% mai mica fata de rezultatul din 2007, si un profit net de 1,2 milioane de euro.

money.ro: Termoelectrica va fuziona, în septembrie, cu cele patru Termoservuri

Producătorul de energie electrică şi termică Termoelectrica va fuziona, în septembrie, cu Termoservurile Borzeşti, Brăila, Doiceşti şi Paroşeni, au declarat marţi pentru NewsIn reprezentanţii companiei.

“În prezent, compania are circa 1.700 angajaţi, la care se vor mai adăuga încă 858 salariaţi, după fuziunea din septembrie cu cele patru termoservuri”, au spus aceştia.

Până acum, Termoservurile Borzeşti, Brăila, Doiceşti şi Paroşeni erau societăţi comerciale de sine stătătoare, unde acţionar unic era Termoelectrica, acestea urmând să devină sucursale fără personalitate juridică, au adăugat reprezentanţii Termoelectrica.

De asemenea, compania încă nu şi-a definitivat intenţiile privind termocentrala CET II Oradea, fiind în cautarea unor soluţii cât mai bune de valorificare. Se analizează şi o eventuală dare în plată a acestei centrale la Ministerul Finanţelor Publice în costul datoriilor Termoelectrica.

“CET II Oradea nu a acumulat pierderi. Taxele şi impozitele locale sunt plătite la zi, contractele de prestări servicii (întreţinere depozit zgură şi cenuşă, analize apă, energie electrică, pază, etc) sunt plătite la zi. Costurile lunare pentru CET II Oradea sunt de circa 60.000 lei, cheltuieli suportate din bugetul de venituri şi cheltuieli al Termoelectrica”, au menţinat reprezentanţii Termoelectrica.

Potrivit Ordinului MEF nr. 486/2007, actualizat cu modificările şi completările aprobate prin Ordinul MEF nr. 2142/2008, în luna decembrie 2008, a fost depusă la Agenţia Naţională de Aministrare Fiscală documentaţia privind aprobarea trecerii în proprietatea publică a statului a CET II Oradea, în scopul stingerii creanţelor pe care le are Termoelectrica.

Producătorul de energie electrică şi termică Termoelectrica a acumulat pierderi de 2,22 miliarde lei, din 1998, anul înfiinţării, şi până la 30 iunie 2009, rezultate cauzate de majorările şi penalităţile pentru datorii istorice.

Termoelectrica are în prezent circa 1.700 angajaţi, însă, potrivit unei Hotărâri de Guvern publicate luni în Monitorul Oficial, numărul acestora va fi redus în acest an cu 200. Toţi angajaţi care vor fi afectaţi de aceste concedieri colective vor beneficia de prevederile Ordonanţei de Urgenţă nr. 116/2006 privind protecţia socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective.

Termoelectrica este producătorul de stat de energie electrică şi termică prin arderea combustibililor fosili (cărbuni) şi hidrocarburi (gaze naturale şi păcură). Acţionarul majoritar al companiei este Ministerul Economiei.

Compania are patru sucursale (Sucursala Electrocentrale (SE) Borzeşti, SE Brăila, SE Doiceşti şi SE Paroşeni) şi şapte filiale (Termoservurile Brăila, Borzeşti, Doiceşti, Paroşeni, Electrocentrale Bucureşti, Electrocentrale Galaţi şi Electrocentrale Deva).

standard.ro: Cine bate Hidroelectrica la capitolul microhidrocentrale noi

La finele lunii iulie, pe piaţa locală erau înregistraţi 15 producători de electricitate în microhidrocentrale noi sau retehnologizate, iar dintre aceştia, doar 13 primeau în luna respectivă certificate verzi pentru fiecare megawatt livrat în reţea, potrivit datelor OPCOM, transmise Business Standard.
Cel mai mare producător de energie hidro în capacităţi mici care primeşte certificate verzi este producătorul de electrozi pentru industria metalurgică Elsid Titu, ce se află în faţa Hidroelectrica, companie de stat care acoperă circa 30% din consumul de energie electrică al ţării. Elsid Titu are microhidrocentrale cu o putere instalată de 29,6 MW, în timp ce compania de stat Hidroelectrica are capacităţi similare, dar cu o putere mai mică, de 28,150 MW.

“Cei de la Elsid au multe capacităţi noi microhidro construite de ei de la zero. Certificatele verzi se dau numai pentru capacităţile noi sau retehnologizate integral, care au costuri de producţie ce trebuie amortizate”, au explicat pentru Business Standard experţi din piaţa internă de energie. Microhidrocentralele sunt unităţi care au sub 10 MW.

Specialiştii în cauză au mai spus că certificatele verzi, care reprezintă o modalitate de subvenţionare a preţului energiei, se acordă doar în cazul hidrocentralelor cu puteri instalate sub 10 MW. “Aceasta este şi cauza pentru care Hidroelectrica nu este aşa cum era normal, pe primul loc la astfel de capacităţi. Societatea de stat a preferat să vândă capacităţile mici, şi nu să facă investiţii în ele”, au explicat experţii citaţi. Potrivit datelor din piaţă, Hidroelectrica a vândut 87 de microhidrocentrale şi a rămas în portofoliu cu 63.

Conform ultimelor informaţii disponibile, Elsid Titu este controlat indirect de oamenii de afaceri Mihai Tufan şi Stelian Anastasescu. Compania se aşteaptă la un profit brut record pentru acest an de 61,5 milioane de lei (14,6 mil. euro), mai mult cu 54% faţă de cel realizat în 2008. Oficialii Elsid nu au putut fi contactaţi pentru informații suplimentare până la închiderea ediţiei.

Potrivit datelor OPCOM, pe locul trei în topul producătorilor hidro care primesc certificate verzi se află, însă la o mare distanţă de primii doi, societatea ESPE Energia, cu 5,73 MW instalaţi. Compania este sucursala locală a grupului italian ESPE şi, de altfel, a cumpărat o serie de microhidrocentrale de la Hidroelectrica. Ar trebui spus că aşa au şi apărut majoritatea jucătorilor de pe piaţa de generare energie în hidrocentrale cu o putere mai mică de 10 MW, prin achiziţia unităţilor mici de la Hidroelectrica. În acest domeniu sunt puţini jucători care au făcut greenfield-uri, având în vedere că înainte de criză un megawatt instalat costa cel puţin 1,5 milioane de euro, iar timpul de recuperare a unei investiţii de acest gen este destul de lung. Unul dintre aceştia este chiar Uzinsider, care are instalate capacităţi microhidro pentru care primeşte certificate verzi cu o putere de 2,4 MW, conform datelor OPCOM.

Luxten este pe locul cinci cu microhidrocentrale a căror producţie este, de asemenea, subvenţionată şi care au o putere totală instalată de 1,2 MW. Celelalte companii din lista producătorilor din domeniu au fiecare capacităţi sub un megawatt.

Potrivit ultimelor date făcute publice de către Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), în fruntea listei producătorilor de electricitate din surse regenerabile ale căror unităţi au fost calificate pentru producţie prioritară în 2009, dar necontrolabilă, se află firma de stat Hidroelectrica (putere instalată hidro de circa 142 MW). Pe locul doi este Elsid Titu SA, cu 28,6 MW tot pe hidro.
ISPH SA este pe locul trei, cu 12,47 MW, urmat de Complexul Energetic Turceni, cu 9,9 MW (hidro), Uzinsider – 7 MW, Espe Energia – 6,49 MW, Energy Holding – 5,95 MW, şi Electromagnetica – 3,637 MW. Romenergo are 2,03 MW instalaţi, de asemenea pe hidro ca şi toate celelalte firme de dinaintea sa, şi Romelectro are 1,64 MW. Conform ANRE, Vienna Energy Forţa Naturală SRL Bucureşti a primit recent licenţă de producţie pentru mai multe microhidrocentrale cu o putere instalată însumată de 17,008 MW.

Piaţa de producţie electricitate din România este controlată în proporţie de 90% de către stat prin mai multe companii. Hidroelectrica este cel mai mare producător local (a acoperit 32% din producţie în primele cinci luni din 2009), fiind urmată de Nuclearelectrica (19% în primele cinci luni), CE Turceni (9%), CE Rovinari (9%), ELCEN Bucureşti (8%) şi CE Craiova (7%).

money.ro: Standard & Poor’s a crescut rating-ul de credite al Rompetrol Group la “B+”

Agenţia Standard & Poor’s a majorat ratingul de credite pe termen lung al Rompetrol Group de la “B” la “B+”. Decizia vine după injecţiile de capital ale companiei mamă, KazMunayGaz.

Perspectiva rating-ului este stabilă. Potrivit agenţiei, sprijinul companiei mamă va acoperi nevoile de finanţare ale Rompetrol, inclusiv afluxul negativ de capital operaţional.

În această lună, KazMunayGaz a oferit grupului Rompetrol un avans de 500 milioane de dolari.

ziare.com: Presa internationala – PetroChina, la cea mai mare achizitie in America de Nord

PetroChina a acceptat sa plateasca 1.7 miliarde dolari pentru participatiuni in proiectul campurilor petroliere canadiene, realizand astfel cea mai importanta achizitie pe continentul Nord American si largindu-si cercetarile in cautarea de surse de energie.



Cea mai mare companie petroliera chineza va cumpara 60 de procente din Athabasca Oil Sands Corp.’s si din proiectele campurilor petroliere MacKay River si Dover, a declarat compania canadiana, citata de Bloomberg.

PetroChina a achizitionat campuri de gaz natural in Kazahstan si o rafinarie in Sinagapore, in tranzactii ce insumeaza aproximativ o cincime din cei 17 miliarde de dolari pe care China i-a cheltuit in afara granitelor sale in probleme legate de energie, din decembrie, anul trecut.

Campurile nisipoase de petrol sunt mai greu de exploatat decat campurile conventionale iar achizitia campurilor canadiene indica determinarea Chinei de a detie astfel de rezerve.

“Proiectele petroliere usoare si profitabile au disparut si ceea ce a ramas sunt cele mai dificile proiectepentru exploatarea firmelor producatoare”, a explicat Gordon Kwan, analist pe energie la Mirae Asset Securities in Hong Kong.

Actiunile PetroChina au crescut cu 2.1 procente in Hong Kong, ca urmare a achizitiei, in vreme ce indicele bursier Hang Seng a crescut cu 0.7 procente. Capitalizarea burziera a PetroChina a scazut luni sub cea a Exxon Mobile, compania americana recastigandu-si statutul de cea mai valoroasa companie din lume.

PetroChina va finanta extractiile viitoare a resurselor care fac obiectul intelegerii, s-a aratat intr-o declaratie de presa. PetroChina ar putea folosi metode si tehnologii folosite deja in proectele similare din nord-estul Chinei pentru a debloca resursele din nisipurile Albertei.

Achizitia este cea mai importanta miscare a Chinei in campurile petroliere ale Canadei. In 2005 Cnooc, cea e-a treia companie petroliera a Chinei a a cumparat 16.7 procente din MEG Energy Corp. a doua companie petroliera a Chinei, China Petrochemical Corp, controlata de statul chinez, a platit 83 milioane dolari pentru un pachet la Synenco Energy.

Tranzactia face parte “dezvoltarea strategica, pe termen lung a companiei”, a explicat purtatorul de cuvant al PetroChina, Mao Zefeng.

De asemenea, tranzacta evalueaza rezervele recuperabile canadiene la 63 centi / barilul de petrol, ceea ce reprezinta ceva mai mult decat evaluarile facute pentru terenuri similare. Totusi, tranzactia are nevoie de aprobare din partea autoritatilor canadiene si a celor din Alberta.

Athabasca va fi operatorul proiectului. Investitia nu este legata de aorduri privind rafinarea sau transportul prin PetroCHina. Intelegerea este programata sa fie incheiata oficial pe 31 octombrie.

Nisipurile petroliere din Alberta sunt considerate a fi situl cu cele mai mari rezerve de petrol, dupa cele detinute de Arabia Saudita, estimate la 173 milioane de barili.

Vocea Rusiei: Ucraina a reluat exportul de energie electrică în Polonia

Ucraina a reluat exportul de energie electrică în Polonia, sistat în iunie din cauza modificării preţurilor pe piaţă, comunică Serviciul de presă al Ministerului ucrainean pentru Combustibili şi Energie.

De asemenea, Ucraina exportă energie electrică în Slovacia, Ungaria, Belarus şi România.

novinite.com: Energy Tops Agenda of Bulgaria, Russia PMs in Gdansk

Bulgaria: Energy Tops Agenda of Bulgaria, Russia PMs in Gdansk
Borisov (L) and Putin (R) will have their first meeting in Gdansk, where several state leaders are going to participate in the remembrance events for the 70th year since the start of World War II. Photo by BGNES

Bulgaria’s Prime Minister, Boyko Borisov, and his Russian counterpart, Vladimir Putin, are going to meet in Gdansk, Poland, on September 1, 2009.

Borisov and Putin will have their first meeting in Gdansk, where several state leaders are going to participate in the remembrance events for the 70th year since the start of World War II.

Moscow officials have given an indication that the new center-right government in Sofia is going to change its plans to review all contracts signed by the previous government regarding energy projects with Russia’s participation.

“We all have heard the statements that Bulgarian officials made following GERB victory in the elections,” Yuri Ushakov, deputy head of government staff, said a day earlier.

“During his telephone conversation with Prime Minister Vladimir Putin, Boyko Borisov said he wants to hear Russia’s ministers opinions on these projects [South stream gas pipeline and nuclear power plant Belene]. There were no signs that the Bulgarian side plans to cancel the agreements that have been made so far,” he added.

After it took office in July 2009, Bulgaria’s new government of the GERB party made it clear it was going to reconsider the country’s participation in the three large-scale energy projects – South Stream gas pipeline, Burgas-Alexandroupolis oil pipeline, and Belene Nuclear Power Plant.

Yet a day before the meeting in Gdansk Bulgaria’s new Economy and Energy Minister Traicho Traikov the government is looking for private investors in the nuclear plant in an apparent bid to save the plan.

In response to media reports about planned talks with officials from the Cooperation Council for the Arab States of the Gulf, the minister assured that the government will contact all interested parties.

The parliamentary economic commission urged the government earlier in the month to seek a private investors for its stake. State power utility NEK has a majority stake in the plant and has contracted Russia’s Atomstroyexport to build the two 1,000 megawatt reactors.

Bulgaria’s previous Socialist-led government chose last year German power utility RWE to become a strategic partner in the Belene project with a stake of 49%.

The previous cabinet started talks with the Russian government on a EUR 3.8 B state loan for the project and offered guarantees for it.

It hired BNP Paribas SA, France’s largest bank by market value, to arrange a EUR 250 M loan to help fund construction of the nuclear power plant at the Danube river town, whose price tag towered from EUR 4 B to EUR 10 B.

NEK’s poor results, triggered by a fall in power consumption, however forced it to breach the conditions on the loan, making it callable.

According to reports and non-governmental organizations RWE AG’s plan to expand in Bulgaria’s nuclear market is on the brink of collapse because financing for the project couldn’t be obtained.

energia.gr: Naftogaz Bond Standoff May Threaten EU Gas Supply

Natural gas supplies from Russia to Europe could be endangered if Naftogaz, Ukraine’s state-run energy company, fails to strike a restructuring deal with its Eurobond holders by the end of September.

Naftogaz, an ailing behemoth from the Soviet era, is the key link in shipments of Russian gas to the European Union.

The government-run company has a $500 million Eurobond that matures Sept. 30 and is strapped for cash.

Ukraine’s government said early August it wants to restructure Naftogaz’s bonds. However, no proposal has appeared since, and some bondholders suggest that, given a massive external financial help from the E.U., Naftogaz is able to pay.

Bondholders and analysts are worried that time may be running out to restructure the deal in a manner that’s acceptable to creditors.

The consequences, analysts say, could be dire, complicating Naftogaz’s international transactions and, as a result, payments to Russian gas monopoly OAO Gazprom (GAZP.RS), which, as recently as January, showed its willingness to turn off the gas to its neighbor.

Should the bondholders find the restructuring unattractive, “likely Naftogaz’s international accounts would be blocked by international courts”, Maria Maiboroda, an analyst at Kiev-based Phoenix Capital said.

Naftogaz supplies its local market with Russian gas and also manages a pipeline through which the lion’s share of Russian gas is shipped to the E.U.

Naftogaz’s finances are under constant pressure, both from subsidizing the price of the Russian gas it sells domestic consumers and from nonpayment by those consumers.

Both Russian government officials and Gazprom have repeatedly questioned Naftogaz’s ability to pay on time for gas deliveries. But Ukraine’s Prime Minister Yulia Tymoshenko has repeatedly said that Naftogaz will pay Gazprom for gas in full and on time, and Ukrainian presidential energy advisor Bohdan Sokolovsky says dialog between the two companies remains “constructive.”

Such a description can hardly be applied to the relationship between Naftogaz and some of its bondholders.

Corlblow Trade International Ltd, a Belize-registered holding company which owns roughly $11 million worth of the bonds, has set up a Naftogaz noteholders’ action group and said it plans to block attempts by the Ukrainian company to restructure the debt.

Alexey Olshansky, Corlblow’s director, said holders, representing $112 million worth of Naftogaz bonds supported the move.

The group will need to attract creditors representing over 25% of the debt in order to veto any restructuring offer. Olshansky said that although the creditors don’t want to bankrupt Naftogaz, they would take legal action against both the Ukrainian government and the company if the restructuring failed and the bond went into default.

Olshansky says that Naftogaz has the money to repay the bond and has accused the company of being unwilling, rather than unable to pay.

He also said that, despite Naftogaz’s claims that it has been in consultations with bondholders, he has only recently been contacted by Squire Capital, an adviser on the debt restructuring, and no substantive talks have yet been held.

Timur Khromaev, a partner at Squire Capital, said that only the largest bondholders had been met, for “non-public” discussions.

He declined to name those bondholders, and said Aug. 28 that proposals on restructuring will be announced within a week.

Naftogaz said it wanted to find an “investor-friendly” solution to restructuring the debt and is “analyzing ways to settle this issue.”

But analysts and traders say they are puzzled by what those ways may be, and how far Naftogaz and the Ukrainian Finance Ministry, which is also involved in the issue, have proceeded with restructuring plans.

“We haven’t heard of any restructuring terms”, said Maria Maiboroda, an analyst from Phoenix Capital.

Neither has Luis Eduardo Costa, a debt strategist at Commerzbank, who said that it’s “almost impossible to know who holds what part of the debt”. He assumes that some Russian and Ukrainian investors could be the “substantial holders” Naftogaz is in talks with.

Nevertheless, he said that the whole restructuring process is “rather time-consuming” and time is running out.

He also said he believed that Naftogaz could pay back the bond. He assigned a 30% probability to a failure of the talks and subsequent repayment of the bonds, which are currently trading at between 80% to 85% of their face value.

However, Costa sees as equally possible a “doom scenario,” when Naftogaz pushes bondholders towards unattractive restructuring terms with minimal levels of cash buyback, low coupon rates on the new bonds, and most importantly no explicit government support attached to the bond issue.

The degree of government commitment to Naftogaz’s bonds is important for their salability. The government has supported Naftogaz through budget allocations, state bank bonds and non-direct guarantees. However, there are no explicit state guarantees on the company’s bond.

“We’ve seen the government’s statements and letters of comfort, but no guarantees,” Alexey Olshansky, Corlblow’s director said.

“The government has a right, but no obligation to pay-out Naftogaz’s debt”, Phoenix Capital’s Maiboroda said.

A default, or an unfriendly restructuring, by Naftogaz would make it more difficult for Ukraine’s government to tap international capital markets on its own account, since many investors regard Naftogaz debt as quasi-sovereign and held the paper as a proxy for state debt.

However, Fitch Ratings said early August, it would not view a forced debt restructuring of Naftogaz as a case of sovereign default, although the agency acknowledges there could be negative implications for investor sentiment towards the country.

Costa said that an investor-unfriendly forced restructuring would lead to litigation and a possible freeze of Naftogaz’s assets overseas.

Naftogaz doesn’t, in fact, have substantial assets outside Ukraine. But such a scenario, by complicating Naftogaz’s international transactions, could affect payments to Gazprom. This problem, “could be resolved by involving local banks and other entities, although this would be a complicated solution”, Maiboroda said.

However, the freeze would also complicate financial assistance from international financial institutions, and such assistance is crucial for cash-strapped Naftogaz. “We don’t have internal financial resources to pay for gas, and need external help to pay for it and to repay the bonds”, a person at Naftogaz said on condition of anonymity.

The European Commission and international financial institutions reached a deal with Ukraine at the end of July that offered the country some $1.7 billion in loans to pay its gas bills in return for a reform of Ukraine’s gas sector. The rebel bondholders say that this money could be used to pay them, but the government has said it’s needed to secure gas supplies.

Commertzbank’s Costa reckons Naftogaz is more likely to restructure, “at not-so-glaring new coupon levels, but attaching an explicit government guarantee.”

Rebel bondholder Olshansky said he would agree to restructuring were the new conditions “super-attractive” and had a state guarantee.

“It would be logical for the government, which wants to maintain a cordial relationship with the E.U., to offer attractive restructuring terms or even to pay back the principal on time,” said Phoenix Capital’s Maiboroda. However, “it’s not clear that the government will follow the rational and logical way,” to resolve the bonds issue, he said.

Tags: , , ,

Comments are closed.

September 2017
M T W T F S S
« Aug    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
252627282930  

Site Metter