revista presei 14 iulie

2009/07/14

Nabucco: proiectul care va scoate Europa de sub cvasi-monopolul rus al gazelor naturale

de Claudia Pirvoiu HotNews.ro
Proiectele de conducte de gaze din Europa
Foto: Stratfor
Nabucco, conducta care va aproviziona Europa centrala si de vest cu gaze naturale din Asia, are doua semnificatii majore. Prima, de natura practica, este o noua sursa de materie prima pentru marii consumatori de gaz din Europa. A doua semnificatie este politica: UE dovedeste Rusiei ca, in ciuda divergentelor dintre statele membre, poate gasi alternativa la cvasi-monopolul Gazprom.

Avantajele Nabucco

  • Cresterea securitatii in aprovizionarea cu gaze naturale pentru Europa
  • Diversificarea surselor de  aprovizionare cu gaze pentru pietele europene
  • Accesul la rezervele importante de gaze naturale din zona Marii Caspice si Orientul Mijlociu
Un proiect indelung negociat intre parteneri

Semnarea acordului interguvernamental a fost asteptata cu emotii de statele implicate in proiectul Nabucco, mai ales ca acesta este momentul decisiv pentru demararea constructiei gazoductului. Emotiile au fost create mai ales de conditiile dure puse de Turcia, tara care va gazdui cea mai mare parte a conductei. In plus, Rusia a facut tot posibilul pentru a pune bete in roate, incercand sa atraga sustinatori pentru proiectul rival, South Stream.

Nabucco, Q&A:

Tarile traversate: Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria, Austria
Furnizori: Azerbaidjan (confirmat), Turkmenistan (in curs de semnare), Iran (SUA se opun categoric), Irak (in negocieri)
Parteneri in joint-benture: OMV, MOL, Transgaz, Bulgargaz, Botas, RWE
Lungime: Aproximativ 3.300 km
Capacitatea maxima de transport: 31 miliarde metri cubi/an
Investitie estimata: 7,9 miliarde euro

In aceste conditii, a fost amanata de trei ori semnarea acordului. Dar, din momentul in care s-a dat ca sigura semnarea acordului, reactiile favorabile nu au incetat sa apara. Una dintre cele mai importante: cel mai mare producator de gaz din Asia Centrala, Turkmenistanul, a anuntat ca este dispus sa asigure gaz pentru Nabucco, intr-o schimbare radical de optica fata de pozitia de la inceputul anului. “In prezent, Turkmenistanul are gaz in exces pentru  comercializare. Suntem dispusi sa il trimitem in strainatate oricarui client. Asta inseamna si Nabucco”, a declarat presedintele turkmen Kurbanguli Berdimuhamedov, citat de Reuters.

O alta veste buna este ca Turcia nu mai vrea sa cumpare 15% din gazul destinat proiectului Nabucco si va accesa stocurile europene de gaz, daca va fi nevoie. Pe parcursul negocierilor, Turcia insistase ca 15% din gazul care urmeaza sa fie transportat prin Nabucco sa poata fi folosit pentru uz intern.

Turcia a incercat sa forteze nota dorind sa-si asigure taxe mai mari pentru tranzit si drepturi de a comercializa gazul ce va trece prin aceasta conducta. Astfel de cerinte au ingreunat negocierile.

In ceea ce priveste proiectul rival South Stream, Rusia a depus eforturi mari pentru a acapara potentialii furnizori ai Nabucco. La sfarsitul lunii iunie, Gazprom a semnat un acord privind cumpararea de gaz din Azerbaidjan, un alt mare furnizor pentru Nabucco. Oficialii azeri au dat insa asigurari ca intelegerea cu Gazprom nu va impiedica furnizarea de gaze catre Nabucco.

De asemenea, participarea altor doi potentiali furnizori de gaze din Marea Caspica, Uzbekistan si Kazahstan, este pusa sub semnul intrebarii, ambele state gravitind in jurul Moscovei. Mai mult, Kazahstan a decis sa participe la un gazoduct Marea Caspica-Rusia.

Scurt istoric:

Februarie 2002: au loc primele discutii despre proiect intre companiile OMV (Austria) si Botas (Turcia)
Iunie 2002: Cinci companii semneaza un memorandum pentru construirea conductei: OMV, MOL, Bulgargaz, Transgaz si Botas
Numele Nabucco a fost ales dupa ce sefii celor cinci companii implicate au fost prezenti la o reprezentatie a operei cu acelasi nume, la Viena
Decembrie 2003: Comisia Europeana acorda 50% din suma necesara studiilor de fezabilitate, dind un puternic semnal de sprijinire a proiectului
28 iunie 2005: Cele cinci companii partenere semneaza la Viena un acord de parteneriat
Februarie 2008: Compania germana RWE devine actionar al consortiului
Ianuarie 2009: BEI si BERD anunta ca vor sprijini proiectul prin imprumuturi acordate consortiului
Iunie 2008: Consortiul semneaza cu Azerbaidjanul primul contract de furnizare de gaze naturale
Aprilie 2009: Turcia anunta ca este gata sa semneze acordul, dupa negocieri dure cu ceilalti membri ai concortiului
Iunie 2009: Numirea influentului politician german Joschka Fischer (fost ministru de externe), drept consilier politic al proiectului
13 iulie 2009: Semnarea acordului interguvernamental la Ankara

Finantarea, o problema

O alta problema este cea legata de finantare, dar 2009 a adus semnale pozitive. Banca Europeana  de Investitii (BEI) si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) au anuntat ca vor contribui cu doua miliarde de euro, respectiv un miliard de euro, la finantarea Nabucco. Nabucco trebuie sa obtina fonduri de 2,5 miliarde de euro pentru ca proiectul sa devina eligibil pentru finantare de la Uniunea Europeana.

Nabucco a intampinat probleme chiar si in interiorul UE. In luna martie, in cadrul reuniunii Consiliului Afaceri Generale si Relatii Externe, din pachetul de finantare pe probleme de energie a fost exclus proiectul Nabucco. Cateva zile mai tarziu, la insistenta Romaniei si a altor tari, proiectul gazoductului Nabucco a revenit pe lista, urmand sa primeasca o finantare initiala de 200 de milioane de euro.

Acordul va prevede tranzitarea teritoriului turc, aceasta fiind o modalitate de reducere a dependentei Europei fata de gazul rusesc. Prin  Nabucco urmeaza sa fie aduse gaze din Marea Caspica si din Orientul Mijlociu catre Europa. Declaratia semnata de UE si tarile caspice prevede si infiintarea unei Corporatii pentru Dezvoltare in zona Caspica care se va ocupa de achizitionarea gazului la nivel european.

Proiect pentru eliminarea dependentei de gazele rusesti

Lansat in 2002, proiectul Nabucco reprezinta o solutie pentru reducerea dependentei de gazul rusesc, insa demararea lucrarilor a fost tergiversata din cauza problemelor de finantare si de obtinere a unor angajamente ferme din partea statelor producatoare de gaze, pentru asigurarea unor livrari suficiente.

Costurile proiectului sunt estimate la 7,9 miliarde de euro, dar modul de finantare ridica multe semne de  intrebare. Criza financiara a ingreunat si mai mult procesul de atragere a investitorilor. Dupa nenumarate amanari, demararea lucrarilor este  prevazuta pentru 2011, primele livrari de gaz fiind asteptate in 2015.

Proiectul a fost initiat cu participarea a cinci companii de profil, respectiv BOTAS-Turcia, Bulgargaz-Bulgaria, SNTGN Transgaz-Romania,  MOL-Ungaria si OMV -Austria, iar in luna februarie 2008 a fost cooptat si cel de-al 6-lea partener, RWE Gas Midstream GmbH – Germania.  Acestea formeaza consortiul numit b-Nabucco Gas Pipeline International Ltd.

Proiectul rival, South Stream

Pe langa Nabucco, exista si proiectul South Stream, lansat in 2007, dar acesta nu elimina dependenta de gazele rusesti, ci dimpotriva. Conducta ar urma sa aiba o lungime de 900 de kilometri pe sub Marea Neagra, intre Rusia si Bulgaria, unde se va ramifica o data catre nord-vest spre Austria, apoi catre sud, spre Grecia si Italia. Capacitatea maxima este similara cu cea a Nabucco, de 31 miliarde de metri cubi anual, iar costul estimat este intre 10 si 15 miliarde de euro.

Actionari sunt grupul rus Gazprom si ENI, din Italia. Si acest proiect a intampinat probleme avand in vedere ca Bulgaria a  refuzat ideea de a imparti reteaua sa de gazoducte. De asemenea, exista dispute intre actionari. ENI vrea sa poata vinde gaz din  conducta in tarile prin care aceasta va trece, dar Gazprom ofera doar dreptul de a aduce gaz in Italia si un rol in gestionarea conductei.

Ziare.com

Boc: Acordul Nabucco, un succes al Romaniei si al lui Basescu

Acordul interguvernamental cu privire la Nabucco este un succes al Romaniei si in egala masura un succes al politicii presedintelui Traian Basescu, care a sustinut in permanenta proiectul, a declarat luni premierul Emil Boc.

“Acordul interguvernamental cu privire la Nabucco este un succes al Romaniei si in egala masura un succes al politicii sefului statului, care a sustinut in permanenta acest proiect, chiar in conditiile in care existau critici atat in plan intern, cat si extern, cu privire la posibilitatea realizarii acestui proiect”, a declarat Boc la sosirea de la Ankara.

El a reamintit ca, la Consiliul European din luna martie, UE a asigurat o finantare de 200 de milioane de euro pentru proiectul Nabucco “si prin intermediul pozitiei exprimate de Romania prin seful statului”.

Romania, Bulgaria, Ungaria, Austria si Turcia au semnat luni, la Ankara, Acordul interguvernamental pentru tranzitul gazoductului Nabucco, destinat sa diminueze dependenta UE de gazul rusesc.

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan a prezidat ceremonia de semnare a acordului, in prezenta premierilor sau reprezentantilor Austriei, Bulgariei, Ungariei si Romaniei. Din partea Romaniei a participat premierul Emil Boc.


Ziare.com

Romania va finanta Nabucco cu 400-500 milioane de euro

Ministrul Economiei, Adriean Videanu, a declarat luni la ca partea de finantare a Romaniei la proiectul gazoductului Nabucco este de 400-500 milioane euro.

Potrivit lui Videanu, suma pe care o va suporta consortiul este de 2,4 miliarde euro, adica 30% din estimarile totale de 7,9 miliarde euro.

“Investitia Romaniei in cazul gazoductului Nabucco se va finanta 30% din surse proprii si 70% din credite angajate de compania Transgaz. Romania va avea un profit din acest proiect de un miliard euro, potrivit calculului estimativ facut de compania de proiect NIC.

Profitul realizat acopera si costurile initiale. Dar profitul cel mai mare este disponibilitatea de gaze tot timpul anului pentru toti consumatorii eligibili si casnici din Romania”, a spus Adriean Videanu, la Realitatea FM.

Potrivit ministrului roman al Economiei, aceasta conducta va face ca Romania sa fie independenta din punct de vedere energetic.

“Practic, Romania nu va mai fi dependenta de o singura sursa energetica, de gaz in speta, si le va diversifica. in opinia mea, este un proiect care va aduce beneficii tuturor, atat furnizorilor de gaze, atat tarilor de tranzit, cat si consumatorilor, in special cei din UE”, a adaugat Videanu.

Ministrul Economiei a mai spus ca tarile care vor furniza gaze pe conducta Nabucco sunt Azerbaidjan, Iraq, Egipt si sunt asteptate tari precum Turkmenistan si Kazakhstan.

Romania, Bulgaria, Ungaria, Austria si Turcia au semnat luni, la Ankara, acordul interguvernamental pentru tranzitul gazoductului Nabucco, destinat sa diminueze dependenta UE de gazul rusesc.

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan a prezidat ceremonia de semnare a acordului, in prezenta premierilor sau reprezentantilor Austriei, Bulgariei, Ungariei si Romaniei.

Din partea Romaniei a participat premierul Emil Boc. Germania nu este tara de tranzit, prin urmare nu participa la acord, dar si-a exprimat intregul sprijin politic.

Ziare.com

Proiectul Nabucco, de la acord la realizare

Pe hartie, proiectul Nabucco, ce prevede transportul de gaze naturale intre Turcia si Austria, trecand prin Bulgaria, Romania si Ungaria, pare un vis, aproape de a deveni realitate, de a scapa de dependenta de gazul provenit din Rusia. Dar este, cu adevarat, un proiect fiabil?

Gazoducutul de aproximativ 3.300 de kilometri va aduce gaze naturale din regiunea Marii Caspice, Orientul Mijlociu si Egipt, pe pietele europene, in conditiile in care se estimeaza o crestere semnificativa a cererii, in urmatorii 20 de ani, iar productia locala este in scadere.

Odata finalizat, gazoductul ar trebui sa transporte 31 de miliarde de metri cubi de gaz pe an, incepand cu anul 2014.

Potrivit unui comunicat al Nabucco Gas Pipeline International, remis Ziare.com, principalele obiective ale proiectului sunt deschiderea unui nou coridor de alimentare pentru Europa, cresterea rolului de tranzit al tarilor participante, contributia la securitatea aprovizionarii pentru toate tarile partenere si consolidarea rolului sistemului de gazoducte.

Desi Germania nu este una dintre tarile tranzitate de gazoduct, compania RWE este unul dintre actionari, alaturi de OMV (Austria), MOL (Ungaria), Transgaz (Romania), Bulgarian Energy Holding (Bulgaria) si Botas (Turcia), fiecare detinand o cota egala de 16,67 de procente.

Costurile sunt pe masura marimii proiectului: 7,9 miliarde de euro. Aproximativ 30 de procente din investitie vor fi suportati din partenerii din consortiu din capital propriu, iar 70% vor fi furnizati de creditori. Pentru inceput, finantarea va fi asigurata de Banca Europeana pentru Investitii si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, printre altele, urmand, apoi, ca banii sa fie furnizati de institutii financiare comerciale.

Acord semnat fara furnizori

Acordul interguvernamental privind realizarea proiectului Nabucco a fost semnat la Ankara, joi, 13 iulie, atat de prim ministrii tarilor implicate, cat si de presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso.

“Finalizarea Acordului Interguvernamental reprezinta un pas important in realizarea proiectului. Gazoductul are acum un cadrul legal stabil si poate garanta realizarea tranzitului de gaze naturale in conditii egale si transparente pentru toti clientii”, a declarat Reinhard Mitschek, directorul general al Nabucco Pipeline International.

Werner Auli, presedintele Comitetului Executiv al Nabucco, a continuat pe aceeasi idee. “Acordul Interguvernamental stabileste cadrul politic si legal pentru proiect. Acesta constituie o expresie puternica a angajamentului politic al tuturor tarilor de tranzit, oferind companiei de proiect increderea necesara pentru a duce mai departe proiectul si pentru a opera cu succes gazoductul”, a spus el.

Prin acest acord s-a stabilit cadrul legal pentru urmatorii 50 de ani si faptul ca o jumatate din capacitatea gazoductului va fi rezervat pentru actionari, iar cealalta jumatate transportatorilor. De asemenea, el a definit tarifarea stadard, aceste conditii urmand a fi aplicate timp de 25 de ani de la intrarea in folosita, garantand un acces egal pentru toti participantii de pe piata.

Cu toate acestea, proiectul nu beneficiaza, inca, de participarea nici unui furnizor de gaze naturale.

Consortiul a mentionat drept posibili furnizori tari precum Egipt, Azerbaijan si, posibil, Turkmenistan si Rusia. Or, prin realizarea acestui proiect, se incerca tocmai stoparea dependentei de Rusia, mai ales avand in vedere intreruperea furnizarii de gaze de la inceputul anului, in mijlocul iernii.

Ministrul Industriei si Petrolului al Azerbaijanului Natik Aliyev, a declarat ca tara sa este interesata de Nabucco si ca intentioneaza sa-si diversifice rutele de transport ale gazului.

De asemenea, ministrul de resort al Egiptului, Sameh Fahmy, a spus ca exista un proiect pentru un gazoduct arab, care ar putea fi o sursa pontentiala pentru Nabucco.

Nuri al-Maliki, prim ministrul Irakului, un alt furnizor vizat, a declarat ca Europa ar putea primi 15 miliarde de metri cubi de gaz irakian via Turcia, dar nu este clar daca s-a referit la Nabucco.

De altfel, duminica, purtatorul de cuvant al guvernului irakian, Ali al-Dabbagh, a spus ca Irakul nu are surplus de gaz pe care sa-l vanda prin intermediul Nabucco, un proiect sustinut de Statele Unite.

Analistii internationali sunt de parere ca strategia Rusiei, de a semna intai acorduri cu tarile furnizoare, reprezinta un avantaj in promovarea gazoductului sustinut de Moscova, South Stream, rivalul Nabucco.

Scurt istoric al proiectului Nabucco

Octombrie 2002: Incheierea acordului de cooperare in vederea realizarii studiului de fezabilitate pentru construirea gazoductului Nabucco, semnat de Botas, Bulgargaz, MOL, Transgaz si OMV.

2005: Infiintarea companiei Nabucco Gas Pipeline International GmbH.

2005: Finalizarea studiului de fezabilitate. Rezultatele pozitive au convins actionarii sa mearga mai departe cu proiectul.

2007: Numirea companiei britanice Penspen pentru a prelua rolul de inginer din partea proprietarului si managementul proiectului.

Februarie 2008: RWE se alatura consortiului Nabucco, in calitate de al saselea partener.

Iulie 2008: Finlizarea studiului de piata in vederea pregatirii pentru rezervarea de capacitati (marketingul pentru capacitatea conductei), care a confirmat existenta unei cereri puternice.

Aprilie 2009: Delegarea planificarii tehnice catre companii locale de inginerie din cele cinci tari Nabucco – Austria, Ungaria, Romania, Bulgaria si Turcia.

Iulie 2009: Semnarea Acordului Interguvernamental la Ankara. Acordul Interguvernamental asigura un cadru legal stabil pentru tranzitul gazelor naturale.

Ziare.com

Nabucco versus South Stream

Romania a semnat luni, la Ankara, alaturi de Bulgaria, Ungaria, Austria si Turcia, acordul interguvernamental de tranzit al gazoductului Nabucco, proiect considerat concurent al gazoductului ruso-italian South Stream.

Proiectul Nabucco, o alternativa la principalul furnizor de gaze al Europei, Rusia, a demarat in 11 octombrie 2002, la Viena, cand cele cinci tari implicate – Austria, Bulgaria, Ungaria, Turcia si Romania – au semnat un acord de cooperare pentru infiintarea unui consortiu in vederea efectuarii unui studiu de fezabilitate privind crearea unei rute de transport al gazelor naturale.

Proiectul Nabucco a fost consemnat in Tratatul Cartei Energiei al Parlamentului European si al Consiliului Uniunii Europene in 26 iunie 2003.

Scopul proiectului este diversificarea surselor de aprovizionare cu energie ale UE, prin construirea unui gazoduct care va porni de la Marea Caspica si va ocoli Rusia si care va transporta gaze naturale din Azerbaidjan si alte state din Asia Centrala inspre tarile din vestul Europei, traversand Austria, Ungaria, Romania, Bulgaria si Turcia.

Altfel spus, Nabucco ar transporta gazele din zona Marii Caspice si a Orientului Mijlociu catre Turcia, Bulgaria, Romania, Bulgaria si Austria, ajungand astfel pe piata Uniunii Europene.

In iulie 2006, comisarul european pentru energie si ministrii de resort din tarile care vor fi traversate de gazoductul Nabucco au semnat, la Viena, un acord privind sprijinul politic si financiar care va fi acordat proiectului, evaluat la acea data la 5,8 miliarde de dolari.

Conducta va avea o lungime de 3.300 de kilometri, din care pe teritoriul Romaniei vor trece 457de kilometri, iar lucrarile de constructie urmeaza sa inceapa la sfarsitul anului 2010 si sa fie definitivate in 2013, pentru ca din 2014 conducta sa fie functionala.

Punctul de pornire al gazoductului este la Erzurum, in Turcia, unde se intalnesc conductele Baku-Tbilisi-Ceyhan din Azerbaidjan via Georgia si cea din Iran, urmand sa treaca prin Bulgaria, Romania si Ungaria, punctul final fiind la terminalul de la Baumgarten, in Austria.

Pe teritoriul Romaniei conducta va trece pe ruta Bechet – Petrosani – Arad (continuata cu Szeged, pana in Ungaria). Conducta trebuia initial sa treaca din Iran spre Europa, prin Turcia si Balcani, dar, in 2006, interesul s-a reorientat spre gazul caspic din Azerbaidjan, Turkmenistan si Kazahstan.

In functie de negocierile de dinaintea inceperii efective a lucrarilor, gazele naturale vor putea proveni din Iran, Irak, Azerbaidjan, Turkmenistan si Kazahstan, desi Iranul si Irakul ca furnizori imediati pun probleme. Iranul este supus sanctiunilor internationale din cauza ambitiilor sale nucleare, iar Irakul a spus ca deocamdata nu are un surplus de gaz pentru a-l furniza conductei, concentrandu-se pe acoperirea consumului intern.

Proiectul va fi realizat de o companie mixta, la care societati de gaze din sase state partenere – Botas (Turcia), OMV (Austria), MOL (Ungaria), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (Romania) si din 2008 si RWE (Germania) au participatii egale. Liderul companiei de proiect este grupul austriac OMV.

Costul proiectului se ridica la 7,9 miliarde de euro, suma ce aproape s-a dublat de la estimarile initiale de finantare si care va fi oferita de un grup de banci, printre care Banca Europeana pentru Investitii.

Desi Uniunea Europeana considera Nabucco unul dintre cele mai importante proiecte energetice ale sale, inceperea constructiei a fost amanata de mai multe ori si este prevazuta in prezent pentru inceputul anului 2011, urmand ca gazoductul sa intre in exploatare in 2014.

Importanta acestui proiect a fost recunoscuta si de Comisia Europeana (CE) prin includerea sa in programul TEN (Trans European Networks), pe lista proiectelor prioritare. Aceasta includere presupune si finantarea de catre CE a 50% din valoarea de realizare a studiului, restul fondurilor necesare fiind asigurate din sursele proprii ale celor cinci companii.

Inainte de a incepe constructia propriu-zisa, statele implicate doresc sa obtina din partea Comisiei Europene unele derogari de la regulile comunitare. Mai precis, vor sa aiba posibilitatea de a incheia contracte de aprovizionare pentru o perioada initiala de la 10 pana la 20 de ani.

In acelasi timp, compania rusa Gazprom, monopol de stat, si-a intensificat opozitia fata de constructia Nabucco, incercand sa-i atraga pe clientii si investitorii din acest proiect in cel de extindere pana in Turcia a conductei Blue Stream care trece prin Marea Neagra.

Nabucco avea o capacitate initiala prevazuta de opt miliarde de metri cubi de gaz anual, tarile furnizoare urmand sa fie in prima faza Azerbaidjan, Turkmenistan si Kazahstan, ca mai tarziu sa fie luate in considerare si Iran, Irak, Egipt sau Siria, pentru ca Nabucco sa ajunga in final la capacitatea de 31 de miliarde de metri cubi.

Azerbaidjan, Georgia, Turcia si Egipt au semnat in luna mai 2009 un acord privind grabirea constructiei de conducte din zona, inclusiv Nabucco.

Acordul interguvernamental ce a fost semnat luni la Ankara defineste cadrul legal si conditiile de tranzit prin cele cinci tari – Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria si Austria – va permite investitorilor sa ceara credite pentru constructia conductei si companiilor energetice sa semneze contracte pe termen lung cu consortiul Nabucco.

In prezent, exista trei mari proiecte energetice europene in care este implicata si Romania: Nabucco, Constanta-Trieste si cablul submarin de transport de energie electrica intre Romania si Turcia.

Conducta South Stream

Compania rusa Gazprom s-a concentrat pe modificarea rutelor sale de export dupa ce, la inceputul anului 2006, a fost implicata intr-o disputa cu Ucraina legata de preturile gazelor. Intre timp, companiile occidentale Shell si British Petroleum au fost nevoite sa cedeze controlul unor proiecte energetice de mari dimensiuni grupului Gazprom, pe fondul presiunii exercitate de Kremlin.

De atunci, Gazprom a lansat o ruta nordica de transport, cunoscuta drept North Stream, ce face legatura directa cu Germania pe sub Marea Baltica, acest proiect fiind realizat in consortiu cu grupurile E.ON si Wintershall, acesta din urma fiind o divizie a BASF.

Proiectul gazoductului South Stream a fost dezvoltat de compania ruseasca Gazprom, care detine monopolul gazelor naturale rusesti, si de compania energetica italiana Eni. Gazoductul, considerat concurent al proiectului european Nabucco, va trece prin Marea Neagra, pornind din Novorosiisk spre portul bulgar Varna, apoi prin Balcani spre Italia si Austria.

South Stream va avea aproximativ aceeasi ruta ca si Nabucco, cu exceptia Romaniei. Astfel, dupa ce va trece pe sub Marea Neagra, conducta va iesi la suprafata in Bulgaria, urmand apoi a se desparti in doua ramuri, una indreptandu-se catre Austria si Slovenia si cealalta catre sudul Italiei.

Europa de Sud si Sud-Est ocupa deja un rol important in exporturile rusesti de energie. Constructia South Stream ar oferi statelor de tranzit din Balcani surse mult mai mari de venituri, tariful mediu european de tranzit fiind intre 2,4 -3,2 de dolari pentru 1.000 metri cubi transportati pe 100 de kilometri.

In proiect mai sunt implicate Bulgaria, Serbia, Ungaria si Grecia.

Bulgaria a acceptat la 18 ianuarie 2008 sa semneze un contract cu societatea rusa Gazprom pentru a participa proiectul gazoductului ruso-italian South Stream. Acordul a fost aprobat in cadrul unei reuniuni extraordinare a Executivului bulgar, in cadrul vizitei efectuate la Sofia de presedintele rus, Vladimir Putin.

In februarie 2008, Ungaria s-a alaturat proiectului South Stream, prin semnarea, la Kremlin, a unui “acord interguvernamental de cooperare pentru un gazoduct ce transporta gaz via Ungaria”, care permite includerea Ungariei in constructia gazoductului South Stream.

Rusia si Grecia au semnat in aprilie 2008 un acord de cooperare interguvernamentala pentru constructia si operarea tronsonului grec al conductei South Stream. In toamna lui 2008, reprezentantii Gazprom si ai companiei grecesti DESFA au inceput negocieri cu privire la un consortiu care sa implementeze proiectul.

In mai 2009, Serbia si Moscova au convenit ca aproape 450 de kilometri din gazoductul South Stream, care urmeaza sa lege Rusia de Europa, sa traverseze teritoriul sau. Moscova si Belgradul incheiasera in luna decembrie un acord energetic prin care Belgradul si-a luat angajamentul sa permita trecerea gazoductului South Stream prin Serbia. In baza acestui acord, Gazprom a cumparat cu 400 de milioane de euro 51% din compania Industria Petroliera Sarba (NIS).

South Stream va ocoli si Ucraina, ceea ce va permite Rusiei sa reduca riscurile potentiale legate de tranzitarea gazului prin aceasta tara.

Acest proiect a inlocuit planurile initiale ale Gazprom de extindere a gazoductului Blue Stream, ce traverseaza Marea Neagra, sub numele de Blue Stream II. Gazprom a anuntat insa ca ruta a fost modificata substantial, pentru ca Turcia nu a aratat nici un interes pentru acest proiect.

Conducta South Stream va avea o lungime de 900 kilometri, primele livrari de gaze naturale prin conducta South Stream ar trebui sa inceapa in 2015, desi initial era vorba de 2013, iar costul estimat este intre 10 si 15 miliarde de euro.

Parteneriatul cu Eni

Companiile italiana Eni si rusa Gazprom au semnat acordul pentru constructia gazoductului in 23 iunie 2007.

Proiectul va fi finantat pe baza de paritate, iar gazoductul ar urma sa fie operational la trei ani dupa obtinerea tuturor aprobarilor finale.

Gigantul rus Gazprom si compania energetica italiana Eni au convenit infiintarea unei companii in valoare de 10 miliarde euro (14,8 miliarde dolari) care se va ocupa de constructia gazoductului South Stream.

Portiunea maritima a gazoductului South Stream ar urma sa coste intre 3 si 5 miliarde de dolari, dar exista dificultati tehnice, mai ales pe traseul submarin al gazoductului. Astfel, noul gazoduct ar putea deveni cel mai scump proiect al Gazprom pentru cresterea furnizarii de gaz in Europa.

Initial era prevazuta pomparea anuala a aproximativ 30 miliarde metri cubi, aceasta capacitate a fost dublata ulterior la 63 miliarde de metri cubi pe an, printr-un acord semnat, in mai 2009, de Eni si Gazprom, acesta fiind un al doilea acord suplimentar al memorandumului privind realizarea proiectului gazoductului South Stream.

UE, dependenta de Rusia

Dupa extinderea din 2004, dependenta UE de gazul rusesc a crescut semnificativ. In prezent, UE primeste aproape 25 la suta din gazul folosit din Rusia. Mai mult, cei mai noi membri UE iau aproape trei sferturi din gazul folosit din Rusia.

Cu toate acestea, Comisia Europeana nu a reactionat negativ fata de South Stream, declarand ca securitatea alimentarii depinde nu numai de gasirea de noi furnizori, ci si de dezvoltarea unor noi rute.

Analistii considera ca prin costurile ridicate si complexitatea proiectului, este posibil ca South Stream sa fie mai mult o parghie care sa permita Gazprom sa participe la proiectul Nabucco in conditii avantajoase, o ipoteza din ce in ce mai mentionata in ultima vreme.

Cotidianul:

Nabucco: europenii au semnat pentru o ţeavă goală

Patru state UE şi Turcia şi-au pus parafa politică pe actul constitutiv al gazoductului Nabucco. Analiştii consideră că, fără cooptarea Rusiei şi a Iranului ca furnizori, gazoductul nu are nici un viitor. Relaţiile politice ale Europei cu cele două ţări sunt însă problematice.

Chiar dacă acordul pentru construirea gazoductului Nabucco a fost semnat luni la Ankara cu mare fast, de Austria, Ungaria, România, Bulgaria şi Turcia, încă nu s-au găsit suficiente surse de aprovizionare pentru conducta a cărei capacitate proiectată de 31 de miliarde de metri cubi ar trebui să vină în întâmpinarea cererii europene în creştere.
Astfel, odată întrunit consensul politic, începe goana după resurse. Azerbaidjanul, furnizorul principal care ar fi trebuit să livreze prin Nabucco 15 miliarde mc pe an, a semnat un contract cu Gazprom, prin care va furniza gaze ruşilor. Cea mai bizară variantă este însă aceea ca pe ţeava Nabucco să intre chiar Rusia, tocmai furnizorul de care UE încearcă să scape construind acest gazoduct.
„În fazele ulterioare ale proiectului, Rusia se poate alătura dacă va considera că este profitabil. Nu există nici un obstacol pentru aceasta“, a declarat duminică ministrul turc al Energiei, Taner Yildiz, iar ideea sa este împărtăşită şi de trimisul special al SUA, Richard Morningstar.
Din punct de vedere pragmatic, nu este o variantă de exclus, mai ales că Bruxelles-ul nu a reuşit să obţină angajamente foarte ferme şi clare din partea Turkmenistanului, Uzbekistanului şi Kazahstanului – în mare parte din cauza presiunii Moscovei -, iar Irakul nu are deocamdată gaz pentru Nabucco.
Cum era de aşteptat, experţii europeni sunt dezbinaţi în ceea ce priveşte oportunitatea cooptării Rusiei – care susţine un proiect rival, South Stream – în Nabucco. Unii susţin că, fără Rusia, volumele de gaz ar fi prea slabe şi ar face proiectul să nu fie viabil economic, în timp ce alţii pun accentul pe necesitatea independenţei europene faţă de Gazprom. Aceleaşi divergenţe apar şi la nivelul membrilor UE: Germania susţine fervent acceptarea Rusiei, în timp ce Comisia Europeană nu vrea să audă de aşa ceva.
„N-ar avea nici cea mai mică raţiune introducerea Rusiei. Nabucco de asta se face, ca să asigure independenţa de gazul rusesc“, spune indignat Armand Goşu, expert în relaţia cu Rusia. Istoricul căinează cei zece ani de ezitare a Europei, care „s-a mişcat foarte încet şi prost“, în timp ce Rusia „nu face decât să-şi urmărească interesele şi o face prin mijloace specifice“. În condiţiile în care Rusia a semnat un contract cu Azerbaidjanul şi blochează gazul turkmen, Armand Goşu crede că „mai e mult până Nabucco va funcţiona. Pe termen lung şi mediu, şansele de reuşită fără Iran sunt mici“, conchide istoricul.
„Rusia nu a fost invitată şi nu va face parte din proiect. Proprietate Gazprom în Nabucco nu există şi nu va exista“, spune cu fermitate analistul de politică externă Iulian Chifu, care admite că la un moment dat Rusia ar putea să dorească să livreze gaz pe Nabucco,
dar atunci nu va avea decât să se conformeze regulilor comerciale impuse în actul semnat luni. „Sunt doar trei surse menţionate pe proiect: Egiptul, Azerbaidjanul şi Irakul“, afirmă Chifu. Analistul consideră că problema proiectului Nabucco nu este obţinerea tranzitului în faza iniţială (8 miliarde mc pe an), ci nesustenabilitatea lui pe termen mediu şi lung. „Pentru rezolvarea pe termen mediu, se impune rezolvarea dosarului Iranului“, crede Chifu.
Iranul este furnizorul cel mai propice şi în viziunea premierului turc Recep Tayyip Erdogan, dar numai „atunci când condiţiile o vor permite“. Reprezentanţii Statelor Unite, invitaţi la semnarea acordului, se opun însă şi spun că o eventuală implicare a Teheranului în Nabucco nu este posibilă până ce nu Iranul nu-şi va normaliza relaţiile cu comunitatea internaţională.
Statele de la Marea Caspică sunt, în opinia premierului român Emil Boc, cel care a semnat acordul interguvernamental din partea României, cele mai lucrative variante. Într-o declaraţie făcută la Ankara, Boc a nominalizat Azerbaidjanul, Turkmenistanul şi Kazahstanul, dar nu a exclus nici ţările bogate în gaze naturale din Orientul Mijlociu dintre potenţialii furnizori.
Construcţia gazoductului va costa, estimativ, 7,9 miliarde de euro. Potrivit datelor oficiale, 30% din investiţie va fi finanţată de partenerii din consorţiu – RWE din Germania, OMV din Austria, MOL din Ungaria, Transgaz din România, Bulgarian Energy Holding şi Botas din Turcia. Restul ar urma să provină de la instituţii internaţionale precum Banca Europeană pentru Investiţii şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, precum şi de la agenţii şi bănci care susţin exporturile diferitelor ţări furnizoare. Restul va fi asigurat de instituţii financiare comerciale.
Avantaj tehnic
Avantajul major al proiectului european Nabucco faţă de cel rusesc South Stream constă în condiţiile de relief: Nabucco este realizat în cea mai mare parte pe pământ, pe când South Stream ar trebui construit, în mare parte, pe sub apă. Concret, pentru a ajunge în Europa, gazoductul rusesc ar trebui să subtraverseze Marea Neagră, de la est la vest, din Rusia până în nordul litoralului bulgăresc – circa 900 km. Nabucco însă, pentru a intra în Europa, nu traversează decât strâmtoarea Dardanele, pe actualul proiect. Avantajul este important şi este dat în primul rând de costuri, pentru că una este traversarea unei strâmtori şi alta instalarea unei conducte la câţiva kilometri adâncime. De aceea, chiar dacă au capacităţi identice (31 de miliarde de metri cubi pe an – adică de peste două ori şi jumătate producţia României), dife-renţele de cost sunt uriaşe: Nabucco ar costa circa 8 miliarde de euro, în timp ce South Stream are parte de evaluări cuprinse între 10 şi 19miliarde de euro. (M.N.)
Turcia, răsfăţata Nabucco
Prin acordul semnat la Ankara, „Turcia a obţinut probabil mai mult decât a dorit“, a apreciat comisarul european pentru Energie, Andris Piebalgs, rezumând astfel succesul negociatorilor turci, care au mizat pe atuul geostrategic al Turciei şi pe bunele relaţii cu Moscova. Pentru a semna acordul Nabucco, Turcia a obţinut dreptul de a accesa o rezervă europeană de 15 miliarde de metri cubi de gaze naturale, iar gazoductul va fi construit astfel încât să permită transportul acestor gaze şi către Turcia. Înţelegerea a survenit după ce guvernul turc a cerut dreptul de a cumpăra 15% din gazele care vor tranzita Nabucco. Totodată, Turcia va beneficia de taxe de tranzit mai mari decât celelalte ţări partenere, totalizând 450 de milioane de euro pe an. La nivel politic, ministrul turc al Energiei s-a referit şi la cooperarea cu UE pentru deschiderea capitolului energetic al negocierilor de aderare, care a fost blocat de Cipru.
Cotidianul:

Corul sclavilor europeni ai Nabucco

Statele participante la proiectul gazoductului trăiesc euforia semnării unui acord care va încălzi Europa cu vorbe.
România, alături de Bulgaria, Ungaria, Austria şi Turcia, a făcut, luni, un pas important în vederea asigurării securităţii energetice europene, semnând un acord politic pentru construirea gazoductului Nabucco. Sub aspect politic, succesul este incontestabil, însă, dincolo de euforia unui start reuşit, evenimentul de la Ankara nu duce Nabucco mai departe de stadiul de proiect şi nici nu elimină concurenţa cu proiectul rival South Stream, iniţiat de Rusia.
De altfel, până acum, Nabucco şi South Stream nu au fost decât nişte indicatori ai liniei politice urmate de ţările partenere în relaţia lor cu Rusia, pe de o parte, şi cu Statele Unite, de cealaltă parte.
Practic, semnând acordul privind un proiect aflat în moarte clinică începând cu lansarea sa, în 2004, cele cinci state şi-au exprimat mai mult nişte opţiuni strategice decât voinţa de a contribui la securitatea energetică europeană. Turcia a semnalat dorinţa de a-şi folosi atuul poziţiei geografice pentru a condiţiona participarea la proiect de admiterea în UE. Bulgaria, Ungaria şi Austria, care au semnat şi participarea la proiectul rus South Stream în schimbul unor contracte mai avantajoase cu Gazprom, au indicat că au înţeles că, mai cu seamă după instalarea administraţiei Obama, antagonizarea Rusiei şi a SUA este o politică falimentară.
Cât despre România, care plăteşte cel mai scump pentru gazele din Rusia, securitatea sa energetică depinde, ca şi cea a Europei, de gazele naturale transportate din Rusia via Ucraina şi aşa urmează să fie şi după finalizarea Nabucco, ce nu ar asigura decât 5% din necesarul european. Securitatea energetică ţine astfel mai mult de abilitatea fiecărui stat de a şti ce şi cât anume să ofere Moscovei în schimbul livrării gazelor decât de semnăturile de la Ankara. Securitatea energetică va depinde şi de rezultatul alegerilor prezidenţiale din Ucraina, şi de eficienţa cu care diplomaţiile europene îşi vor asuma rolul de mediator între Moscova şi Kiev, în cazul unei dispute politice. Riscul unei crize energetice poate fi redus de capacitatea fiecărui stat de a nu ignora, sedus de proiectele energetice de mare amploare, iniţiative regionale. În cazul României e vorba de realizarea interconectării la sistemul de transport unguresc şi bulgăresc, precum şi de accesarea fondurilor pentru retehnologizarea industriei energetice în timpul actualei preşedinţii suedeze a UE.

GAZODUCTUL NABUCCO: Luminiţa de la capătul conductei

Deşi a fost semnat acordul interguvernamental, cea mai importantă problemă, şi anume găsirea furnizorilor, rămâne încă în aer.

Proiectul gazoductului Nabucco prinde contur, dar „învelişul” este subţire. Ieri, cu ocazia semnării acordului interguvernamental, la Ankara, oficiali europeni au lăudat proiectul şi au transmis cu mare

fast că 16 companii au anunţat deja că vor să cumpere gaze transportate prin conductă.



Furnizorii nu aşteaptă o veşnicie după UE

Mai mult, unii au menţionat că o să scadă costurile de construcţie, estimate acum la 7,9 miliarde de euro, datorită crizei financiare care a dus la diminuarea preţului oţelului.

Însă, cea mai mare problemă, şi anume contractarea gazelor naturale, este încă nerezolvată. Un alt aspect, care nu trebuie neglijat în perioadă de criză, constă în identificarea finanţării. Potrivit premierului turc, cadrul legal necesar pentru demararea Nabucco va fi finalizat în următoarele şase luni, după ce consorţiul care dezvoltă proiectul va încheia acorduri individuale cu fiecare stat participant. „Cu cât facem mai mulţi paşi către realizarea proiectului, cu atât creşte interesul manifestat de statele care vor avea rolul de furnizori (de gaze naturale – n.r.)”, a spus premierul turc, Tayyip Erdogan, prezent la semnarea acordului interguvernamental pentru proiectul Nabucco, alături de premierul Emil Boc şi prim-miniştrii din Bulgaria şi Ungaria, Serghei Stanişev şi, respectiv, Gordon Bajnai, şi cancelarul Austriei, Werner Faymann.

Următoarele etape ale proiectului includ atât finalizarea unor parteneriate, precum Acordul pentru Sprijinirea Proiectului, incluzând planificarea tehnică detaliată, cât şi evaluările privind impactul social şi de mediu.

În paralel, consorţiul Nabucco va începe negocieri cu băncile şi va urmări comercializarea capacităţilor de transport în cadrul procesului de rezervare de capacităţi.

AVANTAJ VERSUS DEZAVANTAJ

Se vede luminiţa de la capătul conductei, dar cu gaze ruseşti

Companiile implicate în proiect sunt nevoite să tureze motoarele la maximum şi să contracteze gazele naturale din Marea Caspică. Majoritatea statelor care deţin rezerve consistente de gaze au deja semnate contracte cu Rusia, care nu face parte din Nabucco.

Mai mult, pe lângă cele două proiecte anunţate de ruşi (Nord Stream şi South Stream – n.r.) se pregăteşte un nou

gazoduct, care ar urma să aprovizoneze China, una dintre ţările care a rămas pe creştere economică şi care va deveni în scurt timp una dintre primele trei puteri economice mondiale, conform estimărilor a na liş tilor. Spre exemplu, Azerbaidjanul – unul dintre statele care ar putea deveni furnizor al Nabucco – se pare că a promis ruşilor că le acordă prioritate. Grupul rus Gazprom a anunţat încă de luna trecută acest lucru.

Rusia poate vinde gaze prin Nabucco

Tot luna trecută, OMV şi grupul ungar MOL, implicat şi el în proiect, au anunţat înfiinţarea unui consorţiu, împreună cu două companii din Emiratele Arabe Unite (EAU), respectiv Crescent Petroleum şi Dana Gas, cu scopul de a furniza suficiente gaze naturale din Irak pentru demararea Nabucco. Însă guvernul irakian a anunţat, ulterior, că nu recunoaşte acordurile semnate de guvernul regional kurd şi companiile Crescent Petroleum şi Dana Gas din Emiratele Arabe Unite.

Deşi gazoductul are menirea de a reduce dependenţa de gazele ruseşti, Rusia poate participa ca „agent liber” la aprovizionarea com paniilor care vor să cumpere gaze prin intermediul Nabucco.

CRITICI

Greenpeace: Mai bine investiţi în energie verde

Organizaţia ecologistă Greenpeace a criticat, ieri, semnarea acordului pentru Nabucco, recomandând investiţiile în energie solară, transmite AFP.

„În următorii ani, energia solară va fi semnificativ mai ieftină decât cea produsă pe bază de gaz. (…) Austria se angajează pe o perioadă de zeci de ani să cumpere gazele produse de ţările din regiunea Mării Caspice, indiferent de preţ”, a declarat expertul pentru domeniul energetic al Greenpeace Austria, Westerhof Jurriens. Cu fondurile de 7,9 miliarde de euro estimate pentru construcţia Nabucco, ar putea fi produşi 8.000 de megawaţi de către 4.000 de turbine eoliene, mai mult decât au nevoie toţi consumatorii casnici din Austria, a adăugat el.

Greenpeace consideră că proiectul creşte riscurile geostrategice pentru ţările europene, acestea urmând să depindă pentru aprovizionare de mai multe state din Asia Centrală, regimuri dictatoriale sau democraţii instabile. Conducta Nabucco va fi construită pe traseul Turcia-Bulgaria-România-Ungaria-Austria şi va avea o lungime de 3.296 de kilometri. Construcţia urmează să înceapă în 2011, iar intrarea în funcţiune a conductei este preconizată pentru 2014.

Romania Libera:

Nabucco va fi gata in 2015

Patru state europene si Turcia au semnat ieri la Ankara acordul interguvernamental pentru tranzitul gazoductului Nabucco, conceput pentru diminuarea dependentei UE de gazul rusesc. Proiectul Nabucco ar urma sa ofere pana la 10 la suta din consumul total de gaz al statelor comunitare. Gazul va intra prin estul Turciei pe trei posibile directii, fiind exportat in functie de harta geopolitica a momentului din Irak, Egipt, Iran, Azerbaidjan, si va tranzita toate cele cinci state semnatare ale Acordului Nabucco.


Romania, Bulgaria,Ungaria, Austria si Turcia au devenit in mod oficial partenere la proiectul Nabucco. Dupa ani de discutii si dispute, cele cinci state au cazut de acord asupra liniilor generale ale viitorului gazoduct, care va avea 3.300 de kilometri, va tranzita anual 31 de miliarde de metri cubi, va costa 7,9 miliarde dolari si va fi dat in folosinta in 2015. Constructia gazoductului Nabucco va incepe anul viitor. Liderii de la Ankara au renuntat in ultimul moment la pretentia de a cumpara anual 15 la suta din cantitatea de gaz tranzitata prin conducta, aceasta solicitare fiind catalogata drept excesiva din partea celorlalte state. In acelasi timp, trimisul special al SUA pentru Eurasia, Richard Morningstar, a declarat ca Rusia este libera sa participe la aprovizionarea Nabucco, dar oficialii de la Moscova nu au onorat invitatia de a lua parte la ceremonia de semnare a Acordului interguvernamental pentru Nabucco.

Turcia si Rusia au discutat chiar la inceputul acestei luni despre posibilitatea asocierii celor doua tari la gazoductul concurent, South Stream, dar Ankara, care spera sa avanseze in negocierile sale cu Bruxelles-ul, a preferat sa-si demonstreze atasamentul european de aceasta data. De altfel, pentru a grabi lucrurile si pentru a pastra Turcia in cartile Nabucco, a fost angajat in functia de consilier fostul cancelar german Gerhard Schroder. Pentru inceput, fostul sef al guvernului de la Berlin le-a promis liderilor de la Ankara primirea tarii lor in UE. In acelasi timp insa, Schroder joaca la mai multe capete, fiindca este si angajatul Gazprom, ca presedinte al gazoductului Nord Stream, care urmeaza sa lege Rusia de Germania.
Emil Boc a semnat din partea Romaniei Acordul Nabucco spunand ca acest proiect “este eficient economic si mai putin costisitor decat alte initiative”.

Ministrul Energiei, Adriean Videanu, a discutat insa in urma cu cateva luni si posibilitatea unor proiecte comune cu Rusia, iar expertii celor doua societati autohtone de gaz au lasat sa se inteleaga ca n-ar fi exclusa participarea Romaniei la proiectul concurent South Stream, prin care Rusia aduce gaz in Europa printr-o conducta pe sub Marea Neagra. UE sustine Nabucco pentru a oferi o alternativa la gazoductele controlate de Rusia, care tranziteaza Ucraina si pe care Moscova le-a oprit in ultimele trei ierni in urma unor dispute cu Kievul.

Gandul:

SUA şi Turcia îndoaie Nabucco spre Rusia

Washingtonul „nu ridică nicio obiecţie faţă de participarea Rusiei la proiect” ori ca furnizor, ori în calitate de client

Ceremonia de semnare a acordului interguvernamental pentru gazoductul Nabucco, menit să reducă dependenţa europenilor de gazele naturale ruseşti, a fost, ieri, umbrită de Statele Unite ale Americii. Direct, şi interesat, în mod oficial, de sporirea securităţii energetice a aliaţilor săi din UE, Washingtonul a reuşit prin vocile a doi oficiali să includă Rusia în discuţiile privind Nabucco, chiar dacă Moscova încearcă să saboteze gazoductul prin proiectul propriu South Stream, în care a atras deja ţări europene. Mai precis, SUA au indicat că nu ridică nicio obiecţie faţă de participarea Rusiei la proiectul pentru o conductă care va aduce gaz natural în Europa, au declarat oficiali americani, informează Agerpres. Richard Morningstar, emisarul special al SUA pentru probleme eurasiatice legate de energie, a spus că SUA încearcă să implice Rusia în activitatea legată de energie din regiune. În acelaşi timp, senatorul american Dick Lugar a declarat că Rusia ar putea lua parte la proiect în calitate de client sau de furnizor.

Erdogan vede furnizori de gaze în Iran, Irak şi Rusia

Poziţia americană faţă de implicarea Moscovei în proiectul european a prins şi mai mult contur, ieri, după ce premierul turc, Recep Tayyip Erdogan, a lansat o idee similară. În toate punctele de vedere exprimate, la Ankara, cu prilejul semnării şi a Declaraţiei Comune a celor cinci ţări partenere de tranzit, printre care şi România, şefii de Guvern s-au referit voalat la atitudinea de respingere a Rusiei faţă de gazoduct, dar singurul care a acuzat făţiş Rusia a fost premierul Bulgariei, Serghei Stanişev. Şeful Executivului de la Sofia a declarat că „Rusia nu ar trebui să pună piedici proiectului Nabucco, dat fiind că există cerere suficientă şi pentru acesta, şi pentru South Stream”. În schimb, Erdogan a arătat că, în curând, Rusia ar putea deveni un furnizor de gaze al gazoductului Nabucco. Printre ţările care ar mai putea deveni surse de aprovizionare cu gaz a Europei se numără, în opinia premierului turc, şi Iranul, şi Irakul, conform Agerpres. Poziţia Turciei este deosebit de importantă în contextul în care Ankara nu numai că nu a renunţat la cele 15 procente din gazele furnizate de Nabucco şi speră să colecteze mai mult de jumătate din taxele de tranzit pentru gazoduct.

Miza este mare, mai ales că au fost primite 16 oferte „neangajante” de la companii interesate să achiziţioneze volume de gaze naturale din capacitatea anuală de transport de 31 de miliarde de metri cubi a gazoductului, după cum a declarat , ieri, comisarul european pentru Energie, Andris Piebalgs, citat de Reuters. Oficialul european a estimat că perioada de licitare pentru capacitatea de transport a Nabucco s-ar putea încheia la începutul lui 2010, iar Comisia Europeană (CE) este încrezătoare privind perspectivele de finanţare. Conform acordului semnat la Ankara, acţionarii Nabucco vor avea la dispoziţie jumătate din capacitatea gazoductului, diferenţa fiind destinată companiilor care vor transporta gazele naturale către Europa.

Tags: , , ,

Comments are closed.

October 2017
M T W T F S S
« Sep    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  

Site Metter