100 de ani de transport gaze în Europa, conducta Sărmăşel – Turda

2014/04/04

Adevarul

România ultimilor ani nu ne oferă multe motive de laudă. Unicitatea unor momente în istoria noastră, ajunge să treacă în prezent tot mai neobservate, fiind înlocuite de banalitatea şi superficialitatea evenimentelor curente. Viziunea unor oameni şi sacrificiul altora, în ultimul secol, permite să ne laundam: România, ţara cu cea mai mică dependenţă de gazele de import.

Asupra începutului activităţii de transport gaze naturale pe plan mondial

Descoperirea valorii gazelor naturale şi conşientizarea utilităţii acestora a determinat identificarea modalităţilor tehnice de transport a acestora de la sursă la consumatori. De-a lungul timpului au existat diverse preocupări pentru transportul gazelor naturale, în cele ce urmează prezentăm câteva momente semnificative ale activităţii de transport al gazelor naturale:

600 î Chr China Izvoarele istorice menţionează utilizarea gazelor naturale la iluminat după ce acestea erau transportate prin conducte de bambus.

1821    SUA O fântână săpată de William Hart în Fredonia, Pennsylvania, producea gaze naturale care au fost captate şi transportate prin conducte în tot oraşul pentru a lumina străzile şi casele. Acesta a fost momentul de început al industriei moderne de gaze naturale.

1873    SUA O conductă din fier de 6,4 km pentru transportul gazului natural este pozată şi utilizată în Titusville, Pennsylvania.

România Finalizarea primei conducte de transport, exclusiv pentru gaz metan, din Europa, Sărmăşel –Turda

1925    SUA Compania Magnolia Gas Company, din Dallas, Texas, pozează prima conductă de gaze naturale sudată, pe distanţă mare, 384 km din Louisiana de Nord până în Beaumont, Texas. Diametrul conductelor era de 14”, 16” şi 18”.

1931    USA Este construită o conductă de 24” diametru, prima conductă care depăşea 1600 km, între Texas Panhandle şi Chicago de către Natural Gas Pipeline Company.

1944    Germania O conductă de 75 km este construită de la zăcământul de gaze naturale din Bentheim până la uzinele chimice din Hüls. Acesta este începutul aplicaţiilor industriale ale gazului natural în Germania.

1946    URSS Prima conductă pe distanţă mare din URSS a fost pozată de la zăcământul Yelshansk, în provincia Saratov până la Moscova, pe o distanţă de aproximativ 800 km.

1947    SUA“Big Inch” şi “Little Inch”, două conducte folosite la transportul la distanţă mare a petrolului rafinat, construite în timpul celui de-al doilea război mondial, sunt transformate pentru a transporta gaze din Gulf Coast până în New York şi New England. Debitul iniţial, fără compresie, era de 1.5 miliarde mc/an.

România Finalizarea conductei de transport gaze naturale din Ardeal la Bucureşti, în lungime de 250 km

1948    Ungaria Terminarea conductei ce venea de la South Zala pune la dispoziţia Budapestei prima alimentare cu gaze natural.

1951    SUA Prima conductă cu scop dedicat, pe mare distanţă, Transcontinental Gas Pipeline, este terminată; aceasta se întindea din Golf Coast până în New York şi New England. Avea 2961,193 Km lungime, 30” diametru şi 19 staţii de comprimare.

1953    Italia Formarea companiei de stat pentru conducte Snam, sub controlul lui Eni şi a preşedintelui acesteia, Enrico Mattei. Are loc o creştere rapidă a producţiei de gaze naturale din Valea Po, resursa principală de energie convenţională a Italiei.

1956    URSS Uniunea Sovietică construieşte prima sa linie de lungă distanţă pentru transportul gazului 1254 km de la Stavropol la Moscova, folosind conducte de 28”.

1962    Marea Britanie O linie de transportare a gazului sub înaltă presiune de 322 km este terminată, unind Canvey cu Leeds pentru a alimenta cu gaze naturale zona industrială din interior, gaz importat sub formă de LNG. Iniţial, gazul natural urma să fie amestecat cu gaze manufacturiale cu o capacitate calorică mai scăzută.                Începuturile activităţii de transport gaze naturale în lume

Începuturile activităţii de transport gaze naturale în lume

1974 România Punerea în funcţiune a conductei de gaze ce tranzitează teritoriul României, pentru transportul gazelor în Bulgaria

1991    Norvegia Ca urmare a nevoilor pentru proiectul Troll şi alte nevoi ale Norvegiei în ce priveşte gazul, este propusă construirea unei noi conducte până la Emden, în Germania, sub numele de “Europipe”.

1991    Germania EVG începe exploatarea conductei cu un volum ridicat pe care a construit-o pentru a aproviziona cu gaze naturale Thüringen şi Saxonia. Aceasta este alimentată din reţeaua aparţinând Ruhrgas şi face legătura între noile landuri germane cu reţeaua de distribuire a gazului natural din Europa de vest. Wintershall şi Gazprom încep construirea unei conducte de gaze natural, Stegal, între graniţa ceho-germană în Saxonia şi vestul Germaniei. Răspunsul imediat al companiilor de gaze din Germania asigură conversia rapidă a Germaniei de Est la consumul de gaze natural.

1993    Marea Britanie Guvernul decide deschiderea pieţei de consumatori casnici pentru competiţie nelimitată începând cu 1998, prima dată când acest experiment este încercat în lume; British Gas va pierde atunci monopolul asupra aceste pieţe, însă va reţine proprietatea asupra  întregii reţele de conducte britanice, pe care o va folosi ca orice transportator.

1994    Marea Britanie Sunt anunţate detalii ale proiectului Interconnector; Părţi de capital sunt deţinute de British Gas (10%), BP (10%), Gazprom (10%), Elf (10%), Conoco (10%), Amerada Hess (5%), Distrigas (5%), Ruhrgas (5%) şi National Power (5%). Diametrul planificat al conductei lungă de 238 km a fost crescut de la 36” la 40”. Capacitatea maximă de transport de 20 miliarde mc/an va fi disponibilă numai pe direcţia Bacton-Zeebrugge, capacitatea în direcţia opusă fiind limitată la 11 miliarde mc/an.

1994    China Conducta Yacheng, aflată între Insula Hainan şi Hong Kong, deţine recordul ca timp de construcţie pentru o astfel de conductă. În prima fază este vorba de 707 km de linie principală ce traversează oceanul cu adâncimi cuprinse între 16 şi 150 metri.

994 Marea Britanie Constituirea Autorităţii de reglementare în domeniul gazelor şi lansarea Codului de reţea, pentru reglementarea accesului furnizărilor la sistemul de transport.

Începutul activităţii de transport a gazului metan în România

Forajul, început la 26 noiembrie 1908 prin coloana de 450 mm, pentru descoperirea sărurilor de potasiu la Sărmăşel, în Bazinul Transilvaniei a dus la descoperirea unei noi substanţe purtătoare de energie şi anume gazul metan. Această descoperire a condus la constituirea primelor organizaţii, având în obiectul de activitate forajul, exploatarea, transportul şi utilizarea gazelor naturale. Aceste organizaţii au luat fiinţă în anii 1909, 1912 şi 1915.

Prima organizaţie, având în obiectul de activitate transportul gazelor din Europa, a luat fiinţă în anul 1912 la Turda, sub denumirea de ESEA (Erste Siebenbürgische Erdgas Aktiengesellschaft – Prima societate transilvăneană pentru conductul gazului natural) [8], având drept acţionari Uzinele Solvay Uiora (UPSON Ocna Mures) si Fabrica de Ciment Turda. Obiectul de activitate al societăţii ESEA era valorificarea gazelor naturale din zăcămâtul Sărmăşel prin construirea unei conducte de transport gaz metan în lungime de 55 km şi diametrul 153 mm şi livrarea gazelor naturale la poarta celor două societăţi acţionare.

Înfiinţarea primei societati de valorificare a gazelor naturale a fost îngreunată de conservatorismul acţionarilor din acea vreme. Bazele acestei organizaţii s-au pus încă din 1910, când  I. Balogh, fostul director al uzinelor “Solvay” din Uiora, a pregătit diverse variante de utilizarea a gazelor naturale descoperite la Sărmăşel . Acţiunea lui a putut fi pusă în practică abia în anul 1912 când, alături de Solvay, Fabrica de ciment din Turda şi – a dat acordul să participe la exploatarea noului combustibil. Deşi conducta a fost terminată în aprilie 1914, ea nu a putut fi pusă în funcţiune decât în anul 1917, din cauza războiului. Asigurarea transportului gazelor naturale de la câmpurile de producţie în centrele de consum se realiza prin conducte de oţel. Construirea conductelor a evoluat odată cu dorinţa comunităţilor locale de a utiliza noul combustibil

În anul 1919 conducta Sărmăşel-Turda a fost prelungită cu un racord de 22 km şi 6” până la Uioara, pentru alimentarea fabricii de sodă Solvay şi a salinei CAM. Prezenţa gazului metan în perimetrul oraşului Turda impulsionează dezvoltarea industrială a acestei zone; astfel societatea ESEA, racordează noi consumatori astfel încât în anul 1918 furniza gaz metan unor consumatori industriali: Fabrica de ciment Turda, Fabrica de gips Turda, Atelierele ceramice de prelucrare a lutului, Fabrica Solvay Uiora şi societatea de distribuire a gazelor naturale în oraşul Turda – SAGAPAM.  Avantajele manifestate de gazele naturale puse în evidenţă în special la fabrica de ciment Turda, fac atractiv acest combustibil, fapt de care profită societatea; printr-o politică agresivă de piaţă atrage noi consumatori: Industria Sârmei SA (1920), Fabrica de sticlă (1921), Fabrica de piele (1921), Cooperativa de gaz a comunei Câmpia Turzii (1921), Fabrica de var (1922), Fabrica de ceramică Uiora (1922). Societatea atinge punctul dezvoltarii maxime în anul 1922. Aceasta conduce ca, în mai puţin de 3 ani, consumul de gaze în zona oraşelor Turda şi Uiora să crescă de la 70 mil mc/an la 130 mil mc/an.. Anul 1923 aduce modificari organizaţionale în cadrul societatii ESEA, schimbându-şi numele în Societatea “Conducta Sărmaş-Turda”.

Activitatea redusă după pe structura Sărmăşel după înfiinţarea Regiei de Stat DGN Cluj a determinat scaderea continuă a presiunii în punctul iniţial al conductei, cu repercursiunii asupra alimentării cu gaze a consumatorilor. La aceasta se adugă şi dezinteresul Societăţii “Conducta Sărmaş-Turda”, care deşi recunoştea necesitatea montării unei staţii de comprimare a gazelor naturale în punctul iniţial al conductei nu a întreprins nimic în acest sens. Aceasta a condus la amorsarea bombei în iarna 1923/1924, când gazul lipsea în oraşul Turda, în zilele friguroase fabricile trebuiau să oprească lucrul pentru ca acesta să satisfacă consumul rezidenţial. Înainte ca situaţia să scape ireversibil de sub control, societatea SONAMETAN achiziţionează acţiunile Societăţii “Conducta Sărmaş-Turda”, în anul 1926, preluând zona cu cel mai mare consum de gaze din Transilvania.

Construcţia primei conducte de transport gaze naturale

Activitatea de transport a gazului a fost în mod absolut greşit şi nejustificat considerată ca o secţiune anexă, mulţi ani după descoperirea gazielor, redistribuindu-i-se an de-a rândul materialul vechi, burlane casate din activitatea de exploatare a sondelor etc., aceasta conducând la pierderi de gaze, defecţiuni şi accidente. Situaţie care s-a schimbat abia după anul 1932. Conductele de transport erau construite din oţel tip Mannesman, fără  sudură, supuse unui control minuţios pentru determinarea eventualelor defecte. Acestea erau arse, şi izolate cu bitum şi inserţie de iută. Îmbinarea se făcea prin infiletare folosind mufe, metoda la care s-a renuntat ulterior datorită slabei etanşări şi emanaţiilor de gaze, ulterior, ţevile în lungime de 11 m erau cuplate în tronsoane, folosind manşoane Dresser, în tronsoane de 200-250 m, care apoi erau îmbinate prin sudură. Conductele astfel realizate se aşezau în şanţ folosind scripeţi şi triedre unde se efectua o probă de presiune de 30-35 atm cu apă. În cazul în care nu se semnalau defecte se aşeza peste conductă straturi de pământ de 15 cm  înălţime , după care se tasa pământul cu bârrnele de lemn.

Citeste mai mult: adev.ro/n3hr0z

Tags:

Comments are closed.

November 2017
M T W T F S S
« Oct    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  

Site Metter